ARPEGII NOI-
Ofir Raz
(nepot)
ameninţările Iranului
de a ne şterge de pe faţa pamântului
ne intoarce inapoi cu mii de ani
maimuţa iraniană e mai rea ca hitlerismul
pentru că ne ameninţă cu “soluţia finală”!
privind-o
aş pune-o într-o cuşcă zabrelită
precum Saddam
după ce hingherii şi-ar face datoria…
|
am ajuns la un punct mort
sa-ti explic ce inseamna punctul mort la un poet?
nu e conul de umbra nu e cuvintul
nu e lacrima
nu e visul
nu e oul
nu e imaginea
nu e alt poet nu e nimeni
nu e cuibul
nu e sunetul
nu e culoarea
nu e curbura spatiului
nu e goliciunea
nu e firescul
nu e pacea
nu e depresivitatea
nu e drogul
e…
|
Muzo,
trebuie sa respir cuvintele
ca pe un drog
văd dincolo de Aureola Boreală
chipul muzei în aburi, Erato e o erată…
tocmai azi de ziua unei femei
în fapt singuratatea e plictisul …
ca şi cum cunoscând un bărbat
în cuvinte
nu mai poţi să faci sex cu el.
atingerea s-a pierdut
printre rânduri… pe veci.
*
podul
Nu ştiu de unde să încep ce am sfârşit deja.
O respiraţie profundă să -mi găsesc ecoul.
Rezonez rezonez în gol ca un pod
Cu circulaţie întreruptă,
şi el e lăsat să se odihnească
să-şi recapete energiile pierdute.
Decibeli îmi ridică moralul la ora fixă
şi lumina în ochi
presupusă neorbitoare
dar în concurenţă cu soarele
mereu cu soarele
Gheaţă la cap… gheaţă la mal
Gheaţă în inima mea
Nu pot să mă reiau.
Cârtiţa e mai veselă
îmi roade firul împletit care rezonează cu muza
e atât de egoistă, atât de oarbă, atât de
sofisticată
în distrugere.
şi revelaţia:
Ascultând gângurit de copil.
23.03.08
*
Loading...
paralele în timp
Tu vrei să-mi goneşti toţi admiratorii
Legindu-mă
De visele înaripate
Uitând de armonia cireselor amare
Vibrând în aer ca sunetul viorii părăsite de vânt
înghesuindu-mă în cătunele minţii nostalgic.
Renaşti în mine cel puţin virginitatea cuvântului
Diafragma strapunsă atit de diafan de tuberoze
După ce hupa a hotarât nunta mea,
cea reală:
11 septembrie, 1971
levana levana din Târgu Cucului
călare pe mătura virtuală.
(c)
wxwx - martie 26, 2008 at 11:52 pm
dimensiuni
(lui Paul Goma)
m-am apropiat prea mult de ghetuţele depozitate la Muzeul Yad Vashem
mi-e imposibil să mai ridic privirea
ramân agăţată de detalii, de nume de lumini pâlpâitoare:
sunt milioane de Nume (z”l) ca o Niagară
TOŢI trebuie pomeniţi, cei arşi, gazaţi…împuşcaţi, masacraţi
de bestii!
există o durere a foamei
a foamei… a foamei…
unii îşi înghiţeau transpiraţia în loc de apă …
în drum spre Auschwitz
m-am apropiat să numar ghetuţe, cărţi …
numai trupurile lipseau, aveau doar un Nume.
ce nume să dăm copilului Nostru ?
Bianca Marcovici
Ierusalim
bianca marcovici - martie 29, 2008 at 9:12 am
succes la grupaj.
lorin
wxwx - martie 30, 2008 at 4:19 pm
tema alintării
vântul meu nu a turbat încă
îi simt adierele, legănarea,
fluxul şi refluxul mării mele
îi dă şarm,
uneori simt că dragostea vine de undeva de Dincolo
de orizont,
păstrez mereu o bucăţică de hârtie împăturită în patru
cu un număr de telefon …
hârtia e din ce în ce mai boţită, mototolită şi ştearsă
mai de negăsit în portmoneul de piele diform
plin cu tot felul de vize şi cartele.
aşa ne pierdem şi noi
bântuiţi de vântul molipsitor
ce ne-aduce picăţele din galaxia
constrânsă să accepte şi (ne)simţirea
.
bianca marcovici
bianca marcovici
31.03.08
bianca marcovici - martie 31, 2008 at 5:56 am
***
Notele false mă crispează
să zici că am cazut în butoiul cu melancolie
Când, pur si simplu, primeaza altceva!
De exemplu: pneumonia fetei mele
Grijile pentru nepoţi …
Nimic zburând prin Univers
Mai curând printre viruşi
Aş vrea să mă rup poetic de natura mea
Să mă leg de stânca lui Prometeu
Dar plânsul mă îneacă.
Uneori umărul tău virtual
se agaţă de stânci!
bianca marcovici
wxwx - martie 31, 2008 at 9:20 pm
motto:
“…a sădi un arbore, indiferent unde pe lumea asta,
dar mai abtir aici, în pragul Orientului, decât oriunde aiurea, nu poate să însemne astăzi decât a lupta împotriva
morţii”
romanierul Alex. Sever
Grădina lui Dumnezeu
Toate se întorc în acelaşi punct
Indiferent din ce unghi priveşti
Cu perseverenţă nechipuită
Distrăgându-ţi atenţia
Chiar dacă nu vrei să te repeţi
Chiar dacă obsesia luptei
Cu morile de vânt începe să-ţi placă
Să cugeţi încet şi sigur
Într-o vădită contrazicere cu maratonul
slăbiciunilor tale atât de alese-
ştii care e misterul unei femei
ca o singură consolare ?
pânza albă care o va îmbrăca în moarte
fără podoabe,
sechestrată într-un arbore
la fel ca şi pe tine…în grădina lui Dumnezeu,
reîmpădurirea, gândul descifrării naturii,
abisul arderii, lumina,
iluzia unui cămin stabil.
nedespărţiţi în moarte?
eclipsa raţiunii, curbura spaţiului,
bifurcaţia drumurilor care te duc
în necondiţionata iubire
te mai leagă de arborii memoriei
sechestrată-n arbore…
doar vântul amplifică rezonanţele
uneori aberante-vânt turbat ?
niciodata n-am ştiut exact pentru cine!
de ce ?
ca o păcăleală de 1 aprilie!
furtuna de nisip a acoperit totul
biopsia lacrimilor, răstălmăcirea lor
fata morgana
bianca marcovici
bianca marcovici - aprilie 1, 2008 at 7:20 pm
Masca de gaze reactualizată
am şters cu buretele ce era de şters.
descoperisem petele de grasime de pe cravata ta transparentă
chiar şi plantele erau pline de praf.
mai mult, mucegaiul trona prin colţuri de memorie-
era si normal, erau mereu 6 colţuri.
incercam sa fug de masca de gaze pironită în neuronul insomniei,
atât de hidoasă
şi nerecomandată copiilor sugari-
iar se aude la megafoane tot felul de nereclame,
siguranţa statului se ocupă şi de deşeuri:
“Noi vrem sa recuperam vechile maşti, preda-ţi-le!”
şi tu vrei să-ţi recuperezi mereu vechea mască,
veneţiană !?
o să-ţi descoperi diamantul prins ca un paianjen între omoplaţi,
e un glonte echilibrat de haina antiglonţ?
mirosim aerul
scenariul cel nou, pacea noastră administată de terorişti…mereu mai ingenioşi!
%
nici nu o sa avem timp să ne facem testamentul
papirusul uitării poate arde cu flacără mocnită.
dar tu nu mai dai pe aici
nu ai ureche muzicală.
Bianca Marcovici
bianca marcovici - aprilie 3, 2008 at 7:38 pm
dansind sirtaki
tu tinind un trandafir in mina
privindu-ma dansind
chipul tau ingenuu si ochii limpezi
atingind podeaua odata cu tine
tu in genunchi
eu sarutindu-ti fruntea
inainte de a fugi cu un altul
bianca
saloniki
(c)
astazi 25.04
bianca - aprilie 24, 2008 at 5:46 pm
as trimite si eu un ghiont lui Dumnezeu
sa intoarca fatza spre noi
sa ne dea bucuria scrierii fara medicamente
si fara informatorii care ne mina din spate
ca pe niste cornute duse la taiere.
lin sa ne luam ramas bun unul de la altul
presarindu-ne orhidee si covoare rosii
zumzaind pe linga urechi
fluturi si pasari colibrii
levana
23.05.08
(c)
bianca marcovici - mai 23, 2008 at 9:23 am
semn energetic , de Bianca MARCOVICI
(Material propus pentru publicare la data de: 15-05-2008)
semn energetic
dragostea nu e o suferinţă
când sunt pe cale să mă îndragostesc
orice lucru mă înviorează, mă încovoaie
profunda lună îmi dă energia,
fără legatură
mă consum doar când prietenii îmi înşeală aşteptările poetice,
speranţa solidificată într-o stalactită.
surâd atunci când încă unul din ei “si-a dat în petec”!
privesc orizontul ore întregi …
la marginea mării e o epavă,
Dincolo.
îmi zic:
să nu-i revăd imaginea aschimodică
din visul fulger.
poemul îi mai dă şansa să revină
chiar cu masca arcuită sub mustaţa bleagă,
dar eu ramân ascunsă în gaoacea mobilă
mi-e greu sa revin, să ador urma cuvântului său
prefecătoria, falsul din voce!
distorsiunea frapantă în a iubi furtuna
bianca marcovici
saloniki
28.05.2008
bianca marcovici - mai 23, 2008 at 9:24 am
Ultima încercare , de Bianca MARCOVICI
(Material propus pentru publicare la data de: 19-05-2008)
A murit poemul meu încet încet
precum zgomotul unui tren
Care se îndepartează de gară.
Ne umanizam treptat
Şi ne pierdem în aerul pufăitor al locomotivei.
O nouă Anna Karenina
Pipăie şinele… spre Oraşul lui David
Rochia de dantelă atrage atenţia
conducătorului de tren,
Ultima încercare…
corzile harpei amplifică vibraţiile
Numai tu nu priveşti înapoi.
Bianca Marcovici
17.05.08
bianca marcovici - mai 23, 2008 at 9:27 am
antecedente, de Bianca MARCOVICI
(Material propus pentru publicare la data de: 16-11-2004)
Antecedente
(“ola hadaşa”
sau , nou venită în ţară)
Urmele mi-au fost şterse
Cu migală.
Întâi mi-au desfinţat adresa.
Mai apoi mi-au dărâmat poemul
Făcut din cărămizi,
Vezi bine fără liant…
Apoi mi-au pus o cunună pe cap
Fără flori,
Din când în când duceam mâna la cap
Să mă trezesc
La realitatea progresistă
De neîmpotrivire şi nepotrivire,
La ambalajele publicitare.
Mai târziu mi-au sădit un steag de
recunoaştere a luptei mele
Cu morile de vânt;
(Mi-au zis că mă pricep la construcţia lor –
E ceva în sângele meu albastru).
Zguduitor să
Constaţi dezastrul
Când, pachetele cu cărţi
Nu au ajuns
În Ţara Sfântă.
Mai tîrziu mi-au deschis porţile Asociaţiei
Tel-Aviviene –
Tocmai
plecaseră toţi.
Bianca Marcovici
bianca marcovici - mai 23, 2008 at 9:29 am
firea poetului , de Bianca MARCOVICI
(Material propus pentru publicare la data de: 23-05-2008)
E in firea cuburilor sa aiba fete si muchii
E in firea sferei sa fie invirtita perpetuu
E in firea cutremurelor sa te surprinda
E in firea oamenilor sa te besteleasca
E in firea copiilor sa se mire
E in firea castravetilor sa fie verzi si sa se insinueze
E in firea dovlecilor sa fie mincati de porci.
E in firea cartofilor sa se prajeasca in fire subtiri
E in firea gurmanzilor sa intre in bulimie
E in firea mea sa gasesc chichite la tot ce simt si sa penalizez constrangerea!
ma descalt si umblu pe nisip
pasii mei labartati
Bianca Marcovici
Haifa, mai, 2008
bianca marcovici - mai 23, 2008 at 11:28 am
singuratatatea mea se împarte numai la doi
descifrez împărţirea ta în amprentele mele
recunosc influenţa astrală
umorul pierdut printre rânduri
căutându-ne urmele
cautându-ne ghimpele mereu înfipt
în suflet
chiromanţia cafelei turceşti
descris în fundul ceştii
ţiganca vorbea în turceşte
iar eu priveam cerul
citindu-l
bianca marcovici
Antalia, mai, 2008
bianca marcovici - mai 31, 2008 at 10:13 am
La Sinfonía española de Lalo
Te dijeron que la Astucia en 5 partes
No puede más cerrar
Sus palabras en la caja fuerte
Ya todos conocen el código de la caja fuerte.
Te dijeron que no puedes compartir con Nadie la Culpa
Mientras sabias esta cosa elemental
Desde las cubiertas de mi navío legendario
Quien toque el ala de mi ángel
Con la cerilla encendida
Pagará caramente un cartel del perdono.
La Astucia corre el riesgo de caer con su guijarro
Colgado del cuello del cisne
Sobre una apoggiatura demorada en el flageolet sublime,
En un baile español cifrado
La Astucia con las espaldas desnudas
Y el lazo olvidado en la muñeca
Dorsal, como una hoja de la juventud, hacia el arqueo de la pierna
El zapato de tacón alto tropieza con un gusano
Que tiene que ser aplastado, hesita…
Yo también hesito.
El otoño dará frutos al maravilloso árbol
Que vigila la casita de tu perro.
Y el gato prenderá la Astucia en sus garras
Relampagueado por los pecados
En un guión que no está puesto en escena por el antifaz escandaloso
Con ojos de serpientes blancas con senos extasiados de niños
En búsqueda de leche surrealista
Ya te lo dije:
El gas tóxico está dentro de ti
Pero tu suerte no la tiene Nadie.
Traducción de Lora Haranaciu
bianca marcovici - iunie 8, 2008 at 7:21 am
Frumos monolog. Cred ca o sa iasa o noua carte.
Succes!
Lucian
lucian - iunie 13, 2008 at 6:34 pm
Daca ai aparut
Si ti-ai intrat in p^ine
Si ti-ai intrat in pantofii prea strimti
Intoarce-te si ma priveste
Ad^nc in ochi
Parasindu-ti tabieturile,
Doar sa ma iei de m^na
Si sa-mi zici:
A mai ramas loc si pentru tine”
In casa alba a inimii mele
A mai ramas loc
In sala de concerte a sufletului meu
A mai ramas loc in amfiteatru ciopirtit de vreme
Si pentru gladiatoarea din tine,si pentru noi,noi doi…
Dar leii si scorpionii mishuna,ai grija
Nu rastalmacii sudoarea fruntii! ”
!
bianca
בברכה
מרקוביץ ביאנקה
bianca marcovici - iunie 18, 2008 at 6:49 pm
pentru mine vara e mereu vară
nu număr anii nu număr banii…nu negociez
negoţ aruncat peste umărul tânăr
şi nu ascult sfaturile altora
doctori în filozofii mărunte
îi privesc în ochi o singură dată
şi oftez ştiindu-i doar de la prima privire
veri prelungite sub tirul katiuşelor
tratate de pace intră în vigoare
între armă şi armă
18.06.08
(c)
bianca marcovici - iunie 18, 2008 at 10:04 pm
bianca marcovici - iunie 20, 2008 at 10:30 am
Cristina CHIPRIAN
Daca nu mi-as scrie versurile,
nu aş mai putea scrie*
Bianca Marcovici este o poetă a realului, ale carui bolţi
uluitoare săgetează simţurile, delimitându-se net de banal
prin contemplaţia de sine. Cartea este o reflectare multiplă
într-un glob cu oglinzi, capabil să distorsioneze, dar şi să
recompună imaginea. Volumul se deschide cu un crez
(Patria) şi continuă cu o serie de confesiuni mediatizate prin
imaginile lumii moderne, aflată în suferinţă dar supravieţuind
cu graţie. Sau prin graţia unui zeu al amintirii, care devorează
esenţa, lasând uneori vizibila aparenţa.
Cititorul este chemat să privească prin ochiul de geam
ramas neatins, dupa confruntari reale, si confruntari de idei.
„Recunosc ca alegi ca un scenarist de elită/…dai naştere la un
fel de loterie/a simţurilor…” (Îmi dau seama ca nu e simplu).
Unele texte fac referire la arta poetului, la condiţia creatorului
modern, constrâns să-şi concentreze expresia în e-mail
şi să-şi permuteze simturile originare („Treci peste mizerabila
fiinţă cu tractorul/întorcând troiene peste el/cu senilele inimii”
– Experiment cu marionetă). Muzica se insinuează
alături de imaginile tensionate, rezonând în sfera semnificatiilor
(„diapazonul mereu te trezeşte” – Cortinele brocate).
Universul imagistic balansează, nedecis, între frumos
si urât („Sunt din nou îndragostită […] ceva cu picioare goale/
calcând pe iarba abia răsărita/bând apă dintr-un vas coclit”-
Renaştere). Miniaturi poetice se lansează în senzorial, traversează
eticul, apoi se deschid către cosmic si microscopic (Vin
cu scortisoară).
Vocea gravă a lirismului trezeste ecouri culturale si atitudini
existenţiale, alături de experimentul direct al fericirii
absolute (Partea plină a paharului). Structura poemului
recuperează anii şi clipele, secolele şi teoretizările, conşstientizarea
şi inocenţa, într-o suprapunere de perspective („dragostea
apare ca un Dumnezeu orb” –Borges). Lexicul poetic
dezvoltă aria de sugestie a terminologiei speciale.
Cartea este scrisă din perspectiva orizontului spiritual
generic, cu preferinţa marturisită pentru imprevizibil şi profund,
pentru dragostea care a absorbit ura, pentru prezentul
care poate recupera trecutul, în orice clipa.
Este o ediţie bilingvă, beneficiind de traducerile în limba
ebraică ale lui Tomy Sigler.
* Bianca MARCOVICI, Espresso dublu la Ierusalim, Israel,
Haifa, 2008
pag. 60, Dacia Literara, septembrie, 2009
TOMY SIGLER S-A STINS DIN VIATZA, sa-i fie tarina usoara! (Z”L)
Dacia Literara, septembrie, 2009 - septembrie 29, 2009 at 8:49 am
varianta
pentru mine vara e mereu vară
nu număr anii nu număr banii…nu negociez
lumina lunii,
negoţ aruncat peste umărul tânăr
nu întorc cuvintele pe dos
construind sau furând cuvinte
puse în slogane,
nu ascult sfaturile altora,
încăpăţânaţii
doctori în filozofii mărunte.
îi privesc în ochi o singură dată
şi oftez ştiindu-i doar de la prima privire
chiar dacă fumul de ţigară
ceaţa uşoară, le acoperă pălăria.
veri prelungite sub tirul katiuşelor
tratate de pace intră în vigoare
chiar acum
între armă şi armă
între terorism şi omenie
bianca marcovici
bianca marcovici - iunie 21, 2008 at 7:34 am
“Inima mea prinde ritmul degetelor agitate.
Mă grăbesc să iau un calmant, să nu fac infarct.
Nu voi mai putea simţi mâine dimineaţă
Ritmul tânguirilor tale.”
dan david
bianca marcovici - iunie 25, 2008 at 7:56 pm
Acest Secret, eu nu ti-l voi spune ! , de Bianca MARCOVICI
(Material propus pentru publicare la data de: 7-07-2008)
“Acest Secret, eu nu ti-l voi spune ! ”
N.
Cînd totul pleacă la vale
Efectele pot fi oprite
Precum boala la om.
Vizitezi oficiul de analize
Bagi în tine cîteva pastille după culori şi
indicaţii prescrise
De zeii bicarbonatului
Pui pe ici colo cîteva cataplasme şi faci masaje energizante
Şi mai încerci să pui cîţiva saci lîngă barajul care încă nu s-a naruit!
Mai apoi te duci între Ei să le arăţi că
încă mai stai în picioare
Tocmai să le arăţi că nu te-au anihilat!
Joci puţin scena echilibrului, spui o poezie Secretă
Ce ţine de manusile mele potrivite din impactul virtualului.
Acest Secret eu ti-l spun înainte de al face
public!
Cu litere mari, precum T.S. Eliot !
Bianca Marcovici
bianca marcovici - iulie 8, 2008 at 6:57 pm
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?poet=211&step=articol&id=7663
deci aci apare poemul de mai sus!
levana
bianca marcovici - iulie 8, 2008 at 7:00 pm
Experiment cu bărbat fără inimă , de Bianca MARCOVICI
http://www.romanialibera.com
uneori scriu direct
e-mail-ul e concentratul care vreau să ţi-l fac cunoscut
impresia fulgului căzut brusc pe buze
il guşti il speri.
zici că e un miracol.
treci peste mizerabila fiinţă cu tractorul
întorcând troiene peste el,
cu şenilele inimii.
e şi asta un experiment
să-i spui cuiva adevărul în faţă,
chiar de El scrie sub o pictură celebră
conţinutul său e un fiasco acoperit de pleoapa căzută,
chiar dacă tipa îşi suge degetul de la picior
îi mai dau si eu un deget …chiar şi o mână.
fotograful şi-a ars degetele cu substanţele iritării
Alba îl iartă. viclenia nu-l ajută. caută alt cerşetor neumilit de moneda ta vociferă.
te înteleg. fii sigur. umileşte-ţi câinele şi ai să simţi.
partitura e în cheia sol. cheia victoriei.
ai pierdut majorul
chiar si acordul final
o ghioagă în gong.
nu ştii să scoţi din sunet poemul.
bianca marcovici
bianca marcovici - iulie 26, 2008 at 9:02 pm
joc de cuvinte
E clar de pat e clar de luna e clar de fân
Subtilitaţi desuiete clare
Suiduieli de viaţă
Orgolii de barbaţi frustraţi
de prea multe dame de pică
în papucii nopţii cu pompoane
Gustarea de dimineaţă a fost împănată
cu sirop de cirese amare
Cât e de plăcut să ştii că aparţii poeziei
inspiraţia unui surd întâlnind o oarbă.
*
Imi privesc degetele înainte să-ţi scriu
Stau în cumpănă
Nu recunosc suspendarea mov din glasul tău
Nu recunosc inflaţia bancnotelor false din visul
nostru
Nu se încovoaie la greutatea literelor
Ele decid până la urmă cui aparţinem
Să facem berete … să facem berete …
lucian - iulie 26, 2008 at 9:09 pm
doi 1+1
la fel cum privim filmele mai vechi
mirindu-te ca au fost odata Gemenii
mereu ca o umbra, doi
mereu am fost doi
si nu a ramas nimic,
fiecare pe drumul sau
pina si urmele s-au spulberat.
chiar azi e ziua nuntii mele
in 2001 credeam ca NY ne serbeaza
pareau artificii dintr-un film SF
cu greu am realizat
ca vom dispare sub un morman de amintiri
doar o fintina cu apa statuta
si citiva trandafiri miscati de vint
e ce a mai ramas acum
noi doi
bianca marcovici
(c)
11 septembrie, 2008
bianca marcovici - septembrie 11, 2008 at 11:29 pm
Rezonanţe
Published by BIANCA MARCOVICI [bianca] on 2008/9/17 (25 reads)
© Györfi-Deák György
Nu ştiu de unde să încep ce am sfârşit
o respiraţie profundă să -mi găsesc ecoul
Rezonez rezonez în gol ca un pod
Cu circulaţie întreruptă,
şi el e lăsat să se odihnească
să-şi recapete energiile pierdute.
Decibeli îmi ridică moralul la ora fixă
şi lumina în ochi
presupusă neorbitoare
dar în concurenţă cu soarele
mereu cu soarele
Gheaţă la cap gheaţă la mal
Gheaţă în inima mea
Nu pot să mă reiau
Cârtiţa e mai veselă
îmi roade firul împletit care rezonează cu muza
e atât de egoistă, atât de oarbă, atât de sofisticată
în distrugere.
Ascultând gângurit de copil.
bianca marcovici - septembrie 18, 2008 at 10:12 pm
voi ajunge la Poarta in locul ei…
sa te urmaresc de sus din alta lume
de acolo unde se transmite direct razboiul
iar artificiile cad din avioane in miez de noapte
precum bombele din vis
nu aud sirena mi-o inchipui doar
iar blondul meu s-a cam albit pe la timple
uneori inchid pleoapele sa te vad mai bine
semeni cu o stea pe care nu am mai vazut-o
levana
bianca marcovici - ianuarie 5, 2009 at 10:11 pm
>&&&
e mai bine sa uiti
sa poti rade cind trebuie sa plangi
drumurile despartirii
ajuta sa te rennoiesti
daca “mori de sete”
nu-ti amintesti ca ai iubit
in Nirvana lucrurile stau altfel
> levana
postat pe “prietenia”
bianca marcovici - ianuarie 24, 2009 at 7:09 pm
nu m-am gindt la penalizare.
autosugestia nu ajuta.
uneori ma las furata de impresii
nu gasesc nici un cuvint de tandrete care ne poate ajuta
lipsa cuvintului ne usuca
si lipsa timpului
levana
bianca marcovici - februarie 4, 2009 at 7:41 pm
jurnale
M-am intors acum de la innot. Mi-am zis ca instructoarea m-a
agatzat saptamina trecuta sa ma invete cum sa tin capul sub apa, propunindu-mi
o lectie care costa 14o de sekeli. Astazi m-am ambitionat sa invat singura.
Mi-am luat echipamentul necesar. Tin sa va spun ca am baut multa apa:) dar am
reusit! Ma duc sa beau apa!
levana
bianca marcovici - martie 28, 2009 at 12:12 pm
ESANTIOANE
m-am gindit
La tine
Cind toate au mers aiurea
Toate s-au rasturnat cu susul
In jos
Acoperindu-ma.
am visat in locul tau Doar
Sa orinduiesc lumea
s-o scald in soare
Si asta numai gindind pentru tine
Citindu-ti ochii inlacramati
sa absorb energia nascuta
din razele pragmatice
sa aleg pentru tine
ce-ti trebuieste
sa te previn! Si
Ca o femeie intreaga.
&
lucruri
Care stirnesc numai antipatii
Si rugaminti neindeplinite
Dar ma inchin noptii
Sa schimbe raminerile in urma
Din noi
Aducindu-le la zi.
&
El ma cauta
Vrea un semn de la mine
Vrea sa ma lege din nou
Dupa ce
Eu singura mi-am luat liber
Sa-mi transpun viata
Pe portativul cunoscut
Doar sapte note solare
Sa-mi adoarma memoria
Sa nu-mi aminteasca
De scutul galben
Al stelei mele
Urit atit de mult
De mii de ani de nepricepere
omeneasca.
&
Nisip si violenta
Copil din flori
Poem sacru
Al iubirii
Eu imi aduc aminte
De toate cite au fost
Si sunt
Chiar daca amnezia ma ajuta
Sa zbor
In gindul lacrimei amare,
Nisip si violenta
Cind pasari zburatoare de metal
Se pierd in zarea calda
spre Liban
O ,Doamne!
Un ghem de vise neimplinite
Ingeminarea cu nisipul aur din Iarden
Doar Pacea aceea o asteptam
Sema ,Israel!
De durerea tarii primite-n dar
hipersensibila poeta
Isi leapada pruncul -har
BIANCA MARCOVICI
2003
lista” prietenia”
wxwx - aprilie 24, 2009 at 6:08 pm
Re: Fw: Catren
pe la mine pe acasa
se-mbufneaza doar nepotul
cind nu-i dau
sa pape… totul
ciocolata, biscuite
orice se poate-nghite
degeaba ii fac cu mana
trage inapoi cu ura
celui care i se permite
orice pe nesimtite
eu propun sa-l mai educ
la 1 an si inca-un cuc:)
levana
(c)
Pe la mine pe acasa
Cand ii spui cuiva “botoasa”
NU inseamna c-are bot
Alungit (sau lung de-un cot) .
— In Prietenie@yahoogroups.com, “lee40lod” wrote:
bianca marcovici - mai 10, 2009 at 9:23 pm
— Am fost la Pompei. Nenorocirea era ca fiind f. cald m-am simtit rau cind am vazut atitea ciini insetati haladuind pe strazile Pompeiului. Fiica mea a reusit sa filmeze in camera curvelor. Inafara de niste statui tipice si amprentele talpilor ce te duc intr-o biata camarutza cu un pat, nu era nimic altceva ultra elegant. Ramii stupefiat de imaginile ramase pe pereti, culorile vii, peretii, oamenii prinsi de lava in diferite pozitii in locuri diferite, chipul speriat, incrincenat…carbonizat, sa arzi de viu, nu e o metafora. Si noi cunoastem asta.. fara lava catastrofala
levana
bianca marcovici - mai 23, 2009 at 9:44 pm
Esti teribil de meticulos!
Imi inchipui borcanul tau o clepsidra
oare cum va curge mierea mea…
dar laptele meu din Tzara Sfinta?
incizii, crustacee…femei pe sticla
pantofi aruncati
gradini suspendate
pisici verzi…
irisi capatuiti
ardei iuti crispati de apogiatura
frunze cu nemiluita
cirese amare
levana
bianca marcovici - septembrie 15, 2009 at 8:56 pm
e ciudat numarul 19.09.2009
am adunat nemarturisi
incapabila sa ma reintorc dincolo
firmiturile de la festin sunt inghitite de nesatui
nu-mi fac “hejbon nefes’*
nu mai am timp
levana
*bilantul de suflet!
bianca marcovici - septembrie 19, 2009 at 2:46 pm