sârma complexului

Romanţa în fa pentru vioară, de Beethoven
gâtul viorii…

de bianca marcovici

Romanţa în fa pentru vioară, de Beethoven
Studiată migălos pe sârma complexului de inferioritate
( ani si ani…mi-am dorit perfectiunea, lumini moi, solzi de peşte, sonoritatea „flămândă” a calmului idilic, vioara fermecată, acompaniată la pian de o fosilă cu ochii mici!)
până am clacat în bălăceala comună
în faţa unui singur cuvânt al mentorului dispus să asculte numai osanale pestriţe, ego-ul său …l-am părăsit şi şi-a pierdut cobayul, e trist acum în agora fără privitori!

golul din stomac se propagă, bumerang
degetele-mi cântă fără vioară,
exersez apropindu-mi mâna stângă de dreapta,
gâtul viorii, lebăda albă, puful surdinei,
partitura se aruncă peste sârma ghimpată
marea o înghite stufoasă în lumini diafane, rugăminţi de-mpăcare între părţi, doar două părţi
la pauză sună telefonul

Bianca Marcovici