CACEALMA

un ritm bizar

o algă aruncată la mal

o notă muzicală prelungă

un fapt divers

o cacealma

o roată căzută

în calea mea

o umbră…

doar o umbră

când doar conturul

rămâne

ca o stea în 6 colţuri

nemurire

Brahms sofisticatul concert

pentru vioară

cântat de o femeie Faust
..

TOTUL DESPRE EVA

IZ DE LEVĂNŢICĂ
Nu ştiu de ce îmi amintesc acum de povestea “Iz de levănţică ” publicată în Revista “Luceafărul  ” acum vreo câţiva ani buni, cred că vreo 12-13 ani! Povestea mea influenţată de un film care a rulat cândva la Telecinematecă se chema ” Totul despre Eva”! În rolul principal era marea actriţă Bette Davis (în rol de actriţă) care reuşise să fie detronată de servitoarea ei, la premieră. Ea fiind o actriţă profesionistă, recunoscută după cum era scenariu! Mironosiţa, adică servitoarea era foarte frumoasă, emana căldură, primea musafirii marii actriţe, se gudura pe lângă ei cu ochii ei albaştri, mari ca de vacă! Avea puţin talent actoricesc şi, în scurt timp i-a furat, prietenii, i-a furat relaţiile, iar tinereţea ei a ajutat mult, cu puţin talent actoricesc ea a învins. A primit trofelul, un “Oscar” imaginar… chiar în faţa marei actriţe! Spectacol în spectacol. Probabil în spatele uşilor închise se întâmplă multe! Dar în ” Iz de levănţică” poeta din mine mută acţiunea în cadrul literar. Un personaj femenin ajunge să fie premiat înainte de a debuta în poezie. Până la sfârşit chipul personajului meu este încrustat pe mânerul uşii de la primărie, atât de mult reuşise să copie personajul negativ din film! Dar, fenomenul a fost invers. Personajul meu nu era tânara din film ci, o femeie învârstă, foarte ambiţioasă. Nu precupeţea nici un efort, cu vocea ei suavă, telefona celor care ar puteaua ajuta să depăşească fazele anterioare succesului, invita televiziunea, presa la toate întrunirile, reuşise să intre în toate asociaţiile posibile şi imposibile, în toare redacţiile chiar dacă nu viza nici un material, pe scurt versificaţia ei reuşise pe deplin. Editurile îi scriau prefeţe frumoase. Nu mai pomenesc de reclamele săptămânale din presă unde chipul ei dintr-o poză adolescentină trona în fiecare număr. Personajul meu este şi o bună actriţă. Intonaţie cîrîită dar convingătoare, prezenta cărţile tuturor creonate după coperţi, conţinutul însă o depăşea. Unii se nasc cu talentul de ajunge în locuri în care pot vorbi la microfon fără oprire. Ursitoarea din mine are previziuni clare. Dar, din păcate a ajuns povestitoare, nu poetă, cred că va ocupa un loc demn de puterea ei de adormi copiii, poate şi nepoţii.  Mai ales că a mai reuşit o performanţă:
să scrie Holocaust cu h mic!!! Asemănarea personajului meu cu cineva din Israel este imaginativă, e doar un scenariu de film!