scaune

Scaune tapiţate

Din nou îmi amintesc

Cât e de greu să răzbaţi

În ţara extremelor,

În ţara scaunelor tapiţate, unde

cramponaţii de ele

Privesc marea ca pe un bun a lor

Privesc poezia ca pe-o cenuşăreasă

Privesc poetul

ca un om coborât din altă lume …

Nu mai ascult decât vântul

Adierea lui e balsam pentru mine

Fredonând cântecul de Dincolo

bianca marcovici

(c)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s