arhiva, despre carti, povestiri, de pe internet

 ***
Imaginea e o hologramă din Triunghiul Bermudelor. E o teorie bizară. În faţa fricii n-ai cuvinte nici in faţa Katiuselor. Curbura spaţiului nu trimite tangent bombele, ele totuşi cad.IMAGINEA ESTE UN DIAMANT PERFECT. Poate fi retuşată prin Finisarea unei suprafeţe. Bijuteriile valoroase se pun la Muzeu. Eu, uneori am picioroangele elefantului lui Dali. Privesc în curtea vecinului iar piramida ce o susţin nu-mi dă voie să mă mişcbianca marcovici

 

Dragii mei,

-În curând, după 13 februarie are loc la Ierusalim „Târgul de carte” cu participare internaţională. Lansarea mea de carte pentru „puţind blond cu mult farmec”, Ed.Hasefer, noembrie, 2004 va avea loc la Bnian Ha-uma lână hotel Hiton, la standul editurii, pe 16 februarie în jurul orei 12.Prezentarea plachetei de versuri o va face scriitorul Virgil Duda. -O mică prezentare a cărţii apărută în „Ziua Literară” (după apariţia şi a unui grupaj consistent înainte cu o săptămână, parcă pe 25 ianuarie,) la „diligenţa lunetistului”, parafrazare după „diligenţa” poetului Emil Brumaru (căruia îi datorez debutul meu în poezie, mulţam, maistre!)

-A R H I V A
LITERARĂ – Sambată, 29 ianuarie 2005
diligenţa cu lunetă

– Bianca MARCOVICI (Haifa, Israel): Am primit chiar azi, marţi, 25 ianuarie, „Puţin blond cu mult farmec”. Arată chiar aşa, cum spune titlul. Şi coperta, şi paginile, sunt de culoarea untului, o dulceaţă. Lista cu titluri publicate, din 1985 până azi, m-a speriat: peste 20 volume de poezie! Ca să-mi revin din sperietură am trecut la dedicaţie şi-am simţit cum îmi sare pulsul. In fine, ca să mă linisteşc, pana la un comentariu mai amplu, am citit din prefaţa lui Paul Cernat (şi tot nu m-am potolit):
„Fizionomia poetică a Biancai Marcovici – una dintre figurile importante ale liricii israeliene de limba româna şi, aş adauga, una dintre poetele importante pe care le avem în prezent – se vede cu mult mai bine în oglinda retrovizoare a acestei antologii reprezentative decât în oglinzile – expresive, dar parţiale – ale fiecarui volum anterior”.
Îi mulţumesc lui Mirel Brateş că v-a dat ghes sa ne scrieţi. Şi sunt mulţumit că prietenul meu nu e singurul scribălău barosan de românească din Haifa. In semn de vibraţie la farmecul blond si pistruiat al poeziei dvs., am să vă trimit pe e-mail un poem dedicat altui prieten comun, Florin Mugur. Deocamdată, atât. Şalom!

lunetistul de Z.l.

NOU

ps. la lansarea mea de carte m-au onorat circa 30 de persoane .Dintre cei prezenţi au fost şi scriitorul Tudorel Urian de la România Literară, organizatorul Pavilionului Românesc, Cercul cultural „Haifa”(Liana Saxoni Horodi, Mada Davidson, Francisca Stoleru, Biti Caragiale) prieteni din Ierusalim . Scriitorii Virgil Duda,Al.Singer,Vlad Solomon au reuşit să ma prezinte fără stridenţe, dându-mi puterea să nu simt „laudatorii” prin preajmă, ci scriitori şi critici care mi-au citit cartea, şi nu o prezintă superficial!
Chiar pe parcursul prezentarii m-a impresionat gestica scriitorilor prin a încerca de a convinge publicul de autenticitatea poeziilor mele, precum şi mâzgâliturile pe carte facute de Virgil Duda, prozator de renume recunoscut,pe cartea mea pentru a-şi sublinia pasajele care i-au plăcut!
În încheiere am citit şi eu un poem. „mămăligă şi caviar”
şi am amintit că, antologia e ca „un copil nou născut”.Cineva din sala mi-a amintit însă, că sunt bunică şi, să mă gândesc mai bine la al treilea nepot!
La sfârţit „am dat de băut” la toţi cititorii de limbă română, precum şi reprezentanţilor de la celelalte edituri, aşa ca să simţim cu toţii evenimentul de la Ierusalim ca ceva unic! Mai apoi m-am plimbat pe la toate standurile unde mi-am făcut „plinul” cumpărând cărţi româneşti cu sekeli transformaţi din dolari, etc m-a distrat copios!!!
Grupuri, grupuri de copii veniţi cu şcolile,adolescenţi au vizitat standurile organizate pentru celelalte limbi inclusiv ebraică. Atmosfera de pace,relaxare m-a făcut să mă simt ca acasă la Iaşi!
SHALOM!
Bianca Marcovici

Editura „Hasefer” va sarbatori 10 ani de existenţă.

„Cercul din Haifa” va primi oaspeţii Ed.Hasefer şi de la alte edituri romaneşti, probabil pe data de 17 februarie orele 16,str.Ieruşalaim nr.29 sediul H.O.R . Încă nu se ştie cu precizie (nu am încă programul, numai ceva din protocolul propus) toate datele întâlnirilor literare, urmate, probabil de o întâlnire de vîrf la „Cercul Cultural Româno -Israel”, Tel-Aviv ( … şi medalion Zigu Ornea, z”l ,21 februarie, orele 18)
Voi anexa pe parcurs datele mai exacte ,voi urmări presa de limba română, adică:”Ultima oră, Viaţa noastră, Minimum,” „Cercul Cultural de la Iesusalim” etc!

– în preajma inaugurării „Târgului internatioal al cărţii” de la Ierusalim ,luni 14 Februarie,la Casa Scriitorilor la sediul A.S.I.L.R din Tel Aviv va fi organizata vineri, 11 Februarie, orele 11 dimineaţa, o conferinţa de presă în cadrul careia Editura „Hasefer” işi va prezenta programul lansărilor de cărţi, precum şi întâlnirile programate, răspunzând la întrebările publicului şi a reprezentanţilor presei , lucru menţionat, pe scurt şi În „Bună dimineaţa,ISRAEL „.

INVITAŢIE

CERCUL CULTURAL din HAIFA

„Sub auspiciile H.O.R. Haifa
Vã invitã joi 17 februarie 2005 la ora patru dupã amiazã
la Matnas HADAR (Beiteinu), str. Ieruşalaim 29, Haifa
la Târgul de Carte
cu participarea Editurii „Hasefer” din Bucureşti
urmat de
O SEARÃ LITERARÃ
Moderator : Francisca Stoleru”
invitaţie primită pe adresa personală de la Liana Soxone Horodi, membră în comitet.

extras protocol in perspectiva( primit de la editura) :Conferinţă de presă la Tel Aviv vineri 11 ora 11 dimineaţa la Casa Scriitorilor din Tel Aviv ,str. Kaplan nr.6

La Asociaţia scriitorilor de limba română din Tel Aviv, cu participarea reprezentanţilor Comitetului director al F.C.E.R. şi a profesorului Carol Iancu, de la Universitatea din Monpellier – Franţa, precum şi a reprezentanţilor Ambasadei României.
Se va difuza un CD care prezintă acţiunile şi carţile Editurii Hasefer la târgul de carte, cu prilejul împlinirii a 10 ani de existenţă.

Lansări de carte : luni 14 ora 15
Lansări într-o sală specială, probabil în prezenţa fostului Prim ministru Simon Peres. Sperăm să vină şi Norman Manea.
– Ţvia Walden Cuvântul unei israeliene
– E. Campus Prozatori ebraici
– prof.Carol Iancu de la Universitatea din Montpellier-Franţa: Lupta internaţională pentru emanciparea evreilor
din România
Alte lansări de carte şi dezbateri
– Moshe Idel Cabala şi eros marti 15 ora 11
Lansare la Universitatea ebraică din Ierusalim, cu sprijinul lui L. Volovici.
– Em. Aczel Bibliografia presei evreieşti din România Vol.l
Lansare la Centrul de studii iudaice al Universităţii ebraice din Ierusalim, cu sprijinul lui Ditza Goshen. marti 15 ora 12
Deplasarea asigurată de Centrul de studii iudaice.
– E. Nicolae Victor Brauner – La izvoarele operei
Lansare la stand
marţi 15 ora 16
– Bianca Marcovici Puţin blond,cu mult farmec
Lansare la stand. miercuri 16 ora 12
– Uri Orlev Bunica împleteşte miercuri 16 ora 13

Lansare la stand.

– Al. Sever
„Umbre la Zidul plângerilor mele”
Lansare la Cinemateca din Ierusalim, cu prijinul lui L.Volovici şi C. Safirman, miercuri 16 ora 17

– Cercul cultural Haifa Prezentări de carte şi dezbateri
joi 17 0ra 16
După târg
– Iaacov Geller Rezistenţa spirituală a evreilor români în timpul Holocaustului

Lansare la Universitatea ebraică din Tel Aviv, în prezenţa autorului. Duminica 20 ora 10
– XXX Pirkei Avot
Lansare la Uniunea scriitorilor de limba română, cu sprijinul lui Shaul Carmel şi B. Trecatin, probabil şi cu participarea Marelui rabin Menachem Hacohen. Duminica 20 ora 12

– Expoziţie de carte Hasefer la Centrul cultural al Ambasadei
Române din Tel Aviv luni 21 şi marţi 22 orele 18? (10)
– Ambasada României a propus să realizăm, cu acest prilej, o prezentare a cărţii lui Z.Ornea.”

-o invitaţie sosită pe adresa mea din partea scriitorului Leon Volovici, în care apar deja datele corecte ale întâlnirii:

CERCUL CULTURAL DIN IERUSALIM
P.O.B. 11157 – JERUSALEM 91111
Cu ocazia celui de-al 22-lea Târg
Internaţional de Carte de la Ierusalim, vă invităm să luaţi parte la o masă
rotundă pe tema

SCRIITORI ROMÂNI – SCRIITORI EVREI – SCRIITORI ISRAELIENI :
DIALOGURI ŞI INTERFERENŢE
Vor participa: Sandu Singer (directorul editurii Hasefer), Iosef Eugen
Campus, Alex. Sever, Horia Arama, Mirel Brateş, Virgil Duda, Gina
Sebastian-Alcalay si Eran Sela. Moderatori : Leon Volovici si Costel
Safirman
Intâlnirea are loc miercuri, 16 februarie 2005, ora 17.00,
la Cinemateca din Ierusalim (sala bibliotecii, etaj 1).

Din” Viaţa noastra”,vineri 11 februarie,articolul semnal de Lin Ben Hil ân care se anunţă şi alte participări la Tărg:
„Trei oameni de cultură vor fi gazde pentru vizitatorii standului românesc:
Tudor Urian, Ion Tomescu, preşedintele „Asociaţiei publicaţiilor literare şi editurilor” şi Daniela Tomescu, director editorial al Fundaţiei Culturale „Libra” (..)Printre editorii români care vor fi prezenţi la Ierusalim se numără „Ziua”,”Cartea Românească”,”Libra”,”Albatros”,”Polirom”,”Niculescu”,”Dacia”,”Anastasia”,”Tritonic”,
„Muzeul Literaturii Române”,”Gramar”,”Bizantina”, „Curtea Veche”,”Paralela 45″,”Academiei”,”RAO”,”Junimea”,”Pontica”,”Noul Orfeu”,Editura „Teşu”(…)
Un colţ al Centrului Cultural Israeliano-Român va prezenta bogata producţie literară a scriitorilor israelieni de limbă română.

-La conferinţa de presă de la Tel Aviv au fost prezenţi reprezentanţi ai A.S.I.L.R , preşedinte poetul Shaul Carmel,ataşata culturală Michaela Ionescu, ed.Hasefer, director Alexandru Singer, revista „Cultura”, „Ultima ora „,Viaţa noastră”, Carol Iancu, de la Universitatea din Monpeller, „Institutul Cultural Român”,ed.”Tesu”,Riri Manor,din partea A.S.E.L.R. S-au răspuns la întrebări legate de manifestările tărgului şi s-a clarificat, mai exact, cum va fi organizat Pavilionul românesc de carte, a tuturor editurilor de mai sus, inclusiv standul separat al ed.Hasefer,(nr 652) care aniversează 10 ani de activitate!

Alte manifestări de semnalat
16 februarie,ora 20 „Goldfaden’s Legacy”, Scenariu Manase Radnev

cu participarea lui Radu Gârbea, Slomo Leibovici Laiş ,Carol Feldman,
la cinemateca ,
str Sprinţak St.,Tel Aviv ,
titrare în limba engleză.

18 februarie orele 12
Lansările de cărţi ale Institutului Cultural din Bucureşti

21 februarie,orale 18.30
Ed.Hasefer,medalion Zigu Ornea
(1930-2001)
Cu participarea scriitorilor A.Singer şi dr.Elena Esther Tacciu
Date preluate din invitaţia Ambasadei Române de la Tel Aviv

NOU
==============================================================================================================
PREMIUL OVIDIUS ŞI O INVITAŢIE DE LUAT ÎN SEAMA:

– ISRAEL- ROMÂNIA ASOCIAŢIE DE SCRIITORI ( I.R.A.S.)
cu sprijinul INSTITUTULUI CULTURAL ROMÂN din Tel Aviv

va invită la o seară dedicată
lui

AMOS OZ
-laureatul premiului literar internaţional „Ovidius” 2004-

cu ocazia apariţiei versiunii româneşti a romanului „Să cunoşti o
femeie” ( Editura Polirom ) in traducerea Antoanetei Ralian.
Evenimentul va avea loc pe data de 3 Martie 2005 ora 18 la Beith
Sokolov , strada Kaplan 4, Tel Aviv.
Cuvânt de deschidere: Excelenta Sa D-na Valeria Mariana Stoica

Ambasadoarea Romaniei
in Israel
şi
Scriitorul Eugen Uricaru

Preşedintele Uniunii
Scriitorilor din Romania

Amintiri ” virtuale” despre Amos Oz – Dr. Leon Volovici

Universitatea Ebraică Ierusalim

Fragmente din roman in lectura actriţei Tatiana Olier Canellis
( Teatrul Habima)
„Să cunoşti o femeie” Ioana Ieronim
Secretar general Centrul
P.E.N. România

Riri S. Manor
Preşedinta I.R.A.S.

Cuvânt de încheiere
AMOS OZ

____________________________________________________

– „Eu scriu,cine ma citeste”

A fost mesajul preşedintelui U.S. din România la întâlnirea de la Cercului Cultural, Haifa! Sensul îl vom întâlni şi la o nouă „întâlnire a scriitorilor de preutindeni, de la Neptun”!
Din amalgamul de date, uneori pitoreşti pe care le-a descris cu lux de amanunte, preşedintele U.S.R. am notat câteva,în memorie,eu nefiind ziaristă,văd totul numai poetic. Mă bucură să anunţ ca se va încheia un acord cu Israelul, pe baza logistică, pentru schimburi culturale, adică, o „Casa a Scriitorilor” la Herţzlia unde pot veni scriitorii români, la fel cei din Israel vor putea merge la Sovata, Sighişoara sau Neptun.
S-a adus un elogiu poetei Riri Manor care a avut curajul sa propună iesirea din Ghettoul mentalităţii noastre, plecand de cunoasterea culturii celor două ţări,cum zice E.Uricaru „a controla spaţii,piaţa”, cultură deschisă,mai bine zis etc.
Mai mult, scriitorul Eugen Uricaru a povestit despre cele 18 reviste finanţate de catre U.S.R., despre problemele legate de finanţarea scriitorilor care au probleme de sănătate sau batrâneţe .S-a mai vorbit despre noile schimburi culturale şi cu alte ţări,cum ar fi China ,Tunisia. În încheiere s-a vorbit despre premiul „Ovidius” acordat scriitorului israelian, Amos Oz care deschide un orizont larg de premiere şi altor scriitori din lume!
S-a vorbit de editura „Polirom” care ocupă unul din primele locuri sintre editurile din România ,întâlnirea fiind dedicată şi cărţii lui Amos Oz editată la Polirom: „Sa cunosti o femeie”, o traducere excepţională al Antonetei Ralian, „o performanţă de un virtuoz”, cum scrie in Times Literary Supplement despre romancier. Cartea a fost prezentată de scriitorii Riri S.Manor din Israel şi Ioana Ieronim din România.
„După ce s-a dus la pepinierele Bardugo să-şi ridice puieţii care tocmai sosiseră:un smochin,un curmal,un rodiu şi doi măslini”,cum zice Amos Oz,în acest moment m-am trezit acasă, cu suc de rodie sorbit cu încetineala. Am simţit ca doream să citesc această carte, nu neapărat direct în ebraică ci, mai degrabă în limba rămână, s-o degust.Sosită prea târziu,la 40 de ani în ţara care mă recunoaşte, că-i aparţin cu trup şi suflet, mereu am încercat să-i dăruiesc inima în felul meu! Dar să trec la vizualizarea întâlnirii:
Au luat cuvântul: scriitoarea Gina Sebastian Alcalay, precum şi pictoriţa Liana Saxone Horodi şi ziarista Biti Caragiale din partea cercului Haifa, precum şi mulţi alţii,scriitori ,doctori, printre care şi subsemnata. S-au pus întrebari legate de editarea cărţilor în limba româna al autorilor din Israel şi invers,inclusiv problema traducerilor.Eu am menţionat unele din revistele din internet care ne aduc mai aproape de România:”Galateea,Respiro, Agora, Poezia, Observator- Muenchen” (antologia „Şalom Haverim” adică în ivrit înseamnă Pace,Prieteni!,alcatuită de Radu Bărbulescu,) ” Argos-Craiova, Agonia -poezie.ro”,scriitorul Georges Astaloş cu antologiile sale, traduceri în limba franceză, precum si, LiterNet cu performanţele de editare a cărţilor virtuale, despre munca editorilor, aproape voluntară, lucru în care trebuie să se investească de catre noi, cei din Israel precum si cei din România, pod literar al Diasporei, şi nu numai! O mică eschivare s-a produs, legat de virtualitate şi internet, referitor la furturile de pe internet, copyright-ul autorului care-şi publică virtual texte sau cărţi, ca răspuns la întrebarea mea poeta Ioana Ieonim s-a exprimat că ar fi probleme de copyright destul de serioase! La fel s-a discutat şi despre cum e receptata poezia erotică după 1990, confuziile care s-au produs,cum au fost înţeleasă libertatea de exprimare poetică,ce va rămâne şi ce nu!
Cum a zis romancierul Amos Oz: „ze am she rotze licro”, referindu-se la poporul român :”este un popor care vrea sa citeasca”!
Amos Oz i s-a acordat Premiul Ovidius în cadrul festivalului internaţional Zile şi nopţi de literatură,pentru romanul „Să cunoşti o femeie”(pe care n-a cunoscut-o decât după moartea ei accidentală,numai dupa ce gheţarul din Yoel,agend secret sau spion israelian, s-a topit,atunci şi-a pus întrebari,atunci s-a autodescoperit,pornind de la fiecare obiect al soţiei care ascunde o enigmă,o revelaţie.Yoel ,personajul lui Oz ştie şi puţin româneşte,asta te incită să citeşti cartea pe nerăsuflate!)

ps.
La intilnirea de la Tel Aviv n-am participat, din motive de serviciu obligatoriu ca ingineră. Aş fi vrut sa-l zăresc pe Amos Oz , am un mare regret! Mi s-a spus ca au fost 300 de persoane. Riri Manor a tradus din ivrit tot ce a zis romancierul.Seara s-a bucurat de un real succes,toate astea le-am aflat la o cafea expresso şi o prăjitură preferată de scriitoriiRiri Manor,Iona Ieronim, Luiza Carol,ing. Horodi Mirel,fiecare după preferinţe,la o cofetărie din apropiere de o piaţă,pe o stradă din Haifa, asemănătoare cu Lăpuşneanu din Iaşi.Eu am baut cafeaua cu lapte cald adăugat, iar Eugen Uricaru fără…Asta-i diferenţa dintre Europa şi Asia…eu m-am adaptat la gusturile asiatice,adică am stricat cafeaua cu bună-ştiinţă şi, fară mustrări de conştiinţă. Scriitorul Eugen Uricaru n-a înţeles însă, cum pot să distrug expresso cu mâna mea! Cel mai mult s-a mirat că sunt bunică! Uite cum trece vremea!
Totuşi, m-a complimentat că sunt o bunică tânără! Am reuşit să cooptez atmosfera povestind că, primul cuvânt rostit de nepoţel a fost: mama… şi nu ima!

Bianca Marcovici

pentru conformitate,

Bianca Marcovici

 

evenimentul.ro » Cultură » 100 de scriitori, la Zilele revistei „Convorbiri literare”


20-04-2005

Iaşi

100 de scriitori, la Zilele revistei „Convorbiri literare”

În 1996, cînd la conducerea „Convorbirilor literare”, celebra revistă a Societăţii „Junimii”, a venit echipa coordonată de Cassian Maria Spiridon, una dintre manifestările care i-au fost asociate publicaţiei a fost Zilele „Convorbiri literare”.

„Motivaţia noastră a fost dublă. Am dorit, în primul rînd, să reimpunem revista în peisajul publicistic autohton, din care dispăruse, de cîţiva ani, dar şi să le oferim scriitorilor din întreaga ţară ocazia de a se întîlni şi discuta despre starea revistelor de cultură şi a literaturii, în general”, a precizat redactorul-şef al „Convorbirilor…”, scriitorul Cassian Maria Spiridon.
Reuniunea din acest an, a noua din serie, va debuta mîine, la orele 11, la Casa „Pogor”, la galeriile de artă, unde profesorul Mircea Martin, de la Universitatea Bucureşti, va lansa publicaţia „Euresis”, un număr consacrat dramaturgului român de expresie franceză Eugéne Ionesco. Programul va continua, în acelaşi loc, la ora 18, cu conferinţa lui Octavian Paler, „Don Quijote şi quijotismul”, anul acesta împlinindu-se 400 de ani de la prima editare a celebrului roman al lui Cervantes.
Agenda manifestării va continua pînă sîmbătă inclusiv, fiecare zi consemnînd o densitate maximă de întîlniri. Axul Zilelor „Convorbiri literare” îl constituie aniversarea celor 110 ani care au trecut de la naşterea lui Lucian Blaga, dar demn de interes va fi şi colocviul „Actualitatea revistelor de cultură”, la care vor participa reprezentanţi ai redacţiilor care editează „Antiteze”, „Secolul XXI”, „Hyperion”, Contemporanul, „Apostrof”, „Antares”, „Origini” (SUA), „Dichtungsring” (Germania) etc. Vor participa cca 100 de scriitori din afara Iaşului, printre cei care şi-au confirmat prezenţa figurînd Adam Puslojic (Serbia), Andrei Brezianu, Constantin Virgil Negoiţă (SUA), Franciska Ricinski (Germania), Bianca Marcovici (Israel), Octavian Paler, Eugen Uricaru, Marta Petreu etc.
Ca de fiecare dată, la final, sîmbătă, în sala Ateneului, se va derula un podium poetic cu participarea invitaţilor şi festivitatea de decernare a premiilor „Convorbiri literare”. Vor fi acordate premiul pentru reviste, edituri, poezie, proză, teatru, eseu, critică, traduceri, excelenţă şi Opera Omnia. „Vrem să continuăm tradiţia junimiştilor de odinioară, care, chiar şi în perioada cînd şedinţele se desfăşurau la Bucureşti, reveneau anual la Iaşi, la banchetele Junimii, ca o ocazie specială pentru dialog şi schimburi de idei”, a mai precizat Cassian Maria Spiridon. Manifestarea este organizată de Uniunea Scriitorilor din România, Ministerul Culturii şi Cultelor, Primăria Iaşi, Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER) şi revista „Convorbiri literare”. (Ol.C.)

 

dimensiunea impresionistă
articol [ ]
fragmente

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bianca Marcovici din Haifa [levana]

2004-07-24  |     | 

DIMENSIUNEA IMPRESIONISTA A POEZIEI BIANCAI MARCOVICI
(Pe marginea volumului „Amprente”, Ed. Papyrus 1999)
Sunt multe unghiurile de vedere din care se poate analiza o poezie
atat de complexa ca cea a Biancai Marcovici. In cele ce urmeaza, mi-am
propus sa ma refer doar la unul din aspectele liricii ei, adica la
dimensiunea impresionista, referindu-ma la unele asociatii muzicale si
picturale pe care poezia ei le poate crea.
Volumul „Amprente” abunda in referiri muzicale, dar nici una din
aceste referiri nu este legata de muzica impresionista. Preferintele
poetei se indreapta spre muzica baroca (Bach) si mai ales spre cea
romantica (Mendelssohn, Liszt, Brahms, Paganini). Dar felul cum poeta
reactioneaza emotiv la aceasta muzica este jumatate romantic, jumatate
anti-romantic – un tip de emotivitate pe care eu as defini-o
„impresionista” mai intai pentru spontaneitatea „impresiei” de moment,
apoi pentru reactia anti-romantica (adica anti-emfatica,
anti-sentimentala, anti-explicativa). Insasi acest dualism emotiv
(atractia pentru romantism pe de o parte si respingerea lui pe de alta
parte) creeaza o tensiune asemanatoare tensiunii muzicale provocate de
„bitonalismul” lui Debussy si Ravel. La fel ca la Debussy, Ravel, Manuel
de Falla, accentul liricii poetei cade pe atmosfera si pe starea de
spirit, nu pe dramatismul romantic. In vreme ce muzica baroca sau
romantica se aude in surdina, poeta face divagatii intr-o tonalitate
diferita, realizand un efect literar „bitonal”: „inca nu ne-am aruncat
privirea/ asupra calailor portocalii/ inventati sa ne apropie/
ghilotinele/ sa nu murim cumva/ degerati/ sa nu murim singuri/ pe
aceasta siciliana de Bach/ pusa in surdina” . Efectul bitonal apare
pregnant si in metafora „Mamaliga si caviar”, titlul uneia din poezii,
care defineste cele doua tendinte opuse ale vocii ei interioare: spre
simplitate spontana si spre rafinament livresc. Iata inca un exemplu de
bitonalism de mare efect: „O arma automata se aude dinspre Liban/ ce
muzica „superba” se ataca pe front!/ Un dirijor ascuns misca bagheta/
orchestra de alamuri are prioritate,/ din cand in cand vioara scoate un
vaiet!”
Daca tot facem paralelisme cu Debussy, ne putem gandi la tehnica
lui muzicala a acordurilor evaluate separat (fara legatura cu acordurile
precedente sau urmatoare). Iata un citat de echivalent literar: „un
suras intre lacrimi/ te-as putea atinge totusi/ dar ti-ai pus armura; //
* o scrisoare neexpediata/ recitita pana la epuizare/ fara a intelege
nimic//* dragostea mea pentru tine/ risipita/ ca o calatorie fara
intoarcere”
Un alt paralelism cu Debussy se poate face in privinta tehnicii lui
muzicale a disonantelor nepregatite si nerezolvate. Iata un exemplu de
echivalent literar la Bianca Marcovici: „sub pielea mea boabe brumarii,/
roua pe florile din vis,/ marea uruie acoperindu-mi strigatul/ cel ce
mi-a atins buza de sus/ intr-un sarut/ nu l-am vazut la fata/ un trosnet
de toamna a fotografiat strigatul/ foile veline s-au imprastiat ”
Imagistica Biancai Marcovici duce cu mintea si la pictura
impresionista: aceeasi reactie antiromantica de refuz al emfazei in
favoarea impresiei vizuale directe. Citez in intregime poezia „Dupa
frunze, intorcandu-ma din drum” care creeaza atmosfera unui tablou de
Monet: ” in drumul meu de lumina peticita/ de arcade orbitoare/ calcand
pe frunze resemnate-n uitare/ imi voi lipi obrazul de/ stancile pasive/
gandind ca tu esti// clipe obsesive ma vor rani/ cand sufletul de plumb/
de trup se va desprinde/ incercuind o frunza/ gandind ca esti doar tu//
in drumul meu lumina/ se va stinge-ncet/ voi plange-n mine/ cum
plansu-mi-s-au/ stancile pasive”
Metafora luminii „peticite” din poezia de mai sus, aminteste de
tehnica tuselor de culoare pura, neamestecate, puse direct pe panza in
tablourile pictorilor impresionisti, creand acel efect special de lumina
tremuratoare si de impresie efemera. Exista in acest volum o singura
poezie care are doua autoare – Bianca Marcovici si fiica ei Noemi
Marcovici. Poezia se numeste „Radacina si vlastar” si e alcatuita din
„lumina peticita”, sau din petice de emotie poetica apartinand mamei si
fiicei, intr-o imbinare impresionista asemeni tuselor de culoare pura
din tablourile lui Monet. Poezia aceasta se incheie cu un fel de
nostalgie spre un acord consonantic care nu se poate realiza inca dar
pare ca se prefigureaza potential: „cineva ne desfide zilnic/ sunetul la
unison/ interpretat pe doua corzi sol/ sunet plin/ sunet durabil/
radacina si vlastar”
Un critic de arta plastica spunea candva despre picturile lui Monet
ca par neterminate, din cauza lipsei unei linii precise care sa marcheze
contururile ce parca tremura in lumina. Putem spune acelasi lucru despre
multe din poeziile Biancai Marcovici ce creeaza o atmosfera fara
contururi clare, o atmosfera pe care cititorul o duce in suflet catva
timp dupa incheierea lecturii ca pe o muzica neterminata. Citez: „cele
mai grave note ma/ crispeaza/ dorinta lumii de a vedea/ noaptea,/ te-as
putea atinge totusi/ dar ti-ai pus armura;/ as ingenunchea/ dar
genunchii ”
Putem continua paralelismul cu Monet in ceea ce priveste reluarea
aceleiasi imagini la diferite ore si in diferite anotimpuri, pentru a
surprinde de fiecare data impresia de moment. Imaginile marii, ale
frunzelor, ale stancilor, apar in poeziile Biancai Marcovici pictate in
nuante diferite in functie de anotimpul ei launtric, de ceasul ei
sufletesc. Citez doar cateva fragmente cu imagini marine: „el ma
recunoaste in fata marii/ imi ofera mereu apusul de soare”… „marea
uruie acoperindu-mi strigatul”… „doi pe o epava langa malul/
abrupt”… „doar marea/ atenueaza durerea, nervii, / abstinenta// din ce
in ce mai perfida/ noaptea-mi desfata visuri vorbite/ in romaneste”…
„cand trebuie sa ma incarc/ cu o noua rabdare/ inofensiva, ostateca
marii/ pocnind usor din glezne/ cu picioarele goale/ cu nisipul care te
primeste/ ca intr-o cupa/ de-a lungul malului/ Mediteranei/ privind spre
Dincolo// sa-mi fac un scut de petale/ albe si albastre”
Dimensiunea impresionista a poeziei Biancai Marcovici se
prelungeste cu ecouri suprarealist-veriste. Suprarealismul-verist este
un vlastar direct al impresionismului si il continua. El afirma aceeasi
pozitie anti-romantica, dar nu alunga imaginatia din creatie, ci o
invita sa se manifeste alaturi de aspecte de un realism concret,
fotografic. E demn de remarcat faptul ca in tot volumul „Amprente”
exista o singura referire explicita la arta plastica, si acea referire
este la un tablou suprarealist-verist. „Afrodita lui Magritte” se
numeste poemul respectiv, si el se refera la tabloul intitulat „Memorie”
al lui Rene Magritte. Prin realismul sau fals combinat cu ironie
sarcastica, prin recurgerea frecventa la apele subterane ale
subconstientului, Rene Magritte este foarte inrudit sufleteste cu Bianca
Marcovici. Tabloul celebru la care se refera poeta infatiseaza un pahar
cu apa si un mar – doua obiecte simple, asezate pe un raft sau o masa
de culoare incerta si neutra, in fata unui perete scorojit si albicios.
Totul de o banalitate si simplitate exemplara. Doar ca din perete apare
halucinant un cap de statuie greaca, infatisand o femeie cu trasaturi
perfecte, un chip de zeita cu o pata rosie la tampla. Si nu stim daca
pata aceea e sangele care se scurge din capul ranit al zeitei, sau e o
pata de sange pe perete ramasa in urma unui gest violent. Sau poate e
doar o pata de vopsea. Intr-atat planul realului se intrepatrunde cu
planul imaginarului, intr-un tot indestructibil. „Afrodita” ii spune
Bianca Marcovici frumoasei zeite care lumineaza lumea decolorata a unui
real prozaic anost. „Memorie” ii spune Magritte acelei zeite, asadar nu
Afrodita ci Mnemosine cea nascuta din capul lui Zeus, zeita prin
excelenta a subconstientului si automatismului psihic. Interesant e
faptul ca in poezia care se refera la acest tablou, nu trecutul rasare
din memoria poetei, ci viitorul vine din trecutul conservat in
subconstient. Poezia contine un fel de profetie cutremuratoare,
halucinanta, ca un cosmar. Toata atmosfera e de altfel onirica, la fel
ca si atmosfera tabloului suprarealist-verist pe care il evoca. Citez:
„voi fi ucisa cu pietre/ ca o vrajitoare/ care citeste tristetea/ in
ochiul apei, dragostea/ in stele, tradarea…// voi fi ucisa in cuvant/
cand ma voi darui…/ imbracata in alb/ si o dara de sange pe tampla”
Iata si un alt fragment in care intalnim parca din nou imaginea
tulburatoare a zeitei nascute din imaginatie si implantate in mod
artificial in real: „ma gandesc la tine/ ca si cum urmez un tratament/
contra plictiselii, contra/ trecerii vremii// parca de ce existi?/ eu
te-am creat… eu te-am ucis!/ cum din lut olarul framanta/ inchipuirea
nostalgica”
In alte poezii, poeta se simte marcata de zodia Racului, zodia
intoarcerii spre trecut, spre memorie, creand imagini suprarealiste
memorabile de timp intors din drum: „un cosar profesionist de/ duminica/
m-a scos la iveala/ ajutand-o pe mama intr-o zi de/ toropeala maxima/ la
solstitiul de rac”… „ghidul ce-mi spulbera cuvantul/ latin/ doar cu un
cuvant – invers scris,/ mereu invers/ si-un caine care nu latra/ ci se
gudura”… „vreau sa vad/ cu tot dinadinsul/ sa ating pulberea aceea/ a
sfarsitului… marmura de Carrara/ peretii abrupti ca o copilarie
zidita/ urmatorul vers/ sterge pe ultimul/ si tot asa”
Exista si cateva poezii de nuanta romantica in volum („Bunicul
frunzelor”, „Zidul plangerii”, „Auschwitz”) care lipite pe canavaua
intregului contribuie la efectul general de colaj suprarealist-verist.
Intreaga structura a volumului (care nu prezinta poeziile nici in ordine
cronologica si nici in ordine tematica) este o structura de colaj
suprarealist-verist. Fiecare poezie separat si mai ales toate impreuna
alcatuiesc o suita de „impresii” ce apartin ochiului interior al poetei.
Inchei acest scurt comentariu (el insusi impresionist!), amintind
ca n-am abordat decat unul din aspectele poeziei Biancai Marcovici,
poezie care ne ofera de fapt mult mai multe fatete polivalente ce pot fi
privite din diverse unghiuri de interpretare.
Luiza Carol – a aparut in revista „Cronica „, Iasi august 1999 – a fost citit la lansarea volumului „Amprente”- Tel Aviv 1999
============================================
Bianca Marcovici, CIRESE AMARE, versuri, ed. Radu Barbulescu, Colectia „Verba”, ISBN 3-930672-79-0, 120 pag.La prima vedere, creatiile poetice ale Biancai Marcovici, cu punctuatia lor voluntara si separarea la fel de voluntara in strofe si versuri, dau impresia ca textul ar putea fi prescurtat sau extins dupa constrangerile grafice dictate de dimensiunea fixa a paginei.
Nimic mai fals. Orice interventie in acest sens a layouterului duce implacabil la mutilarea ritmului interior si pierderea unei parti a sensului poetic. Este o calitate rara la poezia in vers alb. O dovada in plus ca poeta de la Haifa si-a cizelat uneltele pana la fineturi de scalpel:

caii mei albi

in ceea ce ma priveste
vreau sa construiesc un poem neincapator
iar functionalul sa nu ma cuprinda
totalmente,
adica sa nu promita!
sa deschida oricine ochii largi
visand alaturi de mine,
adica un poem al viitorului
la care sa ramai mut de uimire!
cu totul si cu totul neprevazut
citit cu dictie aproape perfecta
si
fara nici un efort de concentrare sau
privire… cu dublu inteles,
ceva ireversibil, fara nici o tainuire anume
pe o cheie muzicala neinventata,
a luminii solare… sa aiba
ceva din gingasia primului ghiocel
iesit de sub zapada rascolita
de o caleasca cu cai albi
inseuati in pripa!

Volumul recent contine, dupa pagina 85, o „miniantologie“ bi-tri-lingva, originalului din limba romana fiindu-i pusa in oglinda traducerea in engleza sau germana. Versiunile in engleza apartin fiicei autoarei, Noemi Marcovici, iar cele in germana lui Radu Barbulescu.
Bianca Marcovici s-a nascut la 22 iunie 1952 in Iasi. Este absolventa a Universitatii populare de 5 ani si a Liceului de muzica „Octav Bancila”, (de 8 ani), sectia vioara. Absolventa a Facultatii de Constructii Civile si Industriale, Institutul Politehnic Iasi.
In afara de numeroase aparitii, cu poezie, in reviste de literatura si antologii din Romania, Israel, Germania, opera de pana acum a Biancai Marcovici s-a concretizat in mai multe volume personale: Marii anonimi, ed. „Junimea”, Iasi, 1985; Ochiul cuvantului, ed. „Litera”, Bucuresti, 1987;Dincolo de paradis, ed. „Litera”, Bucuresti, 1989; Revolta sangelui, „Minimum”, Tel-Aviv, 1992; Intermezzo, caiet literar, „Menora”, Rehovot, 1992; Revolta sangelui, Ed. „Cronica”, Iasi, 1993; Casa din noi, caiet literar, Haifa, 1993; Dincoace de paradis, caiet literar, Haifa, 1994;Schite pe portativ, proza scurta, caiet literar, Haifa, 1995; Magia pietrei, caiet literar, Petah Tikva, 1995;18 poems, placheta de versuri in engleza in traducerea Luizei Carol, Petah Tikva, 1996; Tara extremelor / Land der Extreme, versuri, editie bilingva romano-germana (traducere de Radu Barbulescu), ed. Radu Barbulescu, München, 1997; Mamaliga si caviar, caiet literar cu desenele autoarei, Haifa, 1998; Haifa zidurilor de sprijin, ed. Cronica, Iasi, 1998 (si 2000); Amprente, ed. Papyrus, Tel-Aviv, 1999; Amprente, editia a-II-a adaugita ed. Clusium, Cluj, 1999; Puterea cuvintelor, Ed. Minimum, Tel-Aviv, 2001, si, bineinteles, Cirese amare, ed. Radu Barbulescu, München 2002.
Despre aceasta frumoasa activitate literara, incununata, de altfel, cu mai multe premii obtinute in Romania si Israel, au scris: Nicolae Manolescu, Sebastian Costin, Titu Popescu, Virgil Cutitaru, Calistrat Costin, Florin Costinescu, Georghe Tomozei, Romulus Munteanu, Cristian Livescu, Emil Brumaru, Bogdan Dumitrescu, Al. Raf, dr. Elena Ester Tacciu, Ioana Vasilescu, Simion Barbulescu, Radu Barbulescu, Sorin Anca, Codrin Liviu Cutitaru, Geo Vasile, Grette Tartler, dr. Iosef Eugen Campus, Luiza Carol, Ion Cristofor, Al Lungu, Al Suhor, Carol Isac, Ioan Holban, Iony Tuvia, Grigore Ilisei, I. Schecter, Rodica Grindea, Vasile Iancu, Vasile Baghiu, dr Sergiu Levin, Constanta Buzea, Victor Barladeanu, Biti Caragiale, Al. Machidon, J. Rudel. Al Cistelecan; din scrisori: Ana Blandiana, George Astalos si altii.
Poeta este casatorita cu ing. Delu Marcovici. Au doua fete, Noemi si Zinette. Emigrata in septembrie 1991, cu familia, in Israel, traieste la Haifa, unde lucreaza la societatea de electricitate a orasului.

Radu Barbulescu
Observator-München,
Anul XVI, Nr. 2/3 (60-61) aprilie-septembrie 2003
text repostat asa cum s-a publicat!
==========================================^
Galeria Agora,iunie,2004

Dialogul ca poezie

„Aburi de femeie” – Bianca Marcovici, mai 2004, Editura Haifa-ISRAEL

„Mă poţi vedea cu litere mari

deocamdată,

până se reglează sufletul,

până ce inima se va face de piatră”

(Acrobaţie)

Cine citeşte poeziile Biancăi are o problemă care se poate numi faţa nevăzută a dialogului. Mai mult sau mai puţin poeta răspunde unei cereri interne de a suplini o eventuală însingurare cu versuri tranşante uneori delicate, alteori ironice sau tăioase de-a dreptul. Dubla geografie, cea a Iaşului şi a Haifei, este iarăşi implicată în acest soi de rediscurs amar ca un soi de legătură între biografiile unei cetăţenii recursive, distanţa fiind doar temporalitate asumată de îndoieli.

Aburi de femeie este o operă de maturitate poetică, un stil asumat la limita unei sincere lipse de metafore sau mai bine spus o disimulare a mijloacelor poetice folosite neostentativ pentru a deschide sinceritatea până la ultime consecinţe. Este în fapt şi contrabalansul dintre titlu şi poezia de pe coperta finală, Neîmpliniri, un fel de diatribă amară a neîncolonării programatice. „Mai târziu am vrut să pătrund în partidul Poeziei/ Chiar l-am înfiinţat şi i-am făcut reclamă” e o ironie amără şi fină precum dulceaţa Cireşelor amare, unde patentul unui liant posibil este ascuns cu grijă cînd lipseşte cu desăvîrşire.

Apelul la biografia directă poate fi pînă la un punct o capcană întinsă cititorului, pentru că Bianca Marcovici face parte din acea categorie de poeţi care transformă cotidianul imediat în poezie. Nu blînd şi edulcolorat ci matur, erotismul fiind cerebral, făcînd parte din peregrinajul unei femei ce se caută pe sine („lasă orice femeie/ să se simtă/ cale de-o carte femeie”) construind cuvîn cu cuvînt un univers poetic aparte.

E un curaj apropiat cu nesăbuinţa să faci din orice poezie, o replică la un Midas ce nu va mai putea vorbi cu nimeni pentru că orice atingere a lui transformă răspunsul în versuri, dar este o asumare unde biografia ţine loc de stare sau mai precis starea în sine include autorul.

DAN IANCU
*******************

Shechter (extras critic)

Volumul „Amprente”,publicat la Cluj-Napoca,si pe care il recomandam in „Ultima ora”,este ca un dosar de ancheta a poetei.
Cuprinde probe concludente,marturisiri complete Marturisirile ei sint grave sau ironice ,dar totdeauna importante.
Aceasta ieseanca sentimentala, cu nostalgii neascunse are suferintele moderne ale omului neimpacat cu o lume care invata sa imbine inutilul cu neplacutul:…Din Sabat in Sabat/aceleasi automatisme/cu sensul cifrat al supravietuirii comune/ tinind „cheia succesului” in seiful cu nostalgii/descrind-o copiilor cu lux de amanunte/ tocmai cind ei au din ce in ce/mai putin timp pentru parinti”
Sa avem onestitatea de a marturisi ca ne recunoastem in aceasta senzatie.
Multe din poeziile ei,citindu-le ,ai vrea sa le fi scris tu insuti. Daca nu ti-ar fi frica de un denunt,le-ai copia si le-ai iscali(aviz amatorilor,nota poetei!)
Tentatia de a comite aceasta infractiune abjecta trebuie sa fie magulitoare pentru admirabila poeta ieseanca din Haifa,Asa cred. (I..Schechter Ultima Ora 20 august,1999 Tel Aviv

I. Cristofor(extras critic)

Scriitori din Tara sfinta (referitor la placheta de versuri „AMPRENTE”) Editura Papyrus,Tel Aviv 1999 Bianca Marcovici se inscrie in rindul acelor ilustri scriitori evrei care au creat si in limba romana. caci poeta isi asuma destinul poporului sau cu gravitate,drama strabunilor impletindu-se cu cea personala. Un poem precum Auschwitz impresioneaza prin identificarea ei cu cei disparuti „suntem vii/suntem copiii l;or/care cinta Salom-/suntem unicul popor din lume/ care nu avem o bucurie intreaga-/ pentru ca fiecare sarbatoare/ne aduce aminte de cei ucisi-/Poezia devine o rugaciune la „Zidul Plingerii”, spovedanie facuta in numele unei colectivitati. Unul din cele mai emotionante poeme ale acestei superbe carti este intitulat : „Magia pietrelor”,ce contine un portret al tatalui poetei,generos si umil,al omului bun, strivit sub rotile implacabile ale istoriei: „Sunt urmasa lui Saul,tatal meu/cel bun cu toata lumea/care a muncit la Fabrica TESATURA/ din zori si pina in noapte/fara sa fie renumerat,el/care impartea cadouri si statea la cozi /zile si nopti,albastre cu luna,/pentru copii si nepoti,/ Saul cel care a prestat munca obligatorie/a doua zi dupa oficierea nuntii prin 44/ la Sinagoga din Elena Doamna-/va scriu deci/de omul Saul care s-a dus prea devreme/ in lumea celor drepti…” (Prin aceasta aparitie ,Bianca Marcovici se afirma ca una din cele mai viguroase voci lirice ale generatiei sale” criticul Ion Cristofor(Curierul,DEC.1999 Cluj-Napoca)
******************************

CRONICA LITERARÃ

EMANUELA ILIE

CÎT DE DULCI SÎNT CIRESELE AMARE

Ieseanca Bianca Marcovici ne trimite de la Haifa, în plină iarnă, niste Cirese amare, o carte de poeme apărută la Editura Radu Bărbulescu, Colectia „Verba”, München, 2002.
Doreste să ne „amărască” si să ne „îndulcească” în acelasi timp, mărturisindu-ne cîteva din sentimentele încercate si înnoite cu ajutorul limbii poetice. Ciresele amare trimit la senzualitatea gestului de a musca, exprimînd un soi de posesivitate, căci poeta tine la versurile sale, asa cum putem citi si în motto: „întotdeauna tin/ la ultimul poem (la fel ca la primul semn al celui/ care ne-a recunoscut!”.
Este într-adevăr, supralicitat sentimentul: suferinta („«te joci cu cuvintele/ dă-mi răgazul să termin mesajul/ de dureri si uri/ găsind adaosuri mai mult decît potrivite.»/ într-o suferintă adevărată, matură/ dictează însă/ conjunctura politică a stelelor” etc. – esti magică, mi-ai spus); dragostea (mai există asa ceva?) – „doar tu tu tu/ într-o îmbrătisare/ fără sfîrsit/ îmi dai răgazul odihnei/ cu capul sprijinit/ pe umărul tău balsam – fericite si nefericite semne ale istoriei unei femei; singurătatea, vulnerabilitatea – „tu îmi/ umbli cu cutitul în rană/ eu tac si primesc asta/ cu plăcere diafană!” – răni si vulnerabilitate; ură – „pe acoperisul lui Gaudi/ încearcă să întelegi mesajul/ lacrimi calde/ ce poate stinge răsăritul de soare”– între dragoste si ură (1) si multe altele.
Surplusul de sentiment provine din ipostaza situării implacabile a omului în fata timpului, acest „terorist modern” – „n-am putut schimba nimic din/ tot ce mi se întîmplă/ coplesiti de consecintele/ războiului de uzură”.
Poemele si traducerile, partea a doua a cărtii, adîncesc senzatia de frumusete amară – „but let’s go back to poetry/ it’s like a golden star everywhere,/ provoking allergy,/ but I hold it like a shield” (în traducerea lui Noemi Marcovici); die blaue Sanduhr – „ich sprach mit Dir in jedem Gedanke/ vor einer kaminattrape mit echtem Feueur…/ im Herzen” (din traducerile lui Radu Bărbulescu).
Roadele poetice de ultimă oră pe care ni le-a oferit autoarea de care am amintit sînt „bune foarte”, ca să vorbim în limbajul Vechiului Testament, si se cer a fi gustate pe îndelete…

http;//www.poezia.as.ro
**********************************************
Experienţă şi autenticitatea.
Varianta „teoriei” istorice
(critica poeziei)
Într-un mod extrem de interesant,Bianca Marcovici a devenit ” „problematică”în interiorul fenomenului optyecist abia după emigrarea ei în Israel,în 1991. De la construcţia poetică intelectualizată,focalizată pe discursul liric abstract,suficient lui însuşi,precum das Ding an sich-ul Kantian,autoarea a înaintat spre poezia tensionată, deschisă stărilor spirituale de anvergură.Imposibil de încadrat generaţionist sau categorial.Ilustrative însă pentru filonul artistic genuin şi imuabil.Explicaţia pe care o găsesc acestei abrupte transformări pare a fi mai mult de natură pshihologică şi istorică.Experienţa culturală a poetei s-a îmbogăţit subit şi aproape şocant,trauma biografică transformându-se benefic în performanţă estetică. ( …)
Şocul cultural a fost, pentru Bianca Marcovici, soluţia imprevizibilă a ieşirii din acest artificiu postmodern, cu desfăşurare
labirintică, apt de a aliena ,cînd nu chiar anihila în unele identitatea creatoare, argument stînd ultimul volum ,”Gînduri de dimineaţă”,Haifa.1996 publicat de autoare in Israel.Ieşită din lumea imediată a teoriilor şi categoriilor estetice acapărătoare,poeta a descoperit, prin intermediul experienţei nemijlocite şi estetizate,angoasa ocultării abrupte din sistem şi teroarea istoriei.Ea vede „ochii soldaţilor copii rugîndu-se în româneşte (Terorism), observă,la modul jamesian,impulsul autodistructiv al individului (Divagaţie despre arta de a nimici pesimismul) şi cîntă în versuri tragic-erotice, serviciul militar obligatoriu.Lumea cade la datorie în” Libanul –grădină”, în „Libanul-groapă”(capriciu) .”Autobuzul explodat” pare luat dintr-un” film trucat cu cascadori de elită”,ţara întreagă are”soarele în doliu” (ard cuvinte) iar mama -scriitoare aşteaptă de Şabat ,întoarcerea fiicei de la război:
„ea a plecat pentru mult timp…-ea va ţine doar arma în mînă, numai atît…timpul va trece mai repede decît crezi-numai să ai răbdare să nu numeri nopţile dormite de ea într-un pat străin…ea m-a rugat înainte de plecare să nu plîng..().m-am rugat pentru ea, m-am rugat pentru toţi soldaţii copii…aveţi grijă să nu vă întoarceţi cu urme de şenile…ea a plecat pentru mult timp, se va întoarce de Şabat şi va dormi în patul ei…eu voi păstra în mine frica florilor de dimineaţă Si totuşi precizarea scindarea nu vizează eul artistic propriu-zis.E mai curînd vorba de o ruptură culturală şi mentală, resimţită de scriitoare acut în planul textual-ideatic.(…)
Prin investirea experienţei cu valenţe estetice ,poeta a făcut în ultimii ani progrese remarcabile,sugerînd deja maturitate creatoare.Ea atinge parabolic probleme ontologice şi culturale ,cu o lipsă de complexe care nu-i era specifică în trecut.

Codrin Liviu Cuţitaru

Convorbiri Literare,20 mai,1996

4 gânduri despre &8222;arhiva, despre carti, povestiri, de pe internet&8221;

  1. vioara mea are forma mea
    s-au schimbat doar
    strunele tomastice
    vibrează înaintea sunetului
    rahmaninof îmi adoarme simţurile

    voi lăsa sunetul prelung
    să-ţi şteargă trecutul
    e nevoie de un început
    altfel sfârşitul e aproape

    în mine sunt toate femeile
    lumii

    bianca marcovici
    paris, iunie, 2007

  2. D-na Marcovici,
    Ma numesc Emanuela Ilie; sunt asist. dr. la Catedra de Literatura romana a Facultatii de Litere a Univ. „Al. I. Cuza”, din Iasi.
    In timpul liber, ma ocup cu dulcea zabava a cititului si…recenzatului cartilor de poezie; sunt, de altfel, redactor la Poezia.
    Va semnalez, cu o tristete de inteles, ca nu colega si prietena mea, Amalia Voicu, a scris despre cartea dvs. Putin blond…, in „Poezia”, nr. 1/2006, ci eu. Emanuela Ilie… In fine, sper sa verificati (inclusiv pe net exista nr. respectiv); altfel, puteti cere confirmarea de la d-l Cassian Maria Spiridon, directorul respectivei publicatii.
    Sper ca intelegeti, de asemenea, faptul ca o atare confuzie -raspindita am observat, si prin diferite publicatii, gen „Romania Libera”- poate taia avintul unui critic ori cronicar literar in formare, care ar dori sa va mai semnaleze aparitii editoriale…
    Cu respect,
    Emanuela Ilie
    ****
    DIN PACATE ARTICOLUL A FOST PRELUAT DE PE NET.PROBABIL CA S-A FACUT CORECTURA MAI TARZIU!
    FAC CUVENITA CORECTARE
    IN LOC DE „AMALIA VOICU” ARTICOLUL DESPRE CARTEA MEA E SEMNAT DE
    DR. EMANULEA ILIE
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Bianca_Marcovici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s