ARPEGII NOI-

ביאנקה מרקוביץ

Ofir Raz

(nepot)

probă  de microfon

galaxia noastră e efemeră
ameninţările Iranului
de a ne şterge de pe faţa pamântului
ne intoarce inapoi cu mii de ani
maimuţa iraniană e mai rea ca hitlerismul
pentru că  ne ameninţă cu “soluţia finală”!
privind-o
aş pune-o  într-o cuşcă zabrelită
precum Saddam
după ce hingherii şi-ar face datoria…
bianca marcovici
6-06-2008
*

 

 

  am ajuns la un punct mort
sa-ti explic ce inseamna punctul mort la un poet?
nu e conul de umbra
nu e cuvintul
nu e lacrima
nu e visul
nu e oul
nu e imaginea
nu e alt poet nu e nimeni
nu e cuibul
nu e sunetul
nu e culoarea
nu e curbura spatiului
nu e goliciunea
nu e firescul
nu e pacea
nu e depresivitatea
nu e drogul
e…
bianca marcovici
8.02.2008
(c)

 

 

 
 
 
 

 

  Muzo, 

trebuie sa respir cuvintele
ca pe un drog
văd dincolo de Aureola Boreală
chipul muzei în aburi, Erato e o erată…
tocmai azi de ziua unei femei
în fapt singuratatea e plictisul …
ca şi cum cunoscând un bărbat
în cuvinte
nu mai poţi să faci sex cu el.

atingerea s-a pierdut
printre rânduri… pe veci.

 *

podul

 Nu ştiu de unde să încep ce am sfârşit deja.

 O respiraţie profundă să -mi găsesc ecoul.

Rezonez rezonez în gol   ca un pod

Cu circulaţie întreruptă,

şi el e lăsat să se odihnească

să-şi recapete energiile pierdute.

Decibeli îmi ridică moralul la ora fixă

şi lumina în ochi

presupusă neorbitoare

dar în concurenţă cu soarele

 mereu cu soarele

Gheaţă la cap… gheaţă la mal

Gheaţă în inima mea

Nu pot să mă reiau.

Cârtiţa e mai veselă

îmi roade firul împletit care rezonează  cu muza

e atât de egoistă, atât de oarbă, atât  de

sofisticată

în distrugere.

şi revelaţia:

 Ascultând gângurit de copil.

 23.03.08
 
 *

dacă ai fi încercat
macar pentru o clipă
 să nu mă asociezi cu catedrale si cântind Ave Maria
ci cu „aydisshe mame” sau, cel puţin cu sinagoga în care
Nu s-au oficiat nunţi de peste 500 de ani, cea din Târgu Cucului
unde eu am deschis stagiunea invenţiilor
anulând blestemul sau legenda 
în care se zicea  că
a disparut perechea de îndragostiţi
  în timpul oficierii nunţii.
dar tu inventezi
asocind femei voalate.
eu nu supralicitez.
   Muza
e una,   fragilă,
   îmbibată în elixire mirifice!
aveam ochii albaştri
şi fruntea încruntată de oboseală.
bianca marcovici

54 de gânduri despre &8222;ARPEGII NOI-&8221;

  1. paralele în timp

    Tu vrei să-mi goneşti toţi admiratorii

    Legindu-mă

    De visele înaripate

    Uitând de armonia cireselor amare

    Vibrând în aer ca sunetul viorii părăsite de vânt

    înghesuindu-mă în cătunele minţii nostalgic.

    Renaşti în mine cel puţin virginitatea cuvântului

    Diafragma strapunsă atit de diafan de tuberoze

    După ce hupa a hotarât nunta mea,

    cea reală:

    11 septembrie, 1971

    levana levana din Târgu Cucului
    călare pe mătura virtuală.

    (c)

  2. dimensiuni

    (lui Paul Goma)

    m-am apropiat prea mult de ghetuţele depozitate la Muzeul Yad Vashem
    mi-e imposibil să mai ridic privirea
    ramân agăţată de detalii, de nume de lumini pâlpâitoare:

    sunt milioane de Nume (z”l) ca o Niagară
    TOŢI trebuie pomeniţi, cei arşi, gazaţi…împuşcaţi, masacraţi
    de bestii!

    există o durere a foamei
    a foamei… a foamei…
    unii îşi înghiţeau transpiraţia în loc de apă …
    în drum spre Auschwitz

    m-am apropiat să numar ghetuţe, cărţi …
    numai trupurile lipseau, aveau doar un Nume.

    ce nume să dăm copilului Nostru ?

    Bianca Marcovici
    Ierusalim

  3. tema alintării

    vântul meu nu a turbat încă
    îi simt adierele, legănarea,
    fluxul şi refluxul mării mele
    îi dă şarm,
    uneori simt că dragostea vine de undeva de Dincolo
    de orizont,
    păstrez mereu o bucăţică de hârtie împăturită în patru
    cu un număr de telefon …
    hârtia e din ce în ce mai boţită, mototolită şi ştearsă
    mai de negăsit în portmoneul de piele diform
    plin cu tot felul de vize şi cartele.

    aşa ne pierdem şi noi
    bântuiţi de vântul molipsitor
    ce ne-aduce picăţele din galaxia
    constrânsă să accepte şi (ne)simţirea
    .
    bianca marcovici

    bianca marcovici
    31.03.08

  4. ***

    Notele false mă crispează

    să zici că am cazut în butoiul cu melancolie

    Când, pur si simplu, primeaza altceva!

    De exemplu: pneumonia fetei mele

    Grijile pentru nepoţi …

    Nimic zburând prin Univers

    Mai curând printre viruşi

    Aş vrea să mă rup poetic de natura mea

    Să mă leg de stânca lui Prometeu

    Dar plânsul mă îneacă.

    Uneori umărul tău virtual
    se agaţă de stânci!

    bianca marcovici

  5. motto:

    „…a sădi un arbore, indiferent unde pe lumea asta,
    dar mai abtir aici, în pragul Orientului, decât oriunde aiurea, nu poate să însemne astăzi decât a lupta împotriva
    morţii”
    romanierul Alex. Sever

    Grădina lui Dumnezeu

    Toate se întorc în acelaşi punct
    Indiferent din ce unghi priveşti
    Cu perseverenţă nechipuită
    Distrăgându-ţi atenţia
    Chiar dacă nu vrei să te repeţi
    Chiar dacă obsesia luptei
    Cu morile de vânt începe să-ţi placă
    Să cugeţi încet şi sigur
    Într-o vădită contrazicere cu maratonul
    slăbiciunilor tale atât de alese-
    ştii care e misterul unei femei
    ca o singură consolare ?

    pânza albă care o va îmbrăca în moarte
    fără podoabe,
    sechestrată într-un arbore
    la fel ca şi pe tine…în grădina lui Dumnezeu,
    reîmpădurirea, gândul descifrării naturii,
    abisul arderii, lumina,
    iluzia unui cămin stabil.

    nedespărţiţi în moarte?

    eclipsa raţiunii, curbura spaţiului,
    bifurcaţia drumurilor care te duc
    în necondiţionata iubire
    te mai leagă de arborii memoriei
    sechestrată-n arbore…

    doar vântul amplifică rezonanţele
    uneori aberante-vânt turbat ?
    niciodata n-am ştiut exact pentru cine!
    de ce ?
    ca o păcăleală de 1 aprilie!

    furtuna de nisip a acoperit totul
    biopsia lacrimilor, răstălmăcirea lor

    fata morgana

    bianca marcovici

  6. Masca de gaze reactualizată

    am şters cu buretele ce era de şters.
    descoperisem petele de grasime de pe cravata ta transparentă
    chiar şi plantele erau pline de praf.
    mai mult, mucegaiul trona prin colţuri de memorie-
    era si normal, erau mereu 6 colţuri.
    incercam sa fug de masca de gaze pironită în neuronul insomniei,
    atât de hidoasă

    şi nerecomandată copiilor sugari-

    iar se aude la megafoane tot felul de nereclame,

    siguranţa statului se ocupă şi de deşeuri:

    „Noi vrem sa recuperam vechile maşti, preda-ţi-le!”

    şi tu vrei să-ţi recuperezi mereu vechea mască,
    veneţiană !?

    o să-ţi descoperi diamantul prins ca un paianjen între omoplaţi,

    e un glonte echilibrat de haina antiglonţ?

    mirosim aerul

    scenariul cel nou, pacea noastră administată de terorişti…mereu mai ingenioşi!
    %
    nici nu o sa avem timp să ne facem testamentul
    papirusul uitării poate arde cu flacără mocnită.
    dar tu nu mai dai pe aici
    nu ai ureche muzicală.

    Bianca Marcovici

  7. dansind sirtaki
    tu tinind un trandafir in mina
    privindu-ma dansind
    chipul tau ingenuu si ochii limpezi
    atingind podeaua odata cu tine
    tu in genunchi
    eu sarutindu-ti fruntea
    inainte de a fugi cu un altul
    bianca

    saloniki
    (c)
    astazi 25.04

  8. as trimite si eu un ghiont lui Dumnezeu
    sa intoarca fatza spre noi
    sa ne dea bucuria scrierii fara medicamente
    si fara informatorii care ne mina din spate
    ca pe niste cornute duse la taiere.

    lin sa ne luam ramas bun unul de la altul
    presarindu-ne orhidee si covoare rosii
    zumzaind pe linga urechi
    fluturi si pasari colibrii
    levana
    23.05.08
    (c)

  9. semn energetic , de Bianca MARCOVICI

    (Material propus pentru publicare la data de: 15-05-2008)

    semn energetic

    dragostea nu e o suferinţă
    când sunt pe cale să mă îndragostesc
    orice lucru mă înviorează, mă încovoaie
    profunda lună îmi dă energia,
    fără legatură
    mă consum doar când prietenii îmi înşeală aşteptările poetice,
    speranţa solidificată într-o stalactită.

    surâd atunci când încă unul din ei “si-a dat în petec”!

    privesc orizontul ore întregi …
    la marginea mării e o epavă,
    Dincolo.
    îmi zic:
    să nu-i revăd imaginea aschimodică
    din visul fulger.

    poemul îi mai dă şansa să revină
    chiar cu masca arcuită sub mustaţa bleagă,
    dar eu ramân ascunsă în gaoacea mobilă
    mi-e greu sa revin, să ador urma cuvântului său
    prefecătoria, falsul din voce!

    distorsiunea frapantă în a iubi furtuna

    bianca marcovici
    saloniki
    28.05.2008

  10. Ultima încercare , de Bianca MARCOVICI

    (Material propus pentru publicare la data de: 19-05-2008)

    A murit poemul meu încet încet

    precum zgomotul unui tren

    Care se îndepartează de gară.

    Ne umanizam treptat

    Şi ne pierdem în aerul pufăitor al locomotivei.

    O nouă Anna Karenina

    Pipăie şinele… spre Oraşul lui David

    Rochia de dantelă atrage atenţia

    conducătorului de tren,

    Ultima încercare…

    corzile harpei amplifică vibraţiile

    Numai tu nu priveşti înapoi.

    Bianca Marcovici

    17.05.08

  11. antecedente, de Bianca MARCOVICI

    (Material propus pentru publicare la data de: 16-11-2004)

    Antecedente

    („ola hadaşa”
    sau , nou venită în ţară)

    Urmele mi-au fost şterse
    Cu migală.
    Întâi mi-au desfinţat adresa.
    Mai apoi mi-au dărâmat poemul
    Făcut din cărămizi,
    Vezi bine fără liant…
    Apoi mi-au pus o cunună pe cap
    Fără flori,
    Din când în când duceam mâna la cap
    Să mă trezesc
    La realitatea progresistă
    De neîmpotrivire şi nepotrivire,
    La ambalajele publicitare.
    Mai târziu mi-au sădit un steag de
    recunoaştere a luptei mele
    Cu morile de vânt;
    (Mi-au zis că mă pricep la construcţia lor –
    E ceva în sângele meu albastru).

    Zguduitor să
    Constaţi dezastrul
    Când, pachetele cu cărţi
    Nu au ajuns
    În Ţara Sfântă.
    Mai tîrziu mi-au deschis porţile Asociaţiei
    Tel-Aviviene –
    Tocmai
    plecaseră toţi.

    Bianca Marcovici

  12. firea poetului , de Bianca MARCOVICI

    (Material propus pentru publicare la data de: 23-05-2008)

    E in firea cuburilor sa aiba fete si muchii

    E in firea sferei sa fie invirtita perpetuu

    E in firea cutremurelor sa te surprinda

    E in firea oamenilor sa te besteleasca

    E in firea copiilor sa se mire

    E in firea castravetilor sa fie verzi si sa se insinueze

    E in firea dovlecilor sa fie mincati de porci.

    E in firea cartofilor sa se prajeasca in fire subtiri

    E in firea gurmanzilor sa intre in bulimie

    E in firea mea sa gasesc chichite la tot ce simt si sa penalizez constrangerea!

    ma descalt si umblu pe nisip
    pasii mei labartati

    Bianca Marcovici
    Haifa, mai, 2008

  13. singuratatatea mea se împarte numai la doi

    descifrez împărţirea ta în amprentele mele

    recunosc influenţa astrală

    umorul pierdut printre rânduri

    căutându-ne urmele

    cautându-ne ghimpele mereu înfipt

    în suflet

    chiromanţia cafelei turceşti

    descris în fundul ceştii

    ţiganca vorbea în turceşte

    iar eu priveam cerul

    citindu-l

    bianca marcovici
    Antalia, mai, 2008

  14. La Sinfonía española de Lalo

    Te dijeron que la Astucia en 5 partes
    No puede más cerrar
    Sus palabras en la caja fuerte
    Ya todos conocen el código de la caja fuerte.

    Te dijeron que no puedes compartir con Nadie la Culpa
    Mientras sabias esta cosa elemental
    Desde las cubiertas de mi navío legendario
    Quien toque el ala de mi ángel
    Con la cerilla encendida
    Pagará caramente un cartel del perdono.
    La Astucia corre el riesgo de caer con su guijarro
    Colgado del cuello del cisne
    Sobre una apoggiatura demorada en el flageolet sublime,
    En un baile español cifrado
    La Astucia con las espaldas desnudas
    Y el lazo olvidado en la muñeca
    Dorsal, como una hoja de la juventud, hacia el arqueo de la pierna
    El zapato de tacón alto tropieza con un gusano
    Que tiene que ser aplastado, hesita…
    Yo también hesito.

    El otoño dará frutos al maravilloso árbol
    Que vigila la casita de tu perro.
    Y el gato prenderá la Astucia en sus garras
    Relampagueado por los pecados

    En un guión que no está puesto en escena por el antifaz escandaloso
    Con ojos de serpientes blancas con senos extasiados de niños
    En búsqueda de leche surrealista

    Ya te lo dije:
    El gas tóxico está dentro de ti
    Pero tu suerte no la tiene Nadie.

    Traducción de Lora Haranaciu

  15. Daca ai aparut

    Si ti-ai intrat in p^ine

    Si ti-ai intrat in pantofii prea strimti

    Intoarce-te si ma priveste

    Ad^nc in ochi

    Parasindu-ti tabieturile,

    Doar sa ma iei de m^na

    Si sa-mi zici:

    A mai ramas loc si pentru tine”

    In casa alba a inimii mele

    A mai ramas loc

    In sala de concerte a sufletului meu

    A mai ramas loc in amfiteatru ciopirtit de vreme

    Si pentru gladiatoarea din tine,si pentru noi,noi doi…

    Dar leii si scorpionii mishuna,ai grija

    Nu rastalmacii sudoarea fruntii! ”

    !

    bianca

    בברכה

    מרקוביץ ביאנקה

  16. pentru mine vara e mereu vară
    nu număr anii nu număr banii…nu negociez
    negoţ aruncat peste umărul tânăr
    şi nu ascult sfaturile altora
    doctori în filozofii mărunte
    îi privesc în ochi o singură dată
    şi oftez ştiindu-i doar de la prima privire
    veri prelungite sub tirul katiuşelor
    tratate de pace intră în vigoare
    între armă şi armă
    18.06.08
    (c)

    • Cristina CHIPRIAN
      Daca nu mi-as scrie versurile,
      nu aş mai putea scrie*
      Bianca Marcovici este o poetă a realului, ale carui bolţi
      uluitoare săgetează simţurile, delimitându-se net de banal
      prin contemplaţia de sine. Cartea este o reflectare multiplă
      într-un glob cu oglinzi, capabil să distorsioneze, dar şi să
      recompună imaginea. Volumul se deschide cu un crez
      (Patria) şi continuă cu o serie de confesiuni mediatizate prin
      imaginile lumii moderne, aflată în suferinţă dar supravieţuind
      cu graţie. Sau prin graţia unui zeu al amintirii, care devorează
      esenţa, lasând uneori vizibila aparenţa.
      Cititorul este chemat să privească prin ochiul de geam
      ramas neatins, dupa confruntari reale, si confruntari de idei.
      „Recunosc ca alegi ca un scenarist de elită/…dai naştere la un
      fel de loterie/a simţurilor…” (Îmi dau seama ca nu e simplu).
      Unele texte fac referire la arta poetului, la condiţia creatorului
      modern, constrâns să-şi concentreze expresia în e-mail
      şi să-şi permuteze simturile originare („Treci peste mizerabila
      fiinţă cu tractorul/întorcând troiene peste el/cu senilele inimii”
      – Experiment cu marionetă). Muzica se insinuează
      alături de imaginile tensionate, rezonând în sfera semnificatiilor
      („diapazonul mereu te trezeşte” – Cortinele brocate).
      Universul imagistic balansează, nedecis, între frumos
      si urât („Sunt din nou îndragostită […] ceva cu picioare goale/
      calcând pe iarba abia răsărita/bând apă dintr-un vas coclit”-
      Renaştere). Miniaturi poetice se lansează în senzorial, traversează
      eticul, apoi se deschid către cosmic si microscopic (Vin
      cu scortisoară).
      Vocea gravă a lirismului trezeste ecouri culturale si atitudini
      existenţiale, alături de experimentul direct al fericirii
      absolute (Partea plină a paharului). Structura poemului
      recuperează anii şi clipele, secolele şi teoretizările, conşstientizarea
      şi inocenţa, într-o suprapunere de perspective („dragostea
      apare ca un Dumnezeu orb” –Borges). Lexicul poetic
      dezvoltă aria de sugestie a terminologiei speciale.
      Cartea este scrisă din perspectiva orizontului spiritual
      generic, cu preferinţa marturisită pentru imprevizibil şi profund,
      pentru dragostea care a absorbit ura, pentru prezentul
      care poate recupera trecutul, în orice clipa.
      Este o ediţie bilingvă, beneficiind de traducerile în limba
      ebraică ale lui Tomy Sigler.
      * Bianca MARCOVICI, Espresso dublu la Ierusalim, Israel,
      Haifa, 2008
      pag. 60, Dacia Literara, septembrie, 2009
      TOMY SIGLER S-A STINS DIN VIATZA, sa-i fie tarina usoara! (Z”L)

  17. varianta

    pentru mine vara e mereu vară
    nu număr anii nu număr banii…nu negociez
    lumina lunii,
    negoţ aruncat peste umărul tânăr
    nu întorc cuvintele pe dos
    construind sau furând cuvinte
    puse în slogane,

    nu ascult sfaturile altora,
    încăpăţânaţii
    doctori în filozofii mărunte.

    îi privesc în ochi o singură dată
    şi oftez ştiindu-i doar de la prima privire
    chiar dacă fumul de ţigară
    ceaţa uşoară, le acoperă pălăria.

    veri prelungite sub tirul katiuşelor
    tratate de pace intră în vigoare
    chiar acum
    între armă şi armă
    între terorism şi omenie

    bianca marcovici

  18. „Inima mea prinde ritmul degetelor agitate.
    Mă grăbesc să iau un calmant, să nu fac infarct.
    Nu voi mai putea simţi mâine dimineaţă
    Ritmul tânguirilor tale.”
    dan david

  19. Acest Secret, eu nu ti-l voi spune ! , de Bianca MARCOVICI

    (Material propus pentru publicare la data de: 7-07-2008)

    „Acest Secret, eu nu ti-l voi spune ! ”

    N.

    Cînd totul pleacă la vale

    Efectele pot fi oprite

    Precum boala la om.

    Vizitezi oficiul de analize

    Bagi în tine cîteva pastille după culori şi
    indicaţii prescrise

    De zeii bicarbonatului

    Pui pe ici colo cîteva cataplasme şi faci masaje energizante

    Şi mai încerci să pui cîţiva saci lîngă barajul care încă nu s-a naruit!

    Mai apoi te duci între Ei să le arăţi că
    încă mai stai în picioare

    Tocmai să le arăţi că nu te-au anihilat!

    Joci puţin scena echilibrului, spui o poezie Secretă

    Ce ţine de manusile mele potrivite din impactul virtualului.

    Acest Secret eu ti-l spun înainte de al face

    public!
    Cu litere mari, precum T.S. Eliot !

    Bianca Marcovici

  20. Experiment cu bărbat fără inimă , de Bianca MARCOVICI
    http://www.romanialibera.com

    uneori scriu direct
    e-mail-ul e concentratul care vreau să ţi-l fac cunoscut
    impresia fulgului căzut brusc pe buze
    il guşti il speri.
    zici că e un miracol.
    treci peste mizerabila fiinţă cu tractorul
    întorcând troiene peste el,
    cu şenilele inimii.
    e şi asta un experiment
    să-i spui cuiva adevărul în faţă,
    chiar de El scrie sub o pictură celebră
    conţinutul său e un fiasco acoperit de pleoapa căzută,
    chiar dacă tipa îşi suge degetul de la picior
    îi mai dau si eu un deget …chiar şi o mână.

    fotograful şi-a ars degetele cu substanţele iritării
    Alba îl iartă. viclenia nu-l ajută. caută alt cerşetor neumilit de moneda ta vociferă.
    te înteleg. fii sigur. umileşte-ţi câinele şi ai să simţi.
    partitura e în cheia sol. cheia victoriei.
    ai pierdut majorul
    chiar si acordul final
    o ghioagă în gong.
    nu ştii să scoţi din sunet poemul.

    bianca marcovici

  21. joc de cuvinte

    E clar de pat e clar de luna e clar de fân

    Subtilitaţi desuiete clare

    Suiduieli de viaţă

    Orgolii de barbaţi frustraţi

    de prea multe dame de pică

    în papucii nopţii cu pompoane

    Gustarea de dimineaţă a fost împănată

    cu sirop de cirese amare

    Cât e de plăcut să ştii că aparţii poeziei

    inspiraţia unui surd întâlnind o oarbă.

    *
    Imi privesc degetele înainte să-ţi scriu

    Stau în cumpănă

    Nu recunosc suspendarea mov din glasul tău

    Nu recunosc inflaţia bancnotelor false din visul
    nostru

    Nu se încovoaie la greutatea literelor

    Ele decid până la urmă cui aparţinem

    Să facem berete … să facem berete …
    bianca MARCOVICI

  22. doi 1+1

    la fel cum privim filmele mai vechi
    mirindu-te ca au fost odata Gemenii
    mereu ca o umbra, doi
    mereu am fost doi
    si nu a ramas nimic,
    fiecare pe drumul sau
    pina si urmele s-au spulberat.

    chiar azi e ziua nuntii mele
    in 2001 credeam ca NY ne serbeaza
    pareau artificii dintr-un film SF
    cu greu am realizat
    ca vom dispare sub un morman de amintiri

    doar o fintina cu apa statuta
    si citiva trandafiri miscati de vint
    e ce a mai ramas acum
    noi doi
    bianca marcovici
    (c)
    11 septembrie, 2008

  23. Rezonanţe
    Published by BIANCA MARCOVICI [bianca] on 2008/9/17 (25 reads)

    © Györfi-Deák György

    Nu ştiu de unde să încep ce am sfârşit

    o respiraţie profundă să -mi găsesc ecoul

    Rezonez rezonez în gol ca un pod

    Cu circulaţie întreruptă,

    şi el e lăsat să se odihnească

    să-şi recapete energiile pierdute.

    Decibeli îmi ridică moralul la ora fixă

    şi lumina în ochi

    presupusă neorbitoare

    dar în concurenţă cu soarele

    mereu cu soarele

    Gheaţă la cap gheaţă la mal

    Gheaţă în inima mea

    Nu pot să mă reiau

    Cârtiţa e mai veselă

    îmi roade firul împletit care rezonează cu muza

    e atât de egoistă, atât de oarbă, atât de sofisticată

    în distrugere.

    Ascultând gângurit de copil.

  24. voi ajunge la Poarta in locul ei…
    sa te urmaresc de sus din alta lume
    de acolo unde se transmite direct razboiul
    iar artificiile cad din avioane in miez de noapte
    precum bombele din vis
    nu aud sirena mi-o inchipui doar
    iar blondul meu s-a cam albit pe la timple
    uneori inchid pleoapele sa te vad mai bine
    semeni cu o stea pe care nu am mai vazut-o
    levana

  25. >&&&
    e mai bine sa uiti
    sa poti rade cind trebuie sa plangi
    drumurile despartirii
    ajuta sa te rennoiesti
    daca „mori de sete”
    nu-ti amintesti ca ai iubit
    in Nirvana lucrurile stau altfel
    > levana
    postat pe „prietenia”

  26. jurnale
    M-am intors acum de la innot. Mi-am zis ca instructoarea m-a
    agatzat saptamina trecuta sa ma invete cum sa tin capul sub apa, propunindu-mi
    o lectie care costa 14o de sekeli. Astazi m-am ambitionat sa invat singura.
    Mi-am luat echipamentul necesar. Tin sa va spun ca am baut multa apa:) dar am
    reusit! Ma duc sa beau apa!
    levana

  27. ESANTIOANE
    m-am gindit
    La tine
    Cind toate au mers aiurea
    Toate s-au rasturnat cu susul
    In jos
    Acoperindu-ma.
    am visat in locul tau Doar
    Sa orinduiesc lumea
    s-o scald in soare
    Si asta numai gindind pentru tine
    Citindu-ti ochii inlacramati
    sa absorb energia nascuta
    din razele pragmatice
    sa aleg pentru tine
    ce-ti trebuieste
    sa te previn! Si
    Ca o femeie intreaga.
    &
    lucruri
    Care stirnesc numai antipatii
    Si rugaminti neindeplinite
    Dar ma inchin noptii
    Sa schimbe raminerile in urma
    Din noi
    Aducindu-le la zi.
    &
    El ma cauta
    Vrea un semn de la mine
    Vrea sa ma lege din nou
    Dupa ce
    Eu singura mi-am luat liber
    Sa-mi transpun viata
    Pe portativul cunoscut
    Doar sapte note solare
    Sa-mi adoarma memoria
    Sa nu-mi aminteasca
    De scutul galben
    Al stelei mele
    Urit atit de mult
    De mii de ani de nepricepere
    omeneasca.
    &
    Nisip si violenta
    Copil din flori
    Poem sacru
    Al iubirii
    Eu imi aduc aminte
    De toate cite au fost
    Si sunt
    Chiar daca amnezia ma ajuta
    Sa zbor
    In gindul lacrimei amare,
    Nisip si violenta
    Cind pasari zburatoare de metal
    Se pierd in zarea calda
    spre Liban
    O ,Doamne!
    Un ghem de vise neimplinite
    Ingeminarea cu nisipul aur din Iarden
    Doar Pacea aceea o asteptam
    Sema ,Israel!
    De durerea tarii primite-n dar
    hipersensibila poeta
    Isi leapada pruncul -har
    BIANCA MARCOVICI

    2003
    lista” prietenia”

  28. Re: Fw: Catren

    pe la mine pe acasa
    se-mbufneaza doar nepotul
    cind nu-i dau
    sa pape… totul
    ciocolata, biscuite
    orice se poate-nghite
    degeaba ii fac cu mana
    trage inapoi cu ura
    celui care i se permite
    orice pe nesimtite
    eu propun sa-l mai educ
    la 1 an si inca-un cuc:)
    levana
    (c)

    Pe la mine pe acasa
    Cand ii spui cuiva „botoasa”
    NU inseamna c-are bot
    Alungit (sau lung de-un cot) .

    – In Prietenie@yahoogroups.com, „lee40lod” wrote:

  29. – Am fost la Pompei. Nenorocirea era ca fiind f. cald m-am simtit rau cind am vazut atitea ciini insetati haladuind pe strazile Pompeiului. Fiica mea a reusit sa filmeze in camera curvelor. Inafara de niste statui tipice si amprentele talpilor ce te duc intr-o biata camarutza cu un pat, nu era nimic altceva ultra elegant. Ramii stupefiat de imaginile ramase pe pereti, culorile vii, peretii, oamenii prinsi de lava in diferite pozitii in locuri diferite, chipul speriat, incrincenat…carbonizat, sa arzi de viu, nu e o metafora. Si noi cunoastem asta.. fara lava catastrofala
    levana

  30. Esti teribil de meticulos!

    Imi inchipui borcanul tau o clepsidra
    oare cum va curge mierea mea…
    dar laptele meu din Tzara Sfinta?
    incizii, crustacee…femei pe sticla
    pantofi aruncati
    gradini suspendate
    pisici verzi…
    irisi capatuiti
    ardei iuti crispati de apogiatura
    frunze cu nemiluita
    cirese amare
    levana

  31. e ciudat numarul 19.09.2009
    am adunat nemarturisi
    incapabila sa ma reintorc dincolo
    firmiturile de la festin sunt inghitite de nesatui
    nu-mi fac “hejbon nefes’*
    nu mai am timp
    levana
    *bilantul de suflet!

  32. tracţia cuvintelor
    poezie [ ]
    acvariu
    – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
    de bianca marcovici [Levana ]
    2005-09-04 | |

    sticla geamului

    ai început să te mişti în năvodul cu ochiurile spre ea.
    mereu spre acea ea.
    perfidă. privindu-te prin sticla geamului – acvariu
    cum îi străjuieşti nemărginirea închipuită-n căsnicia faţadă
    ai început să-ţi închipui sărutul ca o profanare de morminte. greţos e că
    nu-l poţi oferi nesimţind atracţia divină a sunetului permutat în inconstienţă
    ma regăsesc uneori în frânturi de cuvinte anexată ca o cămaşă de noapte – doar franjuri
    plasa ta specific cu noduri solide
    în care te-ai prins singur ca într-o capcană artizanală
    şi mie sărutul acceptat mi se pare greţos în despărţirea de mine

    ***

    m-am simtit defloarată
    într-o clipă uitatoare de vîrstă
    şi principii
    într-o zi îin care diafragma minţii s-a spart
    umplindu-mă de sîngele cald
    m-am simţit deflorată

    poezia n-are nici o şansă

    de a păcăli un nevăzător
    citindu-i în palmă
    poemul trosnind din genunchii
    invalizi
    când peisajul te fură
    prin gotica bucătărie a răspunderii
    colective
    …de a cântări echilibristic
    metamorfozele cheii succesului
    al acopuncturii demersului de sine
    prin profesionalismul imaginilor locale
    când poemul nu se mănâncă pe pâine
    la ora cînd semnificativă e
    recunoaşterea concentrării
    în poem
    a câtorva romane ştiinţifico-fantastice
    al trenului care a pornit în căutarea
    prinţului rătăcitor
    într-o zi când soarele n-a apus
    între sânii melancoliei-linia vieţii-

    din păcate poemul înghite multe file nerostite
    într-o lentoare a apelor niciodată citite
    alături de lumea ce-nfulecă
    bătăile de inimă ale poetei

    …de a păcăli vioara
    indiferenţa…

    (noembrie
    varianta la galeria agora 2004)

    bianca marcovici

    |

  33. rămâne o dâră de lumină ascunsă
    ne scriem nouă, ne plângem nouă
    sfidând oracolul virtuţii
    o uşă în vânt ce clămpâne deschisă
    de mâna rară care o atinge uneori
    constrânsă
    bi
    wxwx
    (c)

  34. am degetele prinse in usa sentimentelor
    ma oblig sa nu-ti scriu despre ignorararea durerii
    mi-am infasurat fiecare deget
    legate intre ele ca o palma ca un picior de pasare
    gata sa aterizeze pe un catarg firav
    in bataia vantului anost
    deraierea sentimentelor legate
    anuntza o figuratie noua
    la fel cind mi-as scoate ghipsul infasurat in jurul capului dada
    levana
    (c)

  35. NEATZA B
    pot face un colaj din text?
    si sa il pun pe Conversatii?
    Adri

    2009/12/26 Bianca Marcovici <bianca_

    am remuscari de diminetaza
    sunt de ghips, gandacii mi se plimba prin memorie
    *casa cea veche din Iasi, distrusa de chiriasi,
    vezi, nu trebuie sa ne uitam in oglinda
    ci numai in noi ca intr-o oglinda
    si e suficient sa-ti intinzi mana singur
    tu esti frumos, slab asa sa-ti spui
    parul alb al perucii mozartiene e o moda
    iar eu o gioconda grasa cu zimbet de nepoti
    sa supravietuim, doar…anului ce vine
    lasa depresiile, banca noastra de vorba -din visul capriciilor lui Paganini
    va fi
    levana

    – On Fri, 25/12/09, Adrian Grauenfels < wrote:

    From: Adrian Grauenf
    Subject: Re: ASOCIATIE
    To: "Bianca Marcovici" <bianca_

    Date: Friday, 25 December, 2009, 20:32

    chiar asa de rau am imbatranit?
    doamne…
    ca ma simt de 40 inauntru
    uneori imi vine sa urlu
    joaca s-a terminat , ce drac ne ramane de facut?

    adri

    2009/12/25 Bianca Marcovici <bianca_

    TE-AI SCHIMBAT
    DAR PENTRU MINE AI RAMAS LA FEL
    NOI NU AVEM CORP
    TRAIM IN ALTA DIMENSIUNE
    NU FI TRIST
    SA JUCAM IN CONTINUARE JOCUL PE CARE L-AM INCEPUT
    JOCUL ALA FARA CISTIGATORI…
    DAR VAD CA TZIP CAND COMPUN CU MAJUSCULE UITATE
    LAPTOPUL ASTA NU MA CUNOASTE
    NICI EU NU VREAU SA MA MAI ARAT TIE DIN NOU,
    SA-TI LAS IMAGINEA DE LA ULTIMUL RAZBOI?
    SORBIND CU PAIUL
    TEAMA PENTRU CEI NASCUTI DIN NOI?
    LEVANA

    – On Fri, 25/12/09, Adrian Grauenfels < wrote:

    From: Adrian Grauenfels <
    Subject: Re: ASOCIATIE
    To: "Bianca Marcovici"
    Date: Friday, 25 December, 2009, 18:03

    iar esti serioasa?
    ce discernamant sa mai am?
    la ce bun?
    as vrea la ski, la chefuri, la far niente.. unde sa le gasesc?
    mereu aud de morti, de bolnavi si depresie
    m-am saturat!
    se vede pe mine ca sunt trist?
    A

    2009/12/25 Bianca Marcovici <bianca_marcovici@

    zici ca vrei sa facem o asociatie, noi deja am facut una, aia cu levana si asta in care te-am invitat pe reteaua literara, unde mai vrei sa ne asociem non profit cu profit ca sa nu ne plictisim:(
    in dus sub umbrela
    in gradina cu cactusi
    "pe o stinca neagra intr-un vechi caste"l perturbat de vulturi?
    pe o retea fara retea electrica si garduri cu stele in loc de ghimpi?
    nu uita ca o intimitate trebuie pastrata nu redirectionata, ma frica de tine ca te uiti
    la bucurie si alocol, si imprastii fiintza in galaxii fara discernamant, iar sansa adunarii de sine sparge cioburi de oglinda, iar oglinda sparta aduce ghinion…
    sa uitam de promisiuni sa ne cataram in pomul vietii si sa culegem un mar otravit de viespii
    cel putin murim fericiti
    levana

    (c)

  36. si eu inainte am dansat pentru mine
    ma miscam inca elastic
    el mi-a zis iti amintest
    am luat odata un concurs de dans, erai frumoasa
    altadata am dansat pe masa la Zihron Iacov
    la o bodega de Pesach
    mi s-a dat sticla de sampanie am uluit
    acum ma tin de sele dupa…si tip in cuvinte
    eu ma simt si mai tanara de 25…
    sa ne tinem sufletul tanar asta e semnul nostru
    sa mergem deci dincolo in joc
    levana–

  37. zici ca vrei sa facem o asociatie, noi deja am facut una, aia cu levana si asta in care te-am invitat pe reteaua literara, unde mai vrei sa ne asociem non profit cu profit ca sa nu ne plictisim:

    in dus sub umbrela
    in gradina cu cactusi
    „pe o stinca neagra intr-un vechi caste” perturbat de vulturi?
    pe o retea fara retea electrica si garduri cu stele in loc de ghimpi?
    nu uita ca o intimitate trebuie pastrata nu redirectionata, ma frica de tine ca te uiti
    la bucurie si alocol, si imprastii fiintza in galaxii fara discernamant, iar sansa adunarii de sine sparge cioburi de oglinda, iar oglinda sparta aduce ghinion…
    sa uitam de promisiuni sa ne cataram in pomul vietii si sa culegem un mar otravit de viespii
    cel putin murim fericiti
    levana

    (c)2009 25 decembrie

  38. SHAUL (z”l)

    starea mea de spirit

    de Bianca Marcovici

    starea mea de spirit
    când papagalii-mi caută prin viaţă
    destăinuindu-se primului venit
    intrat pe uşă.
    starea mea de spirit
    când tocmai ieri
    îmi aminteam de tata
    cel care m-a părăsit definitiv
    în iarna anului 1989,
    cel care n-a vazut şi n-a simţit nimic
    decât cuţitul ucigător
    al chirurgului beat, într-o zi de Crăciun.
    starea mea de spirit nu mai contează
    când mai pot încă
    să mai ascult …
    şi să dăruiesc parfumul crinului
    de pe mormântul tatalui meu
    bianca marcovici

  39. Lasă-mă să-mi domolesc patima cuvintelor

    După furtunile din suflet

    Fără să simt alb-negrul hârtiei

    Plecat spre virtualul nimănui

    Conversând… nimic nu mai rămâne

    E doar speranţa nesingurătăţii

    Paza punctului virtual

    Usucă apropierea mânilor

    Să-ţi simt caldura mâinii?

    E mai presus de puterea cuvintelor.

    Ce mai poate înţelege un străin

    Din viaţa noastră capricioasă

    Intre Fuga de Bach si Capriciile lui Paganinii

    Trecând prin campul negru al ficţiunii?

    Toti ne dorim o scena a avangardei

    pulsând în noi reîntoarsă

    Fugiţii peste graniţa limbi

    Lipind pătrăţele pe paspartouul ramie,

    ştiu o trompetă care cântă în jacuzzi

    Cu surdină

    Osteoporoza sunetului vibrat gravid

    Să nască un Cupidon deja bătrân

    bianca marcovici(c)

  40. To: farfuridis@ comYigru Zeltil <selenarunegrea Jan 24 02:11AM -0800 ^

    "Orfeul din plastilină"

    Aruncaţi-vă Rolex-urile,
    cutiuţa cu minute şi
    veţi vedea că timpul are
    viteza fluctuantă a maratonistului…

    Din coca orizontului
    rezultă plaja cu buze de mango a spontaneităţii

    ***
    ma intreb de unde curge izvorul
    il caut printre stinci
    vreau sa sorb laptele
    de la sanul mamei
    si urc si urc…
    dar am intors capul
    jos ma asteapta nemurirea,
    sa aleg?

    levana

  41. dar ce facem cu condica de prezentza
    nu suport sa nu bag „cartisul” de serviciu fix la sase dimineatza
    sa prin parcare interioara, vintul ma ia pe sus imi rupe hainele
    si mi se vad ridurile,
    odata cu oamenii de serviciu
    care vin si ei si ne ocupa locurile de parcare, inainte de sase, n-au somn
    sa stea la taclale…
    au un tupeu de ministri
    ce vrei lucreaza la HH
    iar eu imi scot ochii citind planurile alea
    kilometrice
    si o fatuca sta pe un scaun oropedic si raspunde de ele
    mergind cu tocuri cui,
    in timp ce eu am cerut unul mai scund, adica un scaun ortopedic, care a aprobat
    dar deja mi-a fost furat…
    cit timp am fost plecata pe la nepoata si Lucerna…
    asa ca suntem mincati de jos in sus…
    ca de sus in jos vor sa ne faca sardele
    cu foi de dafini si piper negru

    levana

  42. > > dar ce facem cu condica de prezentza
    > > nu suport sa nu bag „cartisul” de serviciu fix la sase dimineatza
    > > sa prin parcare interioara, vintul ma ia pe sus imi rupe hainele
    > > si mi se vad ridurile,
    > > odata cu oamenii de serviciu
    > > care vin si ei si ne ocupa locurile de parcare, inainte de sase, n-au somn
    > > sa stea la taclale…
    > > au un tupeu de ministri
    > > ce vrei lucreaza la HH
    > > iar eu imi scot ochii citind planurile alea
    > > kilometrice
    > > si o fatuca sta pe un scaun oropedic si raspunde de ele
    > > mergind cu tocuri cui,
    > > in timp ce eu am cerut unul mai scund, adica un scaun ortopedic, care a
    aprobat dar deja mi-a fost furat…
    > > cit timp am fost plecata pe la nepoata si Lucerna…
    > > asa ca suntem mincati de jos in sus…
    > > ca de sus in jos vor sa ne faca sardele
    > > cu foi de dafini si piper negru
    > >
    > > levana
    >
    >
    > Ca sa zic asa si eu imi inventez, in fiecare zi, o meserie noua –
    > bucatar de bucatarie frantuzeasca cu ierburi de munte,
    > cautator de folclor cu luminarea in reuniuni „People”,
    > sofer temporar de rolls royce pentru familie numeroasa,
    > jurnalist specializat în reclame cosmetice pentru manechine Emo …
    >
    > Da’ nu stiu cum se face ca, a doua zi, ma trezesc tot in meseria veche
    > ca homarul din acvariul de la restaurantul din Palavas les Flots
    > care e asa secular, ca nu-l mai maninca nimeni, nici fiert.
    > Macar am un avantaj semnificativ, nu-mi semnez condica.
    > Dar n-am nici parcaj rezervat, cu tablita de bronz …
    > mai e vreme 🙂
    >
    > napo
    eu nu inventez vreu doar sa dorm adinc
    un somn fara vise si fara pastile
    paharul de vin rosu sa-mi fie licoarea
    somniferul, chimia, taninul, echilibru
    iar el sa-mi simta rasuflarea
    femeii
    cuibarita-n batrinete
    e timpul sa-mi decid suspendarea
    intre viatza si moarte
    levana
    >

  43. COLAJ/21/03/2010
    (C)

    Adrian Grauenfels”

    To:
    „Bianca Marcovici”

    bestie ce esti
    stii sa scrii frumos cu unghia piciorului
    cand stai pe stanca, pe scut si pe oprobiu
    voalul de matase te invaluie de 3 ori spre mecca
    spui o rugaciune melancolic vizibila
    apoi te urci pe perete vertical
    pana la catedrala sariturii
    in golul sufletesc, populat de naluci
    le gonesti cu un semn larg
    cu tatuajul din palme
    pe care scrie ” iubeste-ma ” in braille
    pentru orbi si gnomi

    AGly

    2010/3/21 Bianca Marcovici

    suna fals declaratiile tale
    sa fiu cum tu vrei tu sa fiu
    sa joc teatru fara acoperire
    recitind sau cintind pentru fluturii noptii
    nu cersesc dragoste falsa
    nici lumina de la tine
    negatiile vin numai cind descopar
    un far facut din albush de oua
    de ce sa imit falsul altora
    fara voce
    cind pot sa iubesc ciripitul canarului
    chiar izolat fiind dar unic?
    levana
    (c)

  44. margini
    şi acorduri nearmonice la modă acum
    vina e cuprinsă de perfuzii sciatică şi perversitate
    calea e de negăsit
    nu mi-am luat suficiente semne
    în coşuleţul cu amintiri
    curcubeul te va dezmetici
    orga orgoliului e o fantasmă
    vina pe Iuda
    lumea e construită după asemănarea lui

  45. Bianca MARCOVICI
    Haifa

    rochii vechi

    trebuie sa arunc
    lucrurile mototolite
    din dulapuri si oglinzi
    desi ma leaga amintirile
    si talia de atunci
    desi imi dovedesc mie
    mereu
    rolul meu a fost furat
    de ochiul Muzei
    dar ce-i de facut
    e s-o astampar
    s-o pun la zid
    preluand alte modele
    al palnei de argint

    ***

    in spatele lucrurilor
    suntem simple papusi
    manuite de puterea banilor
    pe taramuri diferite

    nici macar un bilet de zbor
    nu poti sa-ti permiti
    fara sa gandesti
    de doua ori
    nici macar scena reactiilor spontane
    nu te ajuta
    in absenta poemului
    cu rochie dantelata
    si pantaloni mov!
    incat ma tin departe
    de cearceafurile mov
    stralucind numai pentru acela
    care-mi citeste
    chiromantia mainilor

    de violonista ratata!

    ***

    arat tot mai alta
    m-ai dresat bine
    vin la intalnirea
    fictiva
    in fiecare dimineata
    parfumata si curata
    toate locurile fine se sensibilizeaza
    visceral te simt

    chiar si „copacul moare in picioare”
    chiar si stolul de pasari calatoare
    se intoarce de unde a plecat

    15.08.02

    ***

    resturile unei mari iubiri
    placeri devin
    impaciuire
    si liniste
    peste care urmatorul pas
    va fi inapoi!

    lucruri nestresante
    dupa care pot dormi neintoarsa
    eu nu dorm imbracata
    nu mananc multa carne
    nu pun multa zaharina, cat e necesar,
    beau apa destula
    merg cu ergonomica
    sunt iubita suficient
    n-am nici un defect
    sunt frumoasa pentru gabaritul meu
    si pentru cel de langa mine
    care nu ma complexeaza
    nu am accente de a educa pe cineva
    ci le sugerez
    deci recunosc insa
    ca merg inapoi ca racul
    si dand o aureola
    celor care nu ma merita
    nici macar sa-mi sarute talpile picioarelor

    de cand am cazut
    mi-am pierdut putin din feminitate,
    am uitat o perioada sa si scriu
    dar, sper ca Dumnezeu e mare
    pe mine reda-ma suna un vers al lui Nichita
    nonconformist si util
    in definitiv!

    ***

    harazit imi este
    sa cuceresc fiecare particica din tine
    sa te supun pe de-a-ntregul sa te
    am numai al meu pe vecie…
    in viata cealalta!

    ce poate ramane scris:
    o fiinta care a tinut la tine
    intr-un fel unic, virtual
    fara sa te dea in vileag
    fara sa-ti spuna pe nume

    nu vreau sa desfac nimic
    ce legat e de Dumnezeu!
    nici nu vreau sa ma furisez
    in gandurile tale…
    iarasi acea impotrivire
    de frica pedepsei capitale –

    nu-ti fie teama
    n-o sa fiu decat un colt rotunjit
    de piatra
    care n-o sa-ti raneasca piciorul la
    Eilatul visat, sau altundeva,
    unde-ti va fi atat de bine sa ma recunosti!
    La Barcelona, in gradinile proiectate
    de Gaudi, sau la Roma
    intinzandu-mi doar mana,
    in semn de pretuire.

    puterea mea de a ma imparti
    nu trebuie sa te sperie,
    sunt un om obisnuit al cuvintelor, al
    lucurilor exacte puse pe portativ –
    dezradacinata
    pentru a uni pentru tine
    continente – in scris!

    corpul meu devine redevine exotic
    cel putin pe dinauntrul pielii si
    sufletului de 22 de carate.
    habar n-ai cat bine mi-ai facut
    ocarandu-ma sa nu hibernez…
    sa nu ma culc pe laurii poeziei,
    dandu-mi caldura vocii tale si modulatiile,
    inflexiunile existentei rationale,
    de admirat doar
    pentru o clipa fugara, spontana
    neranindu-ma
    in vuietul marii involburate!

    Marea chiar astazi am vizitat-o desculta
    am facut kilometrii… necesari
    numai sa te reascult in mine
    ca un balsam pe inima subjugata
    de albastrelele noptii selenare –
    si totusi m-a durut!
    cand am pomenit doar
    ca m-am inconjurat astazi
    de trandafirii tineretii, tu
    te-ai exprimat ironic… a, poeta din tine o cere!
    ca cineva dinafara casei mele,
    dinafara intelegerii pe care o emanai
    pentru mine, energetic, bioritmic si fluid,
    chiar de semnul tau de aer, pamant…
    nu e compatibil cu racul meu complice,
    sunt numai poeta care iradiaza spaima
    POEME PUBLICATE IN observator munchen, 2003
    bianca marcovici
    sau
    greseala mea…?

    ferice de tine! de a fi atinsa cumva
    de stralucirea astrala
    a fruntii lovite de piatra copilariei
    pe toboganul gradinitei
    semn de recunoastere peste
    podul anilor
    clipe inchipuite.

    sa ramai etern prin mine
    doar umbra ta imi raspunde.

  46. masca virilităţii
    poezie [ ]

    – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
    de bianca marcovici [Levana ]

    2006-09-04 | |

    „ochiul meu privea înauntru nefericirea existentei”
    a.g.

    păstrând acest vers

    privesc viaţa altuia mult mai intens

    chiar o trăiesc

    prin spinii tandafirului

    când mă rănesc…

    din graba de a insufla

    puţină viaţă trandafirului meu

    rupt

    prea devreme

    sau, poate prea târziu…

    omenească şi incipientă protejare

    al plăpândului boboc

    masca virilităţii

    bianca marcovici

    |

  47. Păstrez privirea ta fără dedublare

    dincolo de mine dincolo de Nimeni

    când m-ai parăsit lângă un lift

    întorcându-te între falsele stele,

    mi-au crescut atunci aripi

    închisă într-un lift.

    am rămas singură

    pentru ca nici măcar tu

    nu m-ai citit la timp,

    ai preferat stelele false

    ca o cămaşă de protetctie

    penuria de care vorbeşti

    e chiar neprevederea clipei

    ca un ultim ecou…

    corpul meu va deveni invizibil

    să-l îmbraci mereu în altă rochie de dantelă

    mănuşile mele albe te-au pălmuit

    dar le voi scoate…

    atunci când

    te îmbeţi cu apă de ploaie

    remediile sunt poezia

    apocalipsa se apropie

    ia-ţi bilete de drum spre Everest

    Bianca Marcovici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s