Ofir Raz
(nepot)
ameninţările Iranului
de a ne şterge de pe faţa pamântului
ne intoarce inapoi cu mii de ani
maimuţa iraniană e mai rea ca hitlerismul
pentru că ne ameninţă cu “soluţia finală”!
privind-o
aş pune-o într-o cuşcă zabrelită
precum Saddam
după ce hingherii şi-ar face datoria…
|
am ajuns la un punct mort
sa-ti explic ce inseamna punctul mort la un poet?
nu e conul de umbra nu e cuvintul
nu e lacrima
nu e visul
nu e oul
nu e imaginea
nu e alt poet nu e nimeni
nu e cuibul
nu e sunetul
nu e culoarea
nu e curbura spatiului
nu e goliciunea
nu e firescul
nu e pacea
nu e depresivitatea
nu e drogul
e…
|
Muzo,
trebuie sa respir cuvintele
ca pe un drog
văd dincolo de Aureola Boreală
chipul muzei în aburi, Erato e o erată…
tocmai azi de ziua unei femei
în fapt singuratatea e plictisul …
ca şi cum cunoscând un bărbat
în cuvinte
nu mai poţi să faci sex cu el.
atingerea s-a pierdut
printre rânduri… pe veci.
*
podul
Nu ştiu de unde să încep ce am sfârşit deja.
O respiraţie profundă să -mi găsesc ecoul.
Rezonez rezonez în gol ca un pod
Cu circulaţie întreruptă,
şi el e lăsat să se odihnească
să-şi recapete energiile pierdute.
Decibeli îmi ridică moralul la ora fixă
şi lumina în ochi
presupusă neorbitoare
dar în concurenţă cu soarele
mereu cu soarele
Gheaţă la cap… gheaţă la mal
Gheaţă în inima mea
Nu pot să mă reiau.
Cârtiţa e mai veselă
îmi roade firul împletit care rezonează cu muza
e atât de egoistă, atât de oarbă, atât de
sofisticată
în distrugere.
şi revelaţia:
Ascultând gângurit de copil.
23.03.08
*
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 
paralele în timp
Tu vrei să-mi goneşti toţi admiratorii
Legindu-mă
De visele înaripate
Uitând de armonia cireselor amare
Vibrând în aer ca sunetul viorii părăsite de vânt
înghesuindu-mă în cătunele minţii nostalgic.
Renaşti în mine cel puţin virginitatea cuvântului
Diafragma strapunsă atit de diafan de tuberoze
După ce hupa a hotarât nunta mea,
cea reală:
11 septembrie, 1971
levana levana din Târgu Cucului
călare pe mătura virtuală.
(c)
dimensiuni
(lui Paul Goma)
m-am apropiat prea mult de ghetuţele depozitate la Muzeul Yad Vashem
mi-e imposibil să mai ridic privirea
ramân agăţată de detalii, de nume de lumini pâlpâitoare:
sunt milioane de Nume (z”l) ca o Niagară
TOŢI trebuie pomeniţi, cei arşi, gazaţi…împuşcaţi, masacraţi
de bestii!
există o durere a foamei
a foamei… a foamei…
unii îşi înghiţeau transpiraţia în loc de apă …
în drum spre Auschwitz
m-am apropiat să numar ghetuţe, cărţi …
numai trupurile lipseau, aveau doar un Nume.
ce nume să dăm copilului Nostru ?
Bianca Marcovici
Ierusalim
succes la grupaj.
lorin
tema alintării
vântul meu nu a turbat încă
îi simt adierele, legănarea,
fluxul şi refluxul mării mele
îi dă şarm,
uneori simt că dragostea vine de undeva de Dincolo
de orizont,
păstrez mereu o bucăţică de hârtie împăturită în patru
cu un număr de telefon …
hârtia e din ce în ce mai boţită, mototolită şi ştearsă
mai de negăsit în portmoneul de piele diform
plin cu tot felul de vize şi cartele.
aşa ne pierdem şi noi
bântuiţi de vântul molipsitor
ce ne-aduce picăţele din galaxia
constrânsă să accepte şi (ne)simţirea
.
bianca marcovici
bianca marcovici
31.03.08
***
Notele false mă crispează
să zici că am cazut în butoiul cu melancolie
Când, pur si simplu, primeaza altceva!
De exemplu: pneumonia fetei mele
Grijile pentru nepoţi …
Nimic zburând prin Univers
Mai curând printre viruşi
Aş vrea să mă rup poetic de natura mea
Să mă leg de stânca lui Prometeu
Dar plânsul mă îneacă.
Uneori umărul tău virtual
se agaţă de stânci!
bianca marcovici
motto:
„…a sădi un arbore, indiferent unde pe lumea asta,
dar mai abtir aici, în pragul Orientului, decât oriunde aiurea, nu poate să însemne astăzi decât a lupta împotriva
morţii”
romanierul Alex. Sever
Grădina lui Dumnezeu
Toate se întorc în acelaşi punct
Indiferent din ce unghi priveşti
Cu perseverenţă nechipuită
Distrăgându-ţi atenţia
Chiar dacă nu vrei să te repeţi
Chiar dacă obsesia luptei
Cu morile de vânt începe să-ţi placă
Să cugeţi încet şi sigur
Într-o vădită contrazicere cu maratonul
slăbiciunilor tale atât de alese-
ştii care e misterul unei femei
ca o singură consolare ?
pânza albă care o va îmbrăca în moarte
fără podoabe,
sechestrată într-un arbore
la fel ca şi pe tine…în grădina lui Dumnezeu,
reîmpădurirea, gândul descifrării naturii,
abisul arderii, lumina,
iluzia unui cămin stabil.
nedespărţiţi în moarte?
eclipsa raţiunii, curbura spaţiului,
bifurcaţia drumurilor care te duc
în necondiţionata iubire
te mai leagă de arborii memoriei
sechestrată-n arbore…
doar vântul amplifică rezonanţele
uneori aberante-vânt turbat ?
niciodata n-am ştiut exact pentru cine!
de ce ?
ca o păcăleală de 1 aprilie!
furtuna de nisip a acoperit totul
biopsia lacrimilor, răstălmăcirea lor
fata morgana
bianca marcovici
Masca de gaze reactualizată
am şters cu buretele ce era de şters.
descoperisem petele de grasime de pe cravata ta transparentă
chiar şi plantele erau pline de praf.
mai mult, mucegaiul trona prin colţuri de memorie-
era si normal, erau mereu 6 colţuri.
incercam sa fug de masca de gaze pironită în neuronul insomniei,
atât de hidoasă
şi nerecomandată copiilor sugari-
iar se aude la megafoane tot felul de nereclame,
siguranţa statului se ocupă şi de deşeuri:
„Noi vrem sa recuperam vechile maşti, preda-ţi-le!”
şi tu vrei să-ţi recuperezi mereu vechea mască,
veneţiană !?
o să-ţi descoperi diamantul prins ca un paianjen între omoplaţi,
e un glonte echilibrat de haina antiglonţ?
mirosim aerul
scenariul cel nou, pacea noastră administată de terorişti…mereu mai ingenioşi!
%
nici nu o sa avem timp să ne facem testamentul
papirusul uitării poate arde cu flacără mocnită.
dar tu nu mai dai pe aici
nu ai ureche muzicală.
Bianca Marcovici
dansind sirtaki
tu tinind un trandafir in mina
privindu-ma dansind
chipul tau ingenuu si ochii limpezi
atingind podeaua odata cu tine
tu in genunchi
eu sarutindu-ti fruntea
inainte de a fugi cu un altul
bianca
saloniki
(c)
astazi 25.04
as trimite si eu un ghiont lui Dumnezeu
sa intoarca fatza spre noi
sa ne dea bucuria scrierii fara medicamente
si fara informatorii care ne mina din spate
ca pe niste cornute duse la taiere.
lin sa ne luam ramas bun unul de la altul
presarindu-ne orhidee si covoare rosii
zumzaind pe linga urechi
fluturi si pasari colibrii
levana
23.05.08
(c)
semn energetic , de Bianca MARCOVICI
(Material propus pentru publicare la data de: 15-05-2008)
semn energetic
dragostea nu e o suferinţă
când sunt pe cale să mă îndragostesc
orice lucru mă înviorează, mă încovoaie
profunda lună îmi dă energia,
fără legatură
mă consum doar când prietenii îmi înşeală aşteptările poetice,
speranţa solidificată într-o stalactită.
surâd atunci când încă unul din ei “si-a dat în petec”!
privesc orizontul ore întregi …
la marginea mării e o epavă,
Dincolo.
îmi zic:
să nu-i revăd imaginea aschimodică
din visul fulger.
poemul îi mai dă şansa să revină
chiar cu masca arcuită sub mustaţa bleagă,
dar eu ramân ascunsă în gaoacea mobilă
mi-e greu sa revin, să ador urma cuvântului său
prefecătoria, falsul din voce!
distorsiunea frapantă în a iubi furtuna
bianca marcovici
saloniki
28.05.2008
Ultima încercare , de Bianca MARCOVICI
(Material propus pentru publicare la data de: 19-05-2008)
A murit poemul meu încet încet
precum zgomotul unui tren
Care se îndepartează de gară.
Ne umanizam treptat
Şi ne pierdem în aerul pufăitor al locomotivei.
O nouă Anna Karenina
Pipăie şinele… spre Oraşul lui David
Rochia de dantelă atrage atenţia
conducătorului de tren,
Ultima încercare…
corzile harpei amplifică vibraţiile
Numai tu nu priveşti înapoi.
Bianca Marcovici
17.05.08
antecedente, de Bianca MARCOVICI
(Material propus pentru publicare la data de: 16-11-2004)
Antecedente
(„ola hadaşa”
sau , nou venită în ţară)
Urmele mi-au fost şterse
Cu migală.
Întâi mi-au desfinţat adresa.
Mai apoi mi-au dărâmat poemul
Făcut din cărămizi,
Vezi bine fără liant…
Apoi mi-au pus o cunună pe cap
Fără flori,
Din când în când duceam mâna la cap
Să mă trezesc
La realitatea progresistă
De neîmpotrivire şi nepotrivire,
La ambalajele publicitare.
Mai târziu mi-au sădit un steag de
recunoaştere a luptei mele
Cu morile de vânt;
(Mi-au zis că mă pricep la construcţia lor –
E ceva în sângele meu albastru).
Zguduitor să
Constaţi dezastrul
Când, pachetele cu cărţi
Nu au ajuns
În Ţara Sfântă.
Mai tîrziu mi-au deschis porţile Asociaţiei
Tel-Aviviene –
Tocmai
plecaseră toţi.
Bianca Marcovici
firea poetului , de Bianca MARCOVICI
(Material propus pentru publicare la data de: 23-05-2008)
E in firea cuburilor sa aiba fete si muchii
E in firea sferei sa fie invirtita perpetuu
E in firea cutremurelor sa te surprinda
E in firea oamenilor sa te besteleasca
E in firea copiilor sa se mire
E in firea castravetilor sa fie verzi si sa se insinueze
E in firea dovlecilor sa fie mincati de porci.
E in firea cartofilor sa se prajeasca in fire subtiri
E in firea gurmanzilor sa intre in bulimie
E in firea mea sa gasesc chichite la tot ce simt si sa penalizez constrangerea!
ma descalt si umblu pe nisip
pasii mei labartati
Bianca Marcovici
Haifa, mai, 2008
singuratatatea mea se împarte numai la doi
descifrez împărţirea ta în amprentele mele
recunosc influenţa astrală
umorul pierdut printre rânduri
căutându-ne urmele
cautându-ne ghimpele mereu înfipt
în suflet
chiromanţia cafelei turceşti
descris în fundul ceştii
ţiganca vorbea în turceşte
iar eu priveam cerul
citindu-l
bianca marcovici
Antalia, mai, 2008
La Sinfonía española de Lalo
Te dijeron que la Astucia en 5 partes
No puede más cerrar
Sus palabras en la caja fuerte
Ya todos conocen el código de la caja fuerte.
Te dijeron que no puedes compartir con Nadie la Culpa
Mientras sabias esta cosa elemental
Desde las cubiertas de mi navío legendario
Quien toque el ala de mi ángel
Con la cerilla encendida
Pagará caramente un cartel del perdono.
La Astucia corre el riesgo de caer con su guijarro
Colgado del cuello del cisne
Sobre una apoggiatura demorada en el flageolet sublime,
En un baile español cifrado
La Astucia con las espaldas desnudas
Y el lazo olvidado en la muñeca
Dorsal, como una hoja de la juventud, hacia el arqueo de la pierna
El zapato de tacón alto tropieza con un gusano
Que tiene que ser aplastado, hesita…
Yo también hesito.
El otoño dará frutos al maravilloso árbol
Que vigila la casita de tu perro.
Y el gato prenderá la Astucia en sus garras
Relampagueado por los pecados
En un guión que no está puesto en escena por el antifaz escandaloso
Con ojos de serpientes blancas con senos extasiados de niños
En búsqueda de leche surrealista
Ya te lo dije:
El gas tóxico está dentro de ti
Pero tu suerte no la tiene Nadie.
Traducción de Lora Haranaciu
Frumos monolog. Cred ca o sa iasa o noua carte.
Succes!
Lucian
Daca ai aparut
Si ti-ai intrat in p^ine
Si ti-ai intrat in pantofii prea strimti
Intoarce-te si ma priveste
Ad^nc in ochi
Parasindu-ti tabieturile,
Doar sa ma iei de m^na
Si sa-mi zici:
A mai ramas loc si pentru tine”
In casa alba a inimii mele
A mai ramas loc
In sala de concerte a sufletului meu
A mai ramas loc in amfiteatru ciopirtit de vreme
Si pentru gladiatoarea din tine,si pentru noi,noi doi…
Dar leii si scorpionii mishuna,ai grija
Nu rastalmacii sudoarea fruntii! ”
!
bianca
בברכה
מרקוביץ ביאנקה
pentru mine vara e mereu vară
nu număr anii nu număr banii…nu negociez
negoţ aruncat peste umărul tânăr
şi nu ascult sfaturile altora
doctori în filozofii mărunte
îi privesc în ochi o singură dată
şi oftez ştiindu-i doar de la prima privire
veri prelungite sub tirul katiuşelor
tratate de pace intră în vigoare
între armă şi armă
18.06.08
(c)
Cristina CHIPRIAN
Daca nu mi-as scrie versurile,
nu aş mai putea scrie*
Bianca Marcovici este o poetă a realului, ale carui bolţi
uluitoare săgetează simţurile, delimitându-se net de banal
prin contemplaţia de sine. Cartea este o reflectare multiplă
într-un glob cu oglinzi, capabil să distorsioneze, dar şi să
recompună imaginea. Volumul se deschide cu un crez
(Patria) şi continuă cu o serie de confesiuni mediatizate prin
imaginile lumii moderne, aflată în suferinţă dar supravieţuind
cu graţie. Sau prin graţia unui zeu al amintirii, care devorează
esenţa, lasând uneori vizibila aparenţa.
Cititorul este chemat să privească prin ochiul de geam
ramas neatins, dupa confruntari reale, si confruntari de idei.
„Recunosc ca alegi ca un scenarist de elită/…dai naştere la un
fel de loterie/a simţurilor…” (Îmi dau seama ca nu e simplu).
Unele texte fac referire la arta poetului, la condiţia creatorului
modern, constrâns să-şi concentreze expresia în e-mail
şi să-şi permuteze simturile originare („Treci peste mizerabila
fiinţă cu tractorul/întorcând troiene peste el/cu senilele inimii”
– Experiment cu marionetă). Muzica se insinuează
alături de imaginile tensionate, rezonând în sfera semnificatiilor
(„diapazonul mereu te trezeşte” – Cortinele brocate).
Universul imagistic balansează, nedecis, între frumos
si urât („Sunt din nou îndragostită […] ceva cu picioare goale/
calcând pe iarba abia răsărita/bând apă dintr-un vas coclit”-
Renaştere). Miniaturi poetice se lansează în senzorial, traversează
eticul, apoi se deschid către cosmic si microscopic (Vin
cu scortisoară).
Vocea gravă a lirismului trezeste ecouri culturale si atitudini
existenţiale, alături de experimentul direct al fericirii
absolute (Partea plină a paharului). Structura poemului
recuperează anii şi clipele, secolele şi teoretizările, conşstientizarea
şi inocenţa, într-o suprapunere de perspective („dragostea
apare ca un Dumnezeu orb” –Borges). Lexicul poetic
dezvoltă aria de sugestie a terminologiei speciale.
Cartea este scrisă din perspectiva orizontului spiritual
generic, cu preferinţa marturisită pentru imprevizibil şi profund,
pentru dragostea care a absorbit ura, pentru prezentul
care poate recupera trecutul, în orice clipa.
Este o ediţie bilingvă, beneficiind de traducerile în limba
ebraică ale lui Tomy Sigler.
* Bianca MARCOVICI, Espresso dublu la Ierusalim, Israel,
Haifa, 2008
pag. 60, Dacia Literara, septembrie, 2009
TOMY SIGLER S-A STINS DIN VIATZA, sa-i fie tarina usoara! (Z”L)
varianta
pentru mine vara e mereu vară
nu număr anii nu număr banii…nu negociez
lumina lunii,
negoţ aruncat peste umărul tânăr
nu întorc cuvintele pe dos
construind sau furând cuvinte
puse în slogane,
nu ascult sfaturile altora,
încăpăţânaţii
doctori în filozofii mărunte.
îi privesc în ochi o singură dată
şi oftez ştiindu-i doar de la prima privire
chiar dacă fumul de ţigară
ceaţa uşoară, le acoperă pălăria.
veri prelungite sub tirul katiuşelor
tratate de pace intră în vigoare
chiar acum
între armă şi armă
între terorism şi omenie
bianca marcovici
„Inima mea prinde ritmul degetelor agitate.
Mă grăbesc să iau un calmant, să nu fac infarct.
Nu voi mai putea simţi mâine dimineaţă
Ritmul tânguirilor tale.”
dan david
Acest Secret, eu nu ti-l voi spune ! , de Bianca MARCOVICI
(Material propus pentru publicare la data de: 7-07-2008)
„Acest Secret, eu nu ti-l voi spune ! ”
N.
Cînd totul pleacă la vale
Efectele pot fi oprite
Precum boala la om.
Vizitezi oficiul de analize
Bagi în tine cîteva pastille după culori şi
indicaţii prescrise
De zeii bicarbonatului
Pui pe ici colo cîteva cataplasme şi faci masaje energizante
Şi mai încerci să pui cîţiva saci lîngă barajul care încă nu s-a naruit!
Mai apoi te duci între Ei să le arăţi că
încă mai stai în picioare
Tocmai să le arăţi că nu te-au anihilat!
Joci puţin scena echilibrului, spui o poezie Secretă
Ce ţine de manusile mele potrivite din impactul virtualului.
Acest Secret eu ti-l spun înainte de al face
public!
Cu litere mari, precum T.S. Eliot !
Bianca Marcovici
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?poet=211&step=articol&id=7663
deci aci apare poemul de mai sus!
levana
Experiment cu bărbat fără inimă , de Bianca MARCOVICI
http://www.romanialibera.com
uneori scriu direct
e-mail-ul e concentratul care vreau să ţi-l fac cunoscut
impresia fulgului căzut brusc pe buze
il guşti il speri.
zici că e un miracol.
treci peste mizerabila fiinţă cu tractorul
întorcând troiene peste el,
cu şenilele inimii.
e şi asta un experiment
să-i spui cuiva adevărul în faţă,
chiar de El scrie sub o pictură celebră
conţinutul său e un fiasco acoperit de pleoapa căzută,
chiar dacă tipa îşi suge degetul de la picior
îi mai dau si eu un deget …chiar şi o mână.
fotograful şi-a ars degetele cu substanţele iritării
Alba îl iartă. viclenia nu-l ajută. caută alt cerşetor neumilit de moneda ta vociferă.
te înteleg. fii sigur. umileşte-ţi câinele şi ai să simţi.
partitura e în cheia sol. cheia victoriei.
ai pierdut majorul
chiar si acordul final
o ghioagă în gong.
nu ştii să scoţi din sunet poemul.
bianca marcovici
joc de cuvinte
E clar de pat e clar de luna e clar de fân
Subtilitaţi desuiete clare
Suiduieli de viaţă
Orgolii de barbaţi frustraţi
de prea multe dame de pică
în papucii nopţii cu pompoane
Gustarea de dimineaţă a fost împănată
cu sirop de cirese amare
Cât e de plăcut să ştii că aparţii poeziei
inspiraţia unui surd întâlnind o oarbă.
*
Imi privesc degetele înainte să-ţi scriu
Stau în cumpănă
Nu recunosc suspendarea mov din glasul tău
Nu recunosc inflaţia bancnotelor false din visul
nostru
Nu se încovoaie la greutatea literelor
Ele decid până la urmă cui aparţinem
Să facem berete … să facem berete …
bianca MARCOVICI
doi 1+1
la fel cum privim filmele mai vechi
mirindu-te ca au fost odata Gemenii
mereu ca o umbra, doi
mereu am fost doi
si nu a ramas nimic,
fiecare pe drumul sau
pina si urmele s-au spulberat.
chiar azi e ziua nuntii mele
in 2001 credeam ca NY ne serbeaza
pareau artificii dintr-un film SF
cu greu am realizat
ca vom dispare sub un morman de amintiri
doar o fintina cu apa statuta
si citiva trandafiri miscati de vint
e ce a mai ramas acum
noi doi
bianca marcovici
(c)
11 septembrie, 2008
Rezonanţe
Published by BIANCA MARCOVICI [bianca] on 2008/9/17 (25 reads)
© Györfi-Deák György
Nu ştiu de unde să încep ce am sfârşit
o respiraţie profundă să -mi găsesc ecoul
Rezonez rezonez în gol ca un pod
Cu circulaţie întreruptă,
şi el e lăsat să se odihnească
să-şi recapete energiile pierdute.
Decibeli îmi ridică moralul la ora fixă
şi lumina în ochi
presupusă neorbitoare
dar în concurenţă cu soarele
mereu cu soarele
Gheaţă la cap gheaţă la mal
Gheaţă în inima mea
Nu pot să mă reiau
Cârtiţa e mai veselă
îmi roade firul împletit care rezonează cu muza
e atât de egoistă, atât de oarbă, atât de sofisticată
în distrugere.
Ascultând gângurit de copil.
voi ajunge la Poarta in locul ei…
sa te urmaresc de sus din alta lume
de acolo unde se transmite direct razboiul
iar artificiile cad din avioane in miez de noapte
precum bombele din vis
nu aud sirena mi-o inchipui doar
iar blondul meu s-a cam albit pe la timple
uneori inchid pleoapele sa te vad mai bine
semeni cu o stea pe care nu am mai vazut-o
levana
>&&&
e mai bine sa uiti
sa poti rade cind trebuie sa plangi
drumurile despartirii
ajuta sa te rennoiesti
daca „mori de sete”
nu-ti amintesti ca ai iubit
in Nirvana lucrurile stau altfel
> levana
postat pe „prietenia”
nu m-am gindt la penalizare.
autosugestia nu ajuta.
uneori ma las furata de impresii
nu gasesc nici un cuvint de tandrete care ne poate ajuta
lipsa cuvintului ne usuca
si lipsa timpului
levana
jurnale
M-am intors acum de la innot. Mi-am zis ca instructoarea m-a
agatzat saptamina trecuta sa ma invete cum sa tin capul sub apa, propunindu-mi
o lectie care costa 14o de sekeli. Astazi m-am ambitionat sa invat singura.
Mi-am luat echipamentul necesar. Tin sa va spun ca am baut multa apa:) dar am
reusit! Ma duc sa beau apa!
levana
ESANTIOANE
m-am gindit
La tine
Cind toate au mers aiurea
Toate s-au rasturnat cu susul
In jos
Acoperindu-ma.
am visat in locul tau Doar
Sa orinduiesc lumea
s-o scald in soare
Si asta numai gindind pentru tine
Citindu-ti ochii inlacramati
sa absorb energia nascuta
din razele pragmatice
sa aleg pentru tine
ce-ti trebuieste
sa te previn! Si
Ca o femeie intreaga.
&
lucruri
Care stirnesc numai antipatii
Si rugaminti neindeplinite
Dar ma inchin noptii
Sa schimbe raminerile in urma
Din noi
Aducindu-le la zi.
&
El ma cauta
Vrea un semn de la mine
Vrea sa ma lege din nou
Dupa ce
Eu singura mi-am luat liber
Sa-mi transpun viata
Pe portativul cunoscut
Doar sapte note solare
Sa-mi adoarma memoria
Sa nu-mi aminteasca
De scutul galben
Al stelei mele
Urit atit de mult
De mii de ani de nepricepere
omeneasca.
&
Nisip si violenta
Copil din flori
Poem sacru
Al iubirii
Eu imi aduc aminte
De toate cite au fost
Si sunt
Chiar daca amnezia ma ajuta
Sa zbor
In gindul lacrimei amare,
Nisip si violenta
Cind pasari zburatoare de metal
Se pierd in zarea calda
spre Liban
O ,Doamne!
Un ghem de vise neimplinite
Ingeminarea cu nisipul aur din Iarden
Doar Pacea aceea o asteptam
Sema ,Israel!
De durerea tarii primite-n dar
hipersensibila poeta
Isi leapada pruncul -har
BIANCA MARCOVICI
2003
lista” prietenia”
Re: Fw: Catren
pe la mine pe acasa
se-mbufneaza doar nepotul
cind nu-i dau
sa pape… totul
ciocolata, biscuite
orice se poate-nghite
degeaba ii fac cu mana
trage inapoi cu ura
celui care i se permite
orice pe nesimtite
eu propun sa-l mai educ
la 1 an si inca-un cuc:)
levana
(c)
Pe la mine pe acasa
Cand ii spui cuiva „botoasa”
NU inseamna c-are bot
Alungit (sau lung de-un cot) .
– In Prietenie@yahoogroups.com, „lee40lod” wrote:
– Am fost la Pompei. Nenorocirea era ca fiind f. cald m-am simtit rau cind am vazut atitea ciini insetati haladuind pe strazile Pompeiului. Fiica mea a reusit sa filmeze in camera curvelor. Inafara de niste statui tipice si amprentele talpilor ce te duc intr-o biata camarutza cu un pat, nu era nimic altceva ultra elegant. Ramii stupefiat de imaginile ramase pe pereti, culorile vii, peretii, oamenii prinsi de lava in diferite pozitii in locuri diferite, chipul speriat, incrincenat…carbonizat, sa arzi de viu, nu e o metafora. Si noi cunoastem asta.. fara lava catastrofala
levana
Esti teribil de meticulos!
Imi inchipui borcanul tau o clepsidra
oare cum va curge mierea mea…
dar laptele meu din Tzara Sfinta?
incizii, crustacee…femei pe sticla
pantofi aruncati
gradini suspendate
pisici verzi…
irisi capatuiti
ardei iuti crispati de apogiatura
frunze cu nemiluita
cirese amare
levana
e ciudat numarul 19.09.2009
am adunat nemarturisi
incapabila sa ma reintorc dincolo
firmiturile de la festin sunt inghitite de nesatui
nu-mi fac “hejbon nefes’*
nu mai am timp
levana
*bilantul de suflet!
tracţia cuvintelor
poezie [ ]
acvariu
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de bianca marcovici [Levana ]
2005-09-04 | |
sticla geamului
ai început să te mişti în năvodul cu ochiurile spre ea.
mereu spre acea ea.
perfidă. privindu-te prin sticla geamului – acvariu
cum îi străjuieşti nemărginirea închipuită-n căsnicia faţadă
ai început să-ţi închipui sărutul ca o profanare de morminte. greţos e că
nu-l poţi oferi nesimţind atracţia divină a sunetului permutat în inconstienţă
ma regăsesc uneori în frânturi de cuvinte anexată ca o cămaşă de noapte – doar franjuri
plasa ta specific cu noduri solide
în care te-ai prins singur ca într-o capcană artizanală
şi mie sărutul acceptat mi se pare greţos în despărţirea de mine
***
m-am simtit defloarată
într-o clipă uitatoare de vîrstă
şi principii
într-o zi îin care diafragma minţii s-a spart
umplindu-mă de sîngele cald
m-am simţit deflorată
poezia n-are nici o şansă
de a păcăli un nevăzător
citindu-i în palmă
poemul trosnind din genunchii
invalizi
când peisajul te fură
prin gotica bucătărie a răspunderii
colective
…de a cântări echilibristic
metamorfozele cheii succesului
al acopuncturii demersului de sine
prin profesionalismul imaginilor locale
când poemul nu se mănâncă pe pâine
la ora cînd semnificativă e
recunoaşterea concentrării
în poem
a câtorva romane ştiinţifico-fantastice
al trenului care a pornit în căutarea
prinţului rătăcitor
într-o zi când soarele n-a apus
între sânii melancoliei-linia vieţii-
din păcate poemul înghite multe file nerostite
într-o lentoare a apelor niciodată citite
alături de lumea ce-nfulecă
bătăile de inimă ale poetei
…de a păcăli vioara
indiferenţa…
(noembrie
varianta la galeria agora 2004)
bianca marcovici
|
rămâne o dâră de lumină ascunsă
ne scriem nouă, ne plângem nouă
sfidând oracolul virtuţii
o uşă în vânt ce clămpâne deschisă
de mâna rară care o atinge uneori
constrânsă
bi
wxwx
(c)
am degetele prinse in usa sentimentelor
ma oblig sa nu-ti scriu despre ignorararea durerii
mi-am infasurat fiecare deget
legate intre ele ca o palma ca un picior de pasare
gata sa aterizeze pe un catarg firav
in bataia vantului anost
deraierea sentimentelor legate
anuntza o figuratie noua
la fel cind mi-as scoate ghipsul infasurat in jurul capului dada
levana
(c)
NEATZA B
pot face un colaj din text?
si sa il pun pe Conversatii?
Adri
2009/12/26 Bianca Marcovici <bianca_
am remuscari de diminetaza
sunt de ghips, gandacii mi se plimba prin memorie
*casa cea veche din Iasi, distrusa de chiriasi,
vezi, nu trebuie sa ne uitam in oglinda
ci numai in noi ca intr-o oglinda
si e suficient sa-ti intinzi mana singur
tu esti frumos, slab asa sa-ti spui
parul alb al perucii mozartiene e o moda
iar eu o gioconda grasa cu zimbet de nepoti
sa supravietuim, doar…anului ce vine
lasa depresiile, banca noastra de vorba -din visul capriciilor lui Paganini
va fi
levana
– On Fri, 25/12/09, Adrian Grauenfels < wrote:
From: Adrian Grauenf
Subject: Re: ASOCIATIE
To: "Bianca Marcovici" <bianca_
Date: Friday, 25 December, 2009, 20:32
chiar asa de rau am imbatranit?
doamne…
ca ma simt de 40 inauntru
uneori imi vine sa urlu
joaca s-a terminat , ce drac ne ramane de facut?
adri
2009/12/25 Bianca Marcovici <bianca_
TE-AI SCHIMBAT
DAR PENTRU MINE AI RAMAS LA FEL
NOI NU AVEM CORP
TRAIM IN ALTA DIMENSIUNE
NU FI TRIST
SA JUCAM IN CONTINUARE JOCUL PE CARE L-AM INCEPUT
JOCUL ALA FARA CISTIGATORI…
DAR VAD CA TZIP CAND COMPUN CU MAJUSCULE UITATE
LAPTOPUL ASTA NU MA CUNOASTE
NICI EU NU VREAU SA MA MAI ARAT TIE DIN NOU,
SA-TI LAS IMAGINEA DE LA ULTIMUL RAZBOI?
SORBIND CU PAIUL
TEAMA PENTRU CEI NASCUTI DIN NOI?
LEVANA
– On Fri, 25/12/09, Adrian Grauenfels < wrote:
From: Adrian Grauenfels <
Subject: Re: ASOCIATIE
To: "Bianca Marcovici"
Date: Friday, 25 December, 2009, 18:03
iar esti serioasa?
ce discernamant sa mai am?
la ce bun?
as vrea la ski, la chefuri, la far niente.. unde sa le gasesc?
mereu aud de morti, de bolnavi si depresie
m-am saturat!
se vede pe mine ca sunt trist?
A
2009/12/25 Bianca Marcovici <bianca_marcovici@
zici ca vrei sa facem o asociatie, noi deja am facut una, aia cu levana si asta in care te-am invitat pe reteaua literara, unde mai vrei sa ne asociem non profit cu profit ca sa nu ne plictisim:(
in dus sub umbrela
in gradina cu cactusi
"pe o stinca neagra intr-un vechi caste"l perturbat de vulturi?
pe o retea fara retea electrica si garduri cu stele in loc de ghimpi?
nu uita ca o intimitate trebuie pastrata nu redirectionata, ma frica de tine ca te uiti
la bucurie si alocol, si imprastii fiintza in galaxii fara discernamant, iar sansa adunarii de sine sparge cioburi de oglinda, iar oglinda sparta aduce ghinion…
sa uitam de promisiuni sa ne cataram in pomul vietii si sa culegem un mar otravit de viespii
cel putin murim fericiti
levana
(c)
si eu inainte am dansat pentru mine
ma miscam inca elastic
el mi-a zis iti amintest
am luat odata un concurs de dans, erai frumoasa
altadata am dansat pe masa la Zihron Iacov
la o bodega de Pesach
mi s-a dat sticla de sampanie am uluit
acum ma tin de sele dupa…si tip in cuvinte
eu ma simt si mai tanara de 25…
sa ne tinem sufletul tanar asta e semnul nostru
sa mergem deci dincolo in joc
levana–
zici ca vrei sa facem o asociatie, noi deja am facut una, aia cu levana si asta in care te-am invitat pe reteaua literara, unde mai vrei sa ne asociem non profit cu profit ca sa nu ne plictisim:
in dus sub umbrela
in gradina cu cactusi
„pe o stinca neagra intr-un vechi caste” perturbat de vulturi?
pe o retea fara retea electrica si garduri cu stele in loc de ghimpi?
nu uita ca o intimitate trebuie pastrata nu redirectionata, ma frica de tine ca te uiti
la bucurie si alocol, si imprastii fiintza in galaxii fara discernamant, iar sansa adunarii de sine sparge cioburi de oglinda, iar oglinda sparta aduce ghinion…
sa uitam de promisiuni sa ne cataram in pomul vietii si sa culegem un mar otravit de viespii
cel putin murim fericiti
levana
(c)2009 25 decembrie
SHAUL (z”l)
starea mea de spirit
de Bianca Marcovici
starea mea de spirit
când papagalii-mi caută prin viaţă
destăinuindu-se primului venit
intrat pe uşă.
starea mea de spirit
când tocmai ieri
îmi aminteam de tata
cel care m-a părăsit definitiv
în iarna anului 1989,
cel care n-a vazut şi n-a simţit nimic
decât cuţitul ucigător
al chirurgului beat, într-o zi de Crăciun.
starea mea de spirit nu mai contează
când mai pot încă
să mai ascult …
şi să dăruiesc parfumul crinului
de pe mormântul tatalui meu
bianca marcovici
Lasă-mă să-mi domolesc patima cuvintelor
După furtunile din suflet
Fără să simt alb-negrul hârtiei
Plecat spre virtualul nimănui
Conversând… nimic nu mai rămâne
E doar speranţa nesingurătăţii
Paza punctului virtual
Usucă apropierea mânilor
Să-ţi simt caldura mâinii?
E mai presus de puterea cuvintelor.
Ce mai poate înţelege un străin
Din viaţa noastră capricioasă
Intre Fuga de Bach si Capriciile lui Paganinii
Trecând prin campul negru al ficţiunii?
Toti ne dorim o scena a avangardei
pulsând în noi reîntoarsă
Fugiţii peste graniţa limbi
Lipind pătrăţele pe paspartouul ramie,
ştiu o trompetă care cântă în jacuzzi
Cu surdină
Osteoporoza sunetului vibrat gravid
Să nască un Cupidon deja bătrân
bianca marcovici(c)
To: farfuridis@ comYigru Zeltil <selenarunegrea Jan 24 02:11AM -0800 ^
"Orfeul din plastilină"
Aruncaţi-vă Rolex-urile,
cutiuţa cu minute şi
veţi vedea că timpul are
viteza fluctuantă a maratonistului…
Din coca orizontului
rezultă plaja cu buze de mango a spontaneităţii
***
ma intreb de unde curge izvorul
il caut printre stinci
vreau sa sorb laptele
de la sanul mamei
si urc si urc…
dar am intors capul
jos ma asteapta nemurirea,
sa aleg?
levana
dar ce facem cu condica de prezentza
nu suport sa nu bag „cartisul” de serviciu fix la sase dimineatza
sa prin parcare interioara, vintul ma ia pe sus imi rupe hainele
si mi se vad ridurile,
odata cu oamenii de serviciu
care vin si ei si ne ocupa locurile de parcare, inainte de sase, n-au somn
sa stea la taclale…
au un tupeu de ministri
ce vrei lucreaza la HH
iar eu imi scot ochii citind planurile alea
kilometrice
si o fatuca sta pe un scaun oropedic si raspunde de ele
mergind cu tocuri cui,
in timp ce eu am cerut unul mai scund, adica un scaun ortopedic, care a aprobat
dar deja mi-a fost furat…
cit timp am fost plecata pe la nepoata si Lucerna…
asa ca suntem mincati de jos in sus…
ca de sus in jos vor sa ne faca sardele
cu foi de dafini si piper negru
levana
> > dar ce facem cu condica de prezentza
> > nu suport sa nu bag „cartisul” de serviciu fix la sase dimineatza
> > sa prin parcare interioara, vintul ma ia pe sus imi rupe hainele
> > si mi se vad ridurile,
> > odata cu oamenii de serviciu
> > care vin si ei si ne ocupa locurile de parcare, inainte de sase, n-au somn
> > sa stea la taclale…
> > au un tupeu de ministri
> > ce vrei lucreaza la HH
> > iar eu imi scot ochii citind planurile alea
> > kilometrice
> > si o fatuca sta pe un scaun oropedic si raspunde de ele
> > mergind cu tocuri cui,
> > in timp ce eu am cerut unul mai scund, adica un scaun ortopedic, care a
aprobat dar deja mi-a fost furat…
> > cit timp am fost plecata pe la nepoata si Lucerna…
> > asa ca suntem mincati de jos in sus…
> > ca de sus in jos vor sa ne faca sardele
> > cu foi de dafini si piper negru
> >
> > levana
>
>
> Ca sa zic asa si eu imi inventez, in fiecare zi, o meserie noua –
> bucatar de bucatarie frantuzeasca cu ierburi de munte,
> cautator de folclor cu luminarea in reuniuni „People”,
> sofer temporar de rolls royce pentru familie numeroasa,
> jurnalist specializat în reclame cosmetice pentru manechine Emo …
>
> Da’ nu stiu cum se face ca, a doua zi, ma trezesc tot in meseria veche
> ca homarul din acvariul de la restaurantul din Palavas les Flots
> care e asa secular, ca nu-l mai maninca nimeni, nici fiert.
> Macar am un avantaj semnificativ, nu-mi semnez condica.
> Dar n-am nici parcaj rezervat, cu tablita de bronz …
> mai e vreme 🙂
>
> napo
eu nu inventez vreu doar sa dorm adinc
un somn fara vise si fara pastile
paharul de vin rosu sa-mi fie licoarea
somniferul, chimia, taninul, echilibru
iar el sa-mi simta rasuflarea
femeii
cuibarita-n batrinete
e timpul sa-mi decid suspendarea
intre viatza si moarte
levana
>
COLAJ/21/03/2010
(C)
Adrian Grauenfels”
To:
„Bianca Marcovici”
bestie ce esti
stii sa scrii frumos cu unghia piciorului
cand stai pe stanca, pe scut si pe oprobiu
voalul de matase te invaluie de 3 ori spre mecca
spui o rugaciune melancolic vizibila
apoi te urci pe perete vertical
pana la catedrala sariturii
in golul sufletesc, populat de naluci
le gonesti cu un semn larg
cu tatuajul din palme
pe care scrie ” iubeste-ma ” in braille
pentru orbi si gnomi
AGly
2010/3/21 Bianca Marcovici
suna fals declaratiile tale
sa fiu cum tu vrei tu sa fiu
sa joc teatru fara acoperire
recitind sau cintind pentru fluturii noptii
nu cersesc dragoste falsa
nici lumina de la tine
negatiile vin numai cind descopar
un far facut din albush de oua
de ce sa imit falsul altora
fara voce
cind pot sa iubesc ciripitul canarului
chiar izolat fiind dar unic?
levana
(c)
margini
şi acorduri nearmonice la modă acum
vina e cuprinsă de perfuzii sciatică şi perversitate
calea e de negăsit
nu mi-am luat suficiente semne
în coşuleţul cu amintiri
curcubeul te va dezmetici
orga orgoliului e o fantasmă
vina pe Iuda
lumea e construită după asemănarea lui
Bianca MARCOVICI
Haifa
rochii vechi
trebuie sa arunc
lucrurile mototolite
din dulapuri si oglinzi
desi ma leaga amintirile
si talia de atunci
desi imi dovedesc mie
mereu
rolul meu a fost furat
de ochiul Muzei
dar ce-i de facut
e s-o astampar
s-o pun la zid
preluand alte modele
al palnei de argint
***
in spatele lucrurilor
suntem simple papusi
manuite de puterea banilor
pe taramuri diferite
nici macar un bilet de zbor
nu poti sa-ti permiti
fara sa gandesti
de doua ori
nici macar scena reactiilor spontane
nu te ajuta
in absenta poemului
cu rochie dantelata
si pantaloni mov!
incat ma tin departe
de cearceafurile mov
stralucind numai pentru acela
care-mi citeste
chiromantia mainilor
de violonista ratata!
***
arat tot mai alta
m-ai dresat bine
vin la intalnirea
fictiva
in fiecare dimineata
parfumata si curata
toate locurile fine se sensibilizeaza
visceral te simt
chiar si „copacul moare in picioare”
chiar si stolul de pasari calatoare
se intoarce de unde a plecat
15.08.02
***
resturile unei mari iubiri
placeri devin
impaciuire
si liniste
peste care urmatorul pas
va fi inapoi!
lucruri nestresante
dupa care pot dormi neintoarsa
eu nu dorm imbracata
nu mananc multa carne
nu pun multa zaharina, cat e necesar,
beau apa destula
merg cu ergonomica
sunt iubita suficient
n-am nici un defect
sunt frumoasa pentru gabaritul meu
si pentru cel de langa mine
care nu ma complexeaza
nu am accente de a educa pe cineva
ci le sugerez
deci recunosc insa
ca merg inapoi ca racul
si dand o aureola
celor care nu ma merita
nici macar sa-mi sarute talpile picioarelor
de cand am cazut
mi-am pierdut putin din feminitate,
am uitat o perioada sa si scriu
dar, sper ca Dumnezeu e mare
pe mine reda-ma suna un vers al lui Nichita
nonconformist si util
in definitiv!
***
harazit imi este
sa cuceresc fiecare particica din tine
sa te supun pe de-a-ntregul sa te
am numai al meu pe vecie…
in viata cealalta!
ce poate ramane scris:
o fiinta care a tinut la tine
intr-un fel unic, virtual
fara sa te dea in vileag
fara sa-ti spuna pe nume
nu vreau sa desfac nimic
ce legat e de Dumnezeu!
nici nu vreau sa ma furisez
in gandurile tale…
iarasi acea impotrivire
de frica pedepsei capitale –
nu-ti fie teama
n-o sa fiu decat un colt rotunjit
de piatra
care n-o sa-ti raneasca piciorul la
Eilatul visat, sau altundeva,
unde-ti va fi atat de bine sa ma recunosti!
La Barcelona, in gradinile proiectate
de Gaudi, sau la Roma
intinzandu-mi doar mana,
in semn de pretuire.
puterea mea de a ma imparti
nu trebuie sa te sperie,
sunt un om obisnuit al cuvintelor, al
lucurilor exacte puse pe portativ –
dezradacinata
pentru a uni pentru tine
continente – in scris!
corpul meu devine redevine exotic
cel putin pe dinauntrul pielii si
sufletului de 22 de carate.
habar n-ai cat bine mi-ai facut
ocarandu-ma sa nu hibernez…
sa nu ma culc pe laurii poeziei,
dandu-mi caldura vocii tale si modulatiile,
inflexiunile existentei rationale,
de admirat doar
pentru o clipa fugara, spontana
neranindu-ma
in vuietul marii involburate!
Marea chiar astazi am vizitat-o desculta
am facut kilometrii… necesari
numai sa te reascult in mine
ca un balsam pe inima subjugata
de albastrelele noptii selenare –
si totusi m-a durut!
cand am pomenit doar
ca m-am inconjurat astazi
de trandafirii tineretii, tu
te-ai exprimat ironic… a, poeta din tine o cere!
ca cineva dinafara casei mele,
dinafara intelegerii pe care o emanai
pentru mine, energetic, bioritmic si fluid,
chiar de semnul tau de aer, pamant…
nu e compatibil cu racul meu complice,
sunt numai poeta care iradiaza spaima
POEME PUBLICATE IN observator munchen, 2003
bianca marcovici
sau
greseala mea…?
ferice de tine! de a fi atinsa cumva
de stralucirea astrala
a fruntii lovite de piatra copilariei
pe toboganul gradinitei
semn de recunoastere peste
podul anilor
clipe inchipuite.
sa ramai etern prin mine
doar umbra ta imi raspunde.
OBSERVATOR-MÜNCHEN,
ANUL XV-XVI, Nr. 4/1 (58/59), octombrie 2002-martie 2003
masca virilităţii
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de bianca marcovici [Levana ]
2006-09-04 | |
„ochiul meu privea înauntru nefericirea existentei”
a.g.
păstrând acest vers
privesc viaţa altuia mult mai intens
chiar o trăiesc
prin spinii tandafirului
când mă rănesc…
din graba de a insufla
puţină viaţă trandafirului meu
rupt
prea devreme
sau, poate prea târziu…
omenească şi incipientă protejare
al plăpândului boboc
masca virilităţii
bianca marcovici
|
Păstrez privirea ta fără dedublare
dincolo de mine dincolo de Nimeni
când m-ai parăsit lângă un lift
întorcându-te între falsele stele,
mi-au crescut atunci aripi
închisă într-un lift.
am rămas singură
pentru ca nici măcar tu
nu m-ai citit la timp,
ai preferat stelele false
ca o cămaşă de protetctie
penuria de care vorbeşti
e chiar neprevederea clipei
ca un ultim ecou…
corpul meu va deveni invizibil
să-l îmbraci mereu în altă rochie de dantelă
mănuşile mele albe te-au pălmuit
dar le voi scoate…
atunci când
te îmbeţi cu apă de ploaie
remediile sunt poezia
apocalipsa se apropie
ia-ţi bilete de drum spre Everest
Bianca Marcovici