invitat, Shlomo David, ISRAEL

                                                                                                    UN CĂRTURAR EVREO-ROMÂN: SHLOMO DAVID

sursa:Convorbiri Literare

                                                                                                                                                Ion CRISTOFOR

 

      Una din marile personalitãti ale iudaismului românesc rãmîne, fãrã îndoialã, Shlomo David, cãrturar caracterizat de Evelin Fonea ca fiind deopotrivã un „om al cuvîntului si actiunii”. Personalitate complexã, octogenarul din Tara Sfîntã s-a afirmat, ca poet si cercetãtor, mai ales în limba ebraicã, pe care o cunoaste încã din perioada tineretii petrecute în nordul unei Moldove patriarhale. Desi e un spirit pozitivist, un excelent organizator, autorul volumului de acrostihuri intitulat Tinerii iubesc pare a fi, înainte de toate, un nostalgic si un sentimental, o inimã generoasã, avînd cultul valorilor autentice, al prieteniei si sacrificiului pentru comunitatea din care s-a ivit. Om cu picioarele pe pãmînt, dar si cu fibrã de poet autentic, Shlomo David e un erudit ce si-a rafinat sensibilitatea la scoala marilor poeti si gînditori evrei, trãind sub farmecul liricii lui Iehuda Halevi, al filozofiei lui Salomon ibn Gabirol, neoplatonicul ce va exercita o mare influentã asupra scolasticii medievale a Occidentului, ca autor al dialogului Fons vitae.
 Aceste resorturi intime îl vor îndemna pe Shlomo David sã alcãtuiascã o monografie dedicatã lui Sara si Haim Ianculovici, prieteni si tovarãsi de idei, vajnici sustinãtori ai sionismului. De altfel Shlomo David e, de peste un sfert de veac, sufletul fundatiei culturale ce poartã numele celor doi sionisti, fundatie ce acordã, în fiecare an, un prestigios premiu scriitorilor evrei originari din România. La Haifa, acelasi neobosit Shlomo David e animatorul unei tribune culturale, „ªaharith ªabat”, la care cãrturari si oameni de seamã ai vietii stiintifice sau politice din Israel sînt invitati periodic sã tinã conferinte, sã participe la diverse actiuni cultural-educative. În acelasi oras, tot domnia sa a fundat un centru cultural ce poartã numele cunoscutului poet si traducãtor A. Clain. De personalitatea lui Shlomo David, pasionat de cercetarea Cabalei si a secretelor alfabetului ebraic, se leagã si elaborarea volumului intitulat Relatii umane si de muncã în Tora, un studiu ce constituie o excelentã introducere în problematica moralei iudaice, a gîndirii ce a dat lumii o filozofie intens preocupatã de raporturile dintre credintã si ratiune, dintre intelect si suflet, dintre Divinitate si univers.
 În calitate de presedinte al Organizatiei Israelienilor Originari din Orasul si Judetul Dorohoi, a luat initiativa creãrii unei pãduri a neuitãrii, un veritabil zid verde al amintirii, format din circa 10.000 de arbori plantati în muntii Ierusalimului, în imediata apropiere a orasului sfînt al crestinãtãtii. Acest spatiu e menit sã perpetueze memoria celor ucisi în Holocaust. „În tot ce face îsi dau mîna visul, poezia, credinta”, sublinia aceeasi Evelin Fonea. Cu adevãrat, numai un visãtor ca Shlomo David putea sã se înhame la editarea unui masive cãrti precum Generatii de iudaism si sionism: Dorohoi, Sãveni, Mihãileni, Darabani, Herta, Rãdãuti-Prut, apãrutã la Editura Papyrus de la Tel Aviv, ce va rãmîne opera fundamentalã a vietii sale. Monumentala lucrare numãrã cinci volume bilingve, apãrute în românã si ebraicã. Fiecare volum însumeazã în jur de 700 de pagini format A4. Tipãritã în conditii exceptionale, masiva lucrare adunã în paginile ei numeroase mãrturii, documente, fragmente de prozã si poezii, scrisori, facsimile, fotografii mai vechi sau mai noi. Toate aceste documente se constituie într-o impresionantã reconstituire a trecutului si prezentului comunitãtii evreiesti originare din Dorohoi si din micile orase din apropiere (Sãveni, Mihãileni, Darabani, Herta, Rãdãuti-Prut). Cele cinci volume sînt o panoramã a vietii evreiesti din nordul Moldovei, surprinsã în toate aspectele comunitare si publice, cu luminile si umbrele ei.
Pentru cititorul neavizat, istoria comunitãtii evreiesti din aceastã parte a tãrii rãmîne deocamdatã putin cunoscutã. Situat la întretãierea unor drumuri comerciale ce legau Polonia, Bucovina si Moldova, Dorohoiul apare în documentele vremii abia pe la 1407, printre boierii tîrgului fiind mentionat si un anume Mihail Dorohoianu. O altã stire din acea epocã se referã la un act emis de domnitorul Alexandru cel Bun, ce acorda anumite privilegii comerciale negustorilor din Lemberg. Desi istoricul D. Onciul considera cã acelasi Alexandru cel Bun ar fi dat o învoire specialã evreilor pentru a se aseza în Moldova, se pare cã pînã în secolul al XIV-lea prezenta negustorilor evrei e sporadicã în regiune. În urma amintitei conventii comerciale cu Lvovul, comunitatea evreiascã va creste simtitor de la începutul secolului al XV-lea. În perioada 1568-1778, Dorohoiul a fost resedinta vorniciei si a Tãrii de Sus, devenind un puternic centru economic si comercial. La 1674, Dorohoiul avea 177 de case, dar numãrul evreilor e, conform unui recensãmînt, de doar 21 de suflete. Documentele adunate în paginile acestei cãrti demonstreazã cã evreii vor deveni mai numerosi abia în veacurile urmãtoare. La 1882, dintr-o populatie de 10.000 de locuitori, 4000 erau evrei. Tot în acel an, se va desfãsura la Focsani „un prim congres sionist din lume”, formîndu-se, în diferite localitãti, comitete evreiesti ce militau intens pentru emigrarea în Eretz Israel. Buna convietuire cu populatia majoritarã avea sã cunoascã sporadic si sincope dramatice. Rãscoala din 1907 are ca rezultat si devastarea unor tîrgusoare evreiesti. În perioada de dupã Marea Unire de la 1918, pe fondul crizei economice, se vor amplifica manifestãrile antisemite. Nedreapta cedare a Basarabiei, Bucovinei si a tinutului Hertei va fi urmatã de episoadele tragice ale deportãrilor în Transnistria, de excesele rasiale din perioada rãzboiului.
 Contrar opiniei unor exaltati ce reduc prezenta iudaicã la practicarea comertului cu nasturi si rachiu, evreii se manifestã la noi în numeroase sectoare, contribuind din plin la dezvoltarea României moderne. La Sãveni, de pildã, recensãmîntul din 1838 înregistra 54 de familii evreiesti, totalizînd 270 de suflete. În tîrg activau 23 de negustori si mestesugari evrei. În 1883, la Darabani lucrau peste 100 de mestesugari evrei (croitori, cizmari, stoleri, mãcelari, harabagii, hamali), dar se consemneazã si prezenta unor familii de evrei a cãror ocupatie era agricultura. În Herta, înfiintatã la 1672 printr-un hrisov al lui Gheorghe Duca, majoritatea locuitorilor erau evrei originari din Polonia. Erau meseriasi (rotari, cizmari, croitori), dar si negustori. O situatie similarã se regãseste si la Rãdãuti-Prut. Un studiu al lui Avram Rozen sublinia cã la începutul secolului al XX-lea în judetul Dorohoi, din cele 45 de meserii practicate, românii predominau în opt meserii, iar evreii în 32 de meserii. Pe bunã dreptate, Alexandru Macedonski constatã în articolul Evreii ca meseriasi, publicat în sãptãmînalul „Biruinta” din 1909, cã „îndemînarea lor, gustul lor, temeinicia muncii lor, le asigurã /…/ un loc de onoare aproape în toate meseriile”. „Cum rãmîne deci – întreabã poetul – cu legenda cã evreul nu este decît cãmãtar, zaraf, bancher, vînzãtor de mãruntisuri si altele ?”
Evreii din judetul Dorohoi n-au dat tãrii doar meseriasi si negustori, ci si numeroase personalitãti medicale si stiintifice, poeti, prozatori, traducãtori, ziaristi, afirmati în limba românã, idis sau ebraicã. Dintr-un studiu al lui Manes Leib, Evrei dorohoieni în lumea literelor, publicat în volumul patru al masivei lucrãri coordonate de Shlomo David, retinem cîteva nume. Dintre acestia, ªtefan Antim (1879-1944) s-a afirmat ca avocat, sociolog si publicist în paginile a diverse publicatii de prestigiu. Iosif Andronic (1897-1991), ziarist si scriitor, se impune ca fidel colaborator al revistelor „Flacãra” si „Viata româneascã”. Nãscut la Mihãileni în 1897, Leon Bertis e un talent precoce, primul sãu poem dramatic fiind scris la 19 ani. În 1942, „ca reactie la curãtatul zãpezii”, va compune piesa Estera, pe care încearcã sã o prezinte la Teatrul Baraseum. Piesa nu va reusi sã treacã de cenzura binevoitoare a lui Liviu Rebreanu, „care, scuzîndu-se cã nu-i poate da aprobarea, l-a lãmurit cã i-ar face un mare rãu”. Nãscut la Dorohoi într-un mediu umil, Ion Cãlugãru (1902-1956) descrie în prozele sale viata tîrgurilor evreiesti într-un limbaj de mare pitoresc. Idov Cohen, prozator nãscut la Mihãileni în 1909, se va impune în trei limbi, în românã, idis si ebraicã. Ca militant sionist din fragedã tinerete, va deveni o figurã foarte popularã în rîndurile maselor evreiesti, ajungînd mai tîrziu deputat în Knessetul israelian si cetãtean de onoare al orasului Tel Aviv. Eruditul Carol Drimer, dispãrut în „trenul mortii” în iunie 1941, s-a remarcat ca traducãtor, lingvist si comparatist. Nãscut în 1893, la Iasi, si-a petrecut copilãria la Herta în 1898, B. Fundoianu, fervent lector al Torei, va cînta în versuri de o modernitate acutã privelistile tinutului natal. Stabilit la Paris în 1923, Benjamin Fondane va lãsa în limba francezã o importantã operã poeticã si filozoficã marcatã de existentialism, sfîrsindu-si viata în crematoriile de la Auschwitz. Iacob Groper, nãscut la Mihãileni, este unul din cei mai importanti poeti de limbã idis. Pe bunã dreptate, reputatul Marius Mircu considerã cã „Aparitia lui Iacob Groper a fost un fenomen pentru evreii din România, pentru cultura idis mondialã”, fiind „cea mai legendarã figurã evreiascã a României” dupã Baal ªem Tov. La Askelon, în Israel, o stradã din cartierul Shimshon îi poartã numele. Tot la Mihãileni, ca descendent al unei ilustre familii de rabini, s-a ivit Iacob Maghid. Din acelasi perimetru geografic descinde Ronetti Roman, autorul faimoasei drame Manasse, prieten al lui Eminescu si Caragiale. Reporter la ziarul „Opinia” din Iasi, Maur Sãveanu debuteazã cu un volum de nuvele în 1932. Scriitorul originar din Sãveni va fi în Israel secretar de redactie la ziarul de limbã românã „Viata Noastrã” si va funda revista „Facla”. Nu e deloc întîmplãtor cã în acest mediu patriarhal, evocat cu atîta farmec în Privelistile lui B. Fundoianu, un alt scriitor nãscut aici, Sasa Panã, va tipãri, vreme de un an, nonconformista revistã „unu”. Era un prilej pentru Sasa Panã de a se întîlni aici cu Moldov, un alt dorohoian ce ilustreazã avangardismul românesc, autor al unor schite în care umorul se învecineazã cu tragicul.
Desigur, e imposibil sã redai toatã bogãtia de informatii si amãnunte pe care aceste pretioase volume, puse sub genericul Generatii de iudaism si sionism, o contin. Voluminoasele tomuri au o structurã eclecticã, în care rememorãrile sentimentale se învecineazã adeseori cu articole stiintifice de cea mai aleasã tinutã. Fotografii de familie atinse de patina vremii stau în imediata apropiere a unor documente din care rãzbate freamãtul vietii evreiesti necontrafãcute, uneori tragice, alteori luminoase. Scrisoarea unui dorohoian ce-si cautã rudele risipite prin lumea largã e o patã de culoare lîngã nesfîrsite liste cu mortii dispãruti în lagãrele din Transnistria sau lîngã sirul de nume ale evreilor care au sîngerat, ca soldati sau ofiteri, pentru apãrarea hotarelor României.
Dimensiunea neobisnuitã a acestor cinci volume dã lucrãrii caracter de epopee ce surprinde emotionant succesiunea mai multor de generatii apartinînd unei importante comunitãti minoritare din tara noastrã. Eruditul cãrturar evreo-român Shlomo David, coordonatorul si sufletul ce animã paginile acestei monografii unice în cultura noastrã, a depus o muncã uriasã, ridicînd un monument menit sã pãstreze în eternitate memoria si meandrele existentei unei colectivitãti cu un destin adeseori tragic.