Nichita Stănescu şi Emil Brumaru

 eu nu sunt altceva

decît

o pată de sânge

care vorbeşte

*

cântecI se facuseră ochii atât de mari
că nu mai avea chip pentru el
munţii de piatră erau amari
toti doi eram trei.
ţâţa ei albă atât de mare era
că prin greutate
dragostea mea mi-o strivea
zid zidindu-mă în cetate
dar când surâdea
lumea apunea
iar când ea râdea
soarele rasarea
de nu mai ştiam
de sunt de vreun neam
o iubeam
mă iubea
eu eram ea

 

Primăvara


Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Alături de mocirlele uscate
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei… zi cu soare-n zare,  spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii …

EMIL BRUMARU

preluare din R.L.  nr.32
Tocmai sosit din cruciadă… – de Emil Brumaru – Cerşetorul De Cafea

O să-ţi atîrn la uşi paing cu aţă
Strălucitoare, dîndu-i fin balans,
Pentru pisica ta cea nătăfleaţă
Din flaut voi cînta muzici de dans.

Şi trandafiri erotici, de Provenţa,
Tăind cu foarfeci harnici un hectar,
O să-ţi aduc spre-a linguşi clemenţa
Sînilor nobil. Voi tocmi tîmplar,

Din lemn sfinţit de la Ierusalimuri,
Să-ţi facă pat virgin, cu porumbiel
Deşteptător. În ritme şi în rimuri
Sufletul trist ţi-l voi sluji fidel.

Şi uneori, cînd mîna va desprinde
Roua din geamuri, voi îngenunchia
Stînd zile-ntregi în praf şi-avînd merinde
Doar bulci de vis şi cepe de lalea.

 

 

3 gânduri despre &8222;Nichita Stănescu şi Emil Brumaru&8221;

  1. cântec

    I se facuseră ochii atât de mari
    că nu mai avea chip pentru el
    munţii de piatră erau amari
    toti doi eram trei.
    ţâţa ei albă atât de mare era
    că prin greutate
    dragostea mea mi-o strivea
    zid zidindu-mă în cetate
    dar când surâdea
    lumea apunea
    iar când ea râdea
    soarele rasarea
    de nu mai ştiam
    de sunt de vreun neam
    o iubeam
    mă iubea
    eu eram ea

    NICHITA STĂNESCU

  2. Cântec naiv – de Emil Brumaru – Cerşetorul De Cafea

    Să ne iubim în pălării de fetru,
    În solniţe cu fluturi moi, sub masă,
    Pe pătrunjei şi ţelini ca finetul,
    Lîngă oglinzi cu căptuşeala groasă.

    Şi iscălind legume şi tratate
    De-aromă pentru viaţa
    noastră-ntreagă,
    Oh, să ne tăvălim în puritate,
    În aur matlasat şi-n rouă vagă.

    Iar seara, durdulii şi-n pielea goală,
    Scăpaţi de haine ca de o tortură,
    Să facem baie într-o portocală
    Coaptă de-amor, cu vorbe dulci în
    gură.

    romania literara nr.50
    2007

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s