22 iunie, solstițiul meu

LA O ANIVERSARE  

Cred că Cerul şi Pământul s-au contopit în Dumnezeu!

Din când în când remarci un cutremur de mică intensitate

care schimbă clima de la noi…Scoarţa pământului se scutură precum un animal prins sub dărâmături. Nu ştii să te rogi ca omul să nu mai inventeze ceva distrugător

pentru planetă sau univers. În fiecare zace un suflet de 27 de grame

neidentificat şi uneori nesocial. Rămâne ca fiecare să decidă unde să privească sau pe cine să asculte. De dovedit la fiecare Aniversare dacă și cuvintele noastre sunt ascultate, arhivate  …măcar sunetele pe care le emit animalele sau păsările într-o limbă comună  sau o orchestră de elită, dar  ar fi imposibil. Fiecare are opinia sa, Zidul său, Lumina sa aşteptându-L pe Mesia! Nu-mi rămâne decât  să constat  la această Aniversare :  SUNTEM TOT MAI DIVIZAŢI, ÎN PARTIDE sau GRUPURI DE INFLUENŢĂ, pasiuni, doctrine .. .Da-ţi-mi un punct de sprijin şi vă răstorn  SCAUNUL!

BIANCA

Din jurnalul unei gospodine 2

O zi la cinematograf cu nepoții  la un film pentru copii tradus direct în ivrit m-a luat prin surprindere, cred că am avut un atac de panică:

Nu spun că filmul nu era foarte interesant iar copiii nu au fost relaxați, chiar fiind singuri în sala au jucat fotbal în zona fără scaune cu noua mine Mondial cumpărată de urgență la cererea lor, dar construcția evacuărilor din sală lasă mult de dorit. M-am trezit că -în timpul filmului trebuie să mă duc la toaletă. Am lăsat nepoții în ultimul rând al sălii în locuri cu scaune rabatabile și separări de sticlă,  „locul lorzilor”  și mese (locuri proiectate fără cusur)! Dar, ieșind pe întuneric pe scări cu cifre  luminate, pe ușa pe care am intrat în sală, am ajuns pe un culoar foarte lung și întortocheat cu semne de ieșire. Nedând peste nicio toaletă care le știam undeva la intrare. Mai mult, încercând să reintru în sală pe aceeași ușă  fiind  blocată automat… cu nepoții înăuntru, totul m-a speriat precum căderea unei rachete…, la fel și toate ușile de pe culoar erau blocate automat când începe proiecția filmelor, probabil la cele 8 săli, în afară de una…pe care scria „intrarea oprită. Am tras și forțat acea ușă care m-a dus în altă zonă a cinematografului unde, spre capăt am zărit    o supraveghetoare. Am strigat la ea cum era și firesc că nepoții au rămas în sală, iar eu nu nimeresc sala nr. 8 . Terminând  cu labirintul  am reușit, în sfârșit ( găsindu-mi nepoții  stând cuminți și ronțăind dulciuri) să ajung de unde am plecat! Vacanță plăcută

​