Colegial (c)
BIANCA MARCOVICI vă recomandă
SEMNAL ŞI
Invitaţie, astăzi ora 18.30 se va lansa la Tel Aviv, sediul A.S.I.L.T. Revista
IZVOARE
Revista Asociaţiei Scriitorilor
Israelieni de Limbă Română
Serie Nouă – Tel Aviv – Nr. 1/2011
100 de ani de la naşterea marelui rabin
ALEXANDRU ŞAFRAN
Revistă de literatură
Publicaţie a Asociaţiei
scriitorilor israelieni de
limbă română
Apare sub îngrijirea
Comitetului ASILR
Grafică şi computer:
ing. Dragoş Nelersa
Ilustraţii foto: Natalie Schor, Lior
Goldenberg. Picturi: Marcel Iancu,
Victor Brauner, Perahim, M.H.
Maxy, Saul Steinberg, Devis Grebu,
DIN CUPRINS SPICUIM CÂTEVA ARTICOLE CE SE ANUNŢĂ INTERESEANTE:
Acest număr în care dedicăm o serie de
pagini în amintirea marelui Rabin Şafran (YL)
Privirea luminoasă a acestui om cu o credinţă profundă
impresiona pe toţi cei care erau în preajma sa. Riguros
faţă de propria lui persoană, respectuos faţă de alţii, el suscita
consideraţie şi, totodată, afecţiune. Din chipul său se degaja
o spiritualitate intensă, iar gândirea sa reprezintă o sinteză de
raţionalism maimonidean şi de înălţare mistică.
־n tratarea sa unitară a lumii, contradicţiile care surveneau
în istorie sau care se exprimau în lumea gândirii nu
erau decât aparenţe, şi în realitate constituiau elemente complementare.
Evenimente temporale se înscriau într-o perspectivă
a eternităţii. Este ceea ce a formulat rabinul Şafran
în titlul ultimei sale cărţi. „Heşbono şel olam: mihaiei şaa le
haiei olam”.
Yehuda Şafran
Prof.Dr Avinoam Şafran
Prof. Dr Avinoam Bezalel
Şafran, fiul lui Alexandru şi
al Sarei Şafran, profesor la
Facultatea de Medicină de la
Universitatea din Geneva (1998)
Născut pe data de 12 septembrie 1910, descendent
dintr-o străveche familie rabinică,
el este fiul şi discipolul lui Beţalel Zeev Şafran,
prim rabin al comunităţii evreilor din Bacău, care
a fost până la moartea sa, în 1929, cea mai importantă
autoritate din România în domeniul halahei
(jurisprudenţa religioasă).
Carol IANCU
ALEXANDRU ŞAFRAN (1910-2006):
UN DESTIN DE EXCEPŢIE
Carol Iancu, profesor de istorie la Universitatea Paul
Valery, Montpellier III, alături de Alexandru Şafran
în 2005
„Unicitatea personalităţi unui
OM între oameni”
Conferinţa ţinută de prof. A. STRIHAN la lansarea cărţii
„Alexandru Şafran, o viaţă de luptă, o rază de lumină”,
de prof. Carol Iancu, apărută la Bucureşti, în editura Hasefer
Alexandru Şafran, rostind discursul de recepţie la Academia Română în 1997,
când i s-a acordat titlul de Membru de Onoare
„Gândeşte, învaţă şi scrie,
pledează, apără, cumpăneşte,
judecă şi convinge.
־ntr-un cuvânt, împrăştie
razele de lumină ale minţii
sale deschizătoare de
noi orizonturi, încălzite
de iubirea
pentru om,
pentru omenire, pentru
coreligionarii săi.
Pentru Alexandru Şafran
cunoaşterea constituie
principala menire a
omului
pe pămînt, iar
iubirea semenului cel
de-al doilea stâlp de rezistenţă
care îi susţine
întregul demers existenţial”.
„Este foarte greu să redăm pe un spaţiu limitat
activitatea dusă de şef Rabinul Prof. Dr.
Alexandru Şafran pentru fraţii săi din România.
S-a născut la Bacău în anul 1910 ca fiu al
Somităţii Rabinice Bezalel Zeev Şafran.
A absolvit la Viena Facultatea de Filosofie şi
Seminarul Rabinic de Teologie Mozaică, obţinând
titlul de Doctor în Filozofie.”
Baruch Tercatin
ŞEF RABINU L PROF . DR. ALEXAND RU ŞAFRAN (Z”L)
îndrumătorul şi prietenul meu
Importanţa activităţii sale pentru evreii români
„Nu trebuie să uitam că acest mare om al comunităţii
evreieşti care a fost Alexandru Şafran
s-a străduit pentru îmbunătăţirea traiului celor
din Transnistria, prin trimiterea unor ajutoare,
bine înţeles, cu aprobarea autorităţilor.
Până la 23 august 1944 viata şef Rabinului
Alexandru Şafran nu a fost deloc uşoară, dar el
a întâmpinat greutăţile cu mare curaj şi speranţă
în Dumnezeu.”
C. IANCU
ŞEFU L RABIN ALEXAND RU ŞAFRAN ŞI
REGINA MAMĂ ELENA
Marele rabin Alexandru Șafran primit la Institutul Yad Vashem
din Ierusalim, în 1964. De la stânga la dreapta, marele rabin Alexandru
Șafran, dr. Theodor Lavi, de la Yad Vashem, istoric al Șoah-ului din
România și dr. Kubovi director la Yad Vashem”
Discursul Majestăţii Sale
Regele Mihai al României
Domnule Ambasador, Doamnelor şi Domnilor,
Nu vă ascund emoţia intensă de a mă afla pe teritoriu
israelian, printre dv., pentru a primi Medalia
şi Diploma de Onoare de Dreaptă ־ntre Popoare
pe care Instituţia Yad Vashem le-a conferit defunctei
mele mame, Regina Elena.”
DRAGOŞ NELERESA
Interviu cu autorii volumului „Prezenţe rabinice în permetrul românesc”
Ing. Baruh Tercantin şi dr. Lucian-Yeev Herşcovici
Stau devorbă cu doi distinşi domni, autori acestui volum, cum vi s-a părut să scrieţi o carte împreună?
Dr. Şlomo Leibovici -Laiş
. „Aportul său la cercetarea trecutului evreilor din România,
Publicarea rezultatelor ac e s t o r c e r c e t ă r i
în limbile f r anc e z ă , română şi ebraică, se situiază în fruntea cercetătorilor trecutului nostru.
Teşu SOLOMOV ICI
ŞEF –RABINUL ŞAFRAN ŞI CONSILIUL CLANDESTIN EVREIESC
Volumul, intitulat „Noi prespective în istoriografia
evreilor din România”, întocmit de
C.S.I.E.C. (Centrul pentru Studiul Istoriei
Evreilor din România) şi tipărit de Editura Hasefer,
era menit să marcheze un jubileu: 30 de
ani de activitate C.S.I.E.C. şi ar fi trebuit să înmânunchieze
comunicările susţinute la Sesiunea
Ştiinţifică care avusese loc în zilele 14-17 noiembrie
2007.”
Andrei STRIHAN
Panoramă editorială
.
Despre „Lumea lui Mosari” și „Tablete
internaționale” apărute în 2010 la București, același
reputat critic român, Răzvan Voncu scrie: „Lumea
lui Mosari este o colecție de zi a relațiilor sale de
călătorie, îmbogățirea cu noi experiențe, în timp
ce Tablete internaționale este produsul celeilalte pasiuni
statornice a lui Mosari, gazetăria pe care, de
decenii bune, o transformă tot în literatură în buna”
*
Mai mult ca sigur, dr. Madeleine Davidsohn,
nu se aștepta, după primirea caldă din România
lipsită de observații negative, să provoace aici furtună,
păreri diametral opuse cu privire la valoarea
romanului „Numărătoare inversa”. ”
Deoarece unii confrați nu agreează întâmplătorul
ca formă a necesității în artă, avem oare dreptul
să respingem ab ovo atracția Madeleinei Davidsohn
pentru miraculos, fantastic, pentru coincidențe?
*
Carol Feldman, după una din escapadele
românești, s-a întors la proza scurtă, genul care exprimă
cel mai bine personalitatea scriitoricească, în
care virtuțile sale narative își găsesc locul ideal de
concretizare literar-artistică.”
O datorie colegială mă îndeamnă să amintesc de
.
Gina Sebastan Alcalay
Micul prinţ Redivivus
întorcându-mă acasă dimineaţa după ce înnoptasem
la prieteni din cauza războiului, să constat
spre uimirea mea, că televizorul mergea. Şi totuşi,
aveam convingerea că-l închisesem înainte
de plecare… Eu sunt pedantă în chestiile astea,
cum bine ştii. Şi iarăşi m-am gândit că Ariel,
„the airy spirit” a trecut pe acasă să se uite la
televizor, atras poate de unul din programele lui
favorite.”
Andrei FISCHOF
poezii
Ciorile
La un an după săvârşirea lumii,
Dumnezeu şi ai săi, neştiind să discearnă
între aniversare şi comemorare,
au inventat statuile
devenite, mai apoi, puncte de observaţie”
pentru ciorile aşezate pe capul eroilor naţionali”
– IN MEMORIAM –
Au fost doi prieteni: FELIX CAROLY și
SHAUL CARMEL, SHAUL CARMEL și FELIX
CAROLY. (Z”L)
Mi-au fost și mie prieteni. I-am îndrăgit pe
amândoi. I-am pierdut pe amândoi. De-odată.
Cu toții am pierdut doi barzi, care au trăit intens
prin versurile lor și ne-au transmis prin ele
și nouă, trăirea. Trăirea cu ce are ea, în ea – frumos
și urât, bun și rău, luminos și întunecat.
Trăirea văzută prin ochiul magic al poeziei.
Le plângem părăsirea, dar le vom păstra
amintirea,nelăsând să se stingă sunetele cântului
lor compus pe strunele sufletului.
Ascultă-le de aproape, Doamne, cântarea și
păzește-le în ־mpărăția Ta sufletele, care au fost,
aici pe pământ, lipsite de liniște…
IHI ZIHRAM BARUH!
Carol Feldman
DO I PRIETENI
FELIX CAROLY SHAUL CARMEL
SHAUL CARMEL
(Rugăciune de zi şi noapte)
Readus
Din surghiunul Cerului,
Acasă
De Oştirile Tale,
־mpământeneşte-te,
Omeneşte-te,
Doamne!
Umiliţi şi umilitori
Ne alungam
Unul pe altul,
Ne ferecăm sufletele
Unul în faţa altuia,
Ne urâm din ură,
Din dragoste pentru ea
Ne ruinăm Ruinele
Templului
Din noi.
Omeneşte-te!
împământeneşte-te, Doamne!
Că numai Ţie
Cu îngăduinţă
îţi vom ierta Nevinovăţia.
Amen!
Felix Caroly
” Copiii mei sunt versurile mele
Ca-s bune ca-s proaste, că sunt rele
n-am încotro…odată la lumină
De s-au ivit, eu singur sunt de vină”
Geta BERGHOFF
Din file de jurnal
Iulie – August 2006
„Oameni diferiţi care au în comunitate pe unicul
Creator. Aş continua drumul pe jos spre Talpiot
până la terasă să privesc soarele cum se încinge
şi coboară în depărtări în ceţurile mării trimiţându-
mi briza şi gustul ei salin drept sărut.”
G. Mosari
Eu sunt cel mai bun!
O APĂ ŞI-UN PĂM ÂNT
Cu legendele biblice nu o duc extrem de
bine. Ba chiar pot spune invers. Asta din
cauză că povestirile au multe mii de ani vechime,
iar anumite evenimente care s-au întâmplat cu
adevărat, au fost însuşite de religie, li s-au introdus
aspecte supranaturale şi au transformat
faptele istorice în povesti lacrimogene, care se
transmit din generaţie în generaţie, provocând
momente de tristeţe sau de sărbătoare.
Să luăm, de exemplu, ieşirea din Egipt, care
de fapt a fost o fugă în mare viteză din această
ţară antică. ”
BIANCA MARCOVICI
IERUSALIM
se dedică rabinului A. Şafran (Z”L)
M-am apropiat prea mult de ghetuţele depozitate
la Muzeul Yad Vashem
mi-e imposibil să mai ridic privirea
rămân agăţată de detalii, de nume de lumini
pâlpâitoare:
sunt milioane de Nume (z”l) ca o Niagară
Toţi trebuie pomeniţi, cei arşi, gazaţi…împuşcaţi,
masacraţi
de bestii!
Există o durere a foamei
a foamei… a foamei… halucinaţie –
Unii îşi înghiţeau transpiraţia în loc de apă …
în drum spre Auschwitz,
M-am apropiat să număr ghetuţele copiilor
…piramide,
numai trupurile lipseau, aveau doar un Nume.
Ce nume să dăm copilului Nostru ?
CAROL FELDMAN
Florile ieftine de pe strada BOGROŞOV
„Bătrânica împinge încet căruciorul şi cu glas
răguşit strigă:
– Flori! Cumpăraţi flori! Ieftin… Flori!
Trec în ultimul timp deseori pe strada Bograşov
din Tel Aviv; e una din străzile centrale
ale oraşului născut în urmă cu o sută de ani.
Strada însă e mai tânără, ea fiind construită deabia
prin anii douăzeci ai secolului trecut.”
Hary Ross
Pâine şi cenuşă
O zi ca asta nu a mai fost. Am aşteptat-o de la facerea lumii”
*
Eran Sela
Cântec
Agonie
Porţile lumii scârţâie-n ţâţâni
Secată-i apa în fântâni,
Din amintire uită să mai vină
Iubirea mea căzută-n tină.
Se urcă mucegaiul rar pe zid,
Verde ca veninul ce-l împroaşcă
Uitarea pe trecutul meu livid,
Muşcând cu poftă ca o hoaşcă.
Din carnea amintirilor zidite pe nisip
Mă risipesc pe-ntinsul mării, fără chip,
Interminabil şir de frunze moarte-n vânt
Şi-ncerc în van să mai îngăim un cânt.
Harry Bar-Shalom
Suflul alerg ătorului
de cursa lungă
În articolul său „Poetul respiră singur”, un coleg din asociaţie împărtăşeşte cititorilor greutăţile de creaţie a unui poet”
Arnold HELMAN
Scriitorii în travesti
Nedorind să li se cunoască adevăratul nume– motivele diferă de la caz la caz– nu puțini sunt scriitorii care și-au ascuns identitatea
folosind pseudonimul.”
Sonia Palt y
CADIŞUL AMINTIRILOR
Mâhnit, cu spinarea aplecată, izolat în colţul
lui pe ultima bancă din sinagogă,
îngâna rugăciunea străbună fără ca să poată stăvili
potopul de gânduri şi amintiri care apăreau
odată cu cuvintele sfinte.”
Solo Har-Herescu
DĂRUIȚI-MI
Dăruiți-mi un pumn de aer curat
să-l sorb cu nesaț și să-nțeleg
limitele neînțelese ale înțelepciunii.
Dăruiți-mi un pumn de aer curat
să expir răutățile din vremurile omului-bâtă.
Dăruiți-mi acel licăr de adevăr să pot străbate
Drumul cu puritatea gândului curat.
Madelaine Davidshon
ASTA E CASA MEA
„Cât despre Marta, soţia, femeia cea tânără şi
frumoasă din barca numărul 15. Marta murise
îngheţată pe drumul de întoarcere acasă. Cele
zece zile de februarie cu ger crâncen peste câmpurile
ruseşti au fost prea mult pentru ea.
Aron o îngropase la tulpina unui copac dezrădăcinat
de furtună, cu lupii urlând în preajmă.
Dar era, cel puţin, în afara lagărului, şi-a spus ca
să-şi mai uşureze durerea.”
Berthold Aberman Tellu
AVENTURA VÂRSTEI
Mulţi sunt cei care se întreabă uneori când
un om este bătrân? Cel care s-a născut
de mult sau care trăieşte uitat de vreme, vine
dintr-un trecut îndepărtat şi apoi… se vede, se
simte, are apucături de om bătrân…
Am cunoscut un caz în care era vorba despre
un „June prim” bătrânel care-şi trăia viaţa din
plin şi fără a bea, era mereu ameţit, cu mintea
orbită de pasiuni, care îl urmărise toata viaţa „fericirea
perfectă” deci nu oricum ci, de aceea, de
care se bucurau doar aleşii în împărăţia cerului.
Sonia Natra
Recviem
Ah tu secolul XX
Ce ţi-ai sfârşit drumul,
Tu ai început
Asemenea unei făgăduinţe …
Popoarele au dănţuit
Deasupra rănilor
־ncă vii
Şi au horit
Mariana J uster
ACASĂ
După terminarea studiilor Halina s-a întors
în patria ei Polonia, iar eu, în patria străbunilor
mei, Israel.
־n decursul timpului şi în vâltoarea evenimentelor
trăite am şi uitat de năstruşnica mea colegă
poloneză. Parcă nici n-ar fi dăinuit undeva pe lumea
asta. Nici în memoria mea nu mai exista…
Odată, într-o zi de arşiţă cumplită, pe când
îmi căutam în casă aşa un cotlon răcoros, presimt
vag că ceva neobişnuit trebuie să se întâmple
Vladimir Michael – St rihan
„Mămăligă şi circ”
in memoria Aglajei Veteranyi
Unu
Copiilor le-am spus
că ai plecat în deşert să-l întrebi
pe Micul Prinţ: dacă aude
cum respiră
Dumnezeu în mămăligă.
Doi
Din arena circului te-ai urcat
pe scara de sfoară până sus.
Până la ultimul nod.
Până acolo unde lumina reflectoarelor
nu poate ajunge.
Prea sus.
© Natalie Schor
D. Sebastian
Corvoada amintirilor
Nu pot să mă opresc de a-mi aminti! Nu pot
să mă împiedic de a o face în fiecare moment
al vieţii. Fiecare cuvânt pe care îl aştern pe
hârtie este însoţit de o imagine. Gândurile îmi
zboară mult prea repede pentru
a le prinde şi a le
rândui în fraze.”
Petre Cioclu
Un evreu bătrân şi necunoscut
„Incă de departe Rafi l-a zărit pe Pascu aflat pe
o bancă din parc şi a grăbit pasul. Cei doi
bărbaţi de vârste apropiate dar diferiţi ca pregătire
şi preferinţe, se întâlnesc din când în când să
se asculte povestind, să comenteze evenimentele
zilei sau să schimbe păreri.
Rafi e un literat care colaborează cu schiţe şi
nuvele la revistele de limba română, şi deseori
are de povestit ceva nou şi interesant, câteodată
chiar subiectele lucrărilor lui literare.”
Francisca Stoleru
Elinor
Sunetele vesele ale muzicii de klezmer năvăleau
săltăreţe prin uşa larg deschisă, se răspândeau
vibrând în aerul cald al serii de vară, se
înălţau zburdalnice în văzduh, întâmpinându-ne
parcă spre a ne spune bun-venit.
־n timp ce eu şi Yuval urcam scările, din holul
puternic luminat îşi făcu aparitia un bărbat,
se opri pe treapta de sus a intrării, îşi îndreptă
privirile spre cerul bleumarin unde câţiva nori
albicioşi încercau să acopere discul pal al lunii şi
spuse ca pentru sine: „Aha, au început să apară
stelele…una…două… trei…”, numără el urmărind
cu arătătorul mâinii drepte aştrii strălucitori apăruţi
pe întinderea de catifea. ־şi frecă satisfăcut
mâinile una de alta. „Bravo! Putem să oficiem
cununia ”
Erna şi Alex Anca
Răzb oiul din Golf
„Confirmând cele mai sumbre previziuni, războiul
din Golf s-a declanşat la începutul
anului 1991 cu un bombardament infernal al aviaţiei
americane menit să distrugă din start întreaga
reţea de apărare antiaeriană a Irakului. Campania
aceasta de pedepsire a agresiunii săvârşită de Sadam
Hussein împotriva Kuweitului, dusă de o
coaliţie internaţională cu avizul Consiliului de Securitate
O.N.U, obţinuse şi adeziunea unei părţi a
lumii arabe.”
Dorel Schor
Aforisme
• Nu fă al doilea pas înainte de a-l face pe
primul.
• Ne desparte nu atât distanţa, cât direcţia.
• Cu ochii închişi vedem mult mai departe.
• Totul pentru noi! Restul pentru voi.
• Fii deştept! Nu ca tine…
• Dacă te uită Dumnezeu, până la urmă te ia
dracul.
• Numai peştele mort pluteşte cu valul (zicere
ebraică).
• E mai uşor să înjuri când eşti fără cravată.
.
• Soţia mea s-a îndrăgostit de o pereche de pantofi… Nu sunt gelos. Cum dracu’ se ajunge în rai?
Biti Caragiale
Un timp pentru poezie
Ca redactor, am avut prilejul să mă ocup de
editarea cărţilor de poezie şi să mă întâlnesc cu
poeţi. Primul poet pe care l-am cunoscut personal
a fost Florin Mugur.
Elena GARCIA
Ultimul Seder al lui Michel
Michel închise cartea, îşi plimbă
palma de-a
lungul feţei, lăsă să-i cadă capul obosit
pe speteaza fotoliului
şi închise ochii. ־l obosea
singurătatea,
lipsa lui Alice şi mai ales cei 90 de
ani împliniţi.
Cumpărase în ajun „Despre tainele
Cabalei”,
cartea rabinului Alexandru
Şafran şi „Cabala” lui
Moshe Idel.
(Marcu Simionovici)
CEI DE RASĂ SUPERIOARĂ
Preocupaţi de a fi, de a se auto-considera
„produşii” unei societăţi superioare, disciplinaţi,
educaţi cu respectul faţă de muncă,
conştienţi de importanţa acesteia atât pentru individ,
dar şi pentru societate, grupul lor, unit,
omogen, obişnuia de a-şi petrece împreună şi
timpul lor liber.
Rodica GRNDEA
Te iubesc – te urăsc
(Traducere din: ROSALIA DE CASTRO)
Poeta spaniolă Rosalia de Castro, considerată
„o romantică tardivă”, şi-a păstrat prospeţimea
şi popularitatea până la generaţiile de astăzi,
faţă de promotorii romantismului spaniol,
Becker şi Espronseda, care şi-au pierdut treptat
din importanţă, fiind astăzi consideraţi demodaţi
şi „buni doar pentru a fi citaţi în scrisorile
de dragoste”.
Rosalia de Castro s-a născut în 1837, la Santiago
de Compostella, în afara căsătoriei, ca fiică
a Donei Maria Teresa de la Cruz de Castro y
Abadia, şi a unui preot, Jose Martinez de Viojo,
capelan la Colegiata de Iria.
Dar totodată, e şi adevăr,
Greu adevăr, ce-ţi tulbura simţirea.
Mă urăşti, fiindcă te iubesc,
Te iubesc, fiindcă mă urăşti.
*
Cântecul ce-l auzi în vis bătrânul
–
Nu căuta nici soare, nici flori de primăvară,
Când ţi-a ajuns viaţa la tristul ei soroc.
MAG DALENA BR ÅTESCU
CASA DIAMANT
Când ieşi din cabinet cu teancul de analize
în mână, se prelinse pe lângă perete
şi alunecă pe primul scaun de lângă uşă. Avea
sentimentul bizar că pierduse ceva esenţial în
existenţa ei de femeie, ceva ce posedase cândva
în valoare absolută în urmă cu 20 de ani şi apoi,
de-a lungul vieţii până astăzi, în stare latentă,
aproape inconştientă de extraordinara calitate
lăuntrică a feminităţii ei ”
Adrian Grauenfels
AMERIKA
Viaţa văzută prin lentile Zeiss
apare albă, neagră, sepia
găsesc zgomotul tăcerii fascinant
ca mersul în noapte
vizionând o peliculă uzată
el ţinând-o de umeri
ea zgribulită de frigul din suflet
el gândindu-se la nimicuri
speranţa unor iubiri subiective
obiectul pasiunilor de toamnă
amândoi electrizaţi la venirea sezonului de teatru
la citirea cronicilor despre expoziţii constructiviste,
saloane cochete cu artişti exotici
poeţi maturi devotaţi limbii materne”
Theodor Toivi
LONDRA FARA ITINERARII CLASICE
Pentru mine Londra a reprezentat intodeauna
un miraj, a carui posibilitate de realizare, se
accentua in mod alternativ in diverse perioade
ale vietii. In contextul prezentei povestiri trebue
sa amintesc ca spre sfarsitul anilor ’70, un produs
iesit din comun, conceput de mine, a fost expediat
din Romania si expus la Londra.
Maria Găitan-Mozes
Nimic
Deschid
și închid ușile
grăbindu-mă să plec
și să vin
de parcă mă cheamă
toate treburile urgente
din lume.
Itinerariile
sunt neschimbate,
banale
și constat cu stupoare
că am
mâinile goale,
nu dau nimănui
nimic
decât căinări
și strângeri neputincioase
din umeri…
Roni CĂCIULAR U
UN ZÂMBET SUBŢIRE…
Convorbire cu scriitorul şi publicistul DOREL SCHOR
„Scriitor umorist subtil, rafinat, percutant și
energizant. Este publicist şi ziarist de anvergură.
Volume apărute: „Şarpele şi cupa”, „Zmeul
cel mic”, „Amărâtul fericit”, „Doctor în humor”,
„Consultaţii gratuite”, „I nger cu coarne”…
Lica Bluthal
„Eu, la IZVOARE
După multă aşteptare
După multă activare
După multa analizare
După multă aprofundare
şi discuţii arbitrare
Vine ziua de calmare
A apărut astăzi „IZVOARE”
O revistă chemătoare
Pentru lumea cititoare
Ce-i revista zis „IZVOARE”?
Iosef Eugen CAMPUS
Trilogia provocări
„In vara anului 2007, s-au întâlnit la Iaşi, Adi
Cristi şi Shaul Carmel. Deşi făcând parte
din generaţii deosebite, s-au cunoscut, au discutat
zile de-a rândul la o cafea, din ce în ce mai
înflăcăraţi, din ce în ce mai încântaţi unul de
altul. Şi-au descoperit o neaşteptată înrudire sufletească.
־n cele din urmă, la iniţiativa provocatoare
a celui mai tânăr, Adi Cristi, au hotărât să
încerce un experiment poetic îndrăzneţ. Dincolo
de anii care-i despart, dincolo de spaţiul care îi
desparte, unul trăind în România, celălalt în Israel,
să dialogheze poetic fără a şti unul ce a scris
celălalt.
Un experiment poetic:
măruntaie/ ca o femeie înlăcrimată / despletită
de versurile mele.
Tot astfel, în poemul „Desculţ pe cioburile
poemului tău”, ascultăm înfioraţi vocea mistică
a lui Shaul Carmel:
Desculţ pe cioburile Poemului Tău /
Doamne, / Călcând, / ־mi spun rugăciunea,/ Un
nesfârşit Aleluia/ (…)/Când astfel ai poruncit,/
Poemul
Tău era întreg,/ ־ncă nefărâmiţat/ încă
neciobit. (s.m.: observaţi inventivitatea verbală,
atotputernică, a poetului!)
Glasul lui Adi Cristi răsună cu totul altfel.
Personalizând, individualizând:
îmi sângerează tălpile ori de cate ori/ îmi reciţi
din poemele tale/ (…)/ ai venit la mine / cu
poemele tale / de parcă ai fi avut aripi/ de parcă
ai fi păşit/ înălţându-te/ cum altădată păşeai/
împărţind apele.
„Trilogia provocării”, această extraordinară
aventură spirituală a doi poeţi, Adi Cristi
şi Shaul Carmel,
înfrăţiţi, unul din România şi
celălalt din Israel, a început în urmă cu un an şi
jumătate şi a adus la lumină, în ritm accelerat,
trei perechi de cărţi ale celor doi poeţi, trei cărţi
gemene, purtând, ca o flamură, acelaşi titlu:
„Descoperă-mi ceea ce eu am pierdut”, „Zidul”
şi „Această moarte care mă învie”.
La Adi Cristi, Ars Poetica este mai puţin definită,
teoretizată. Seamănă cu o pelerină de
toreador fluturată cutezător.
Pentru el, Poezia e orice şi totul.
De aceea, inventiv, recurge la structura poetică
mai rar întrebuinţată a enumerării:
Ce este poezia ?!/ O clipă de geniu/ O rătăcire/
O farsă/ O bătrână ajutată/ Să treacă
strada/ O palmă în public dată/ Un incendiu/
O furtună/ O secetă nemiloasă.
.
Lucian Zeev Herşcovici
PANAIT ISTRATI ŞI EVREII
Revista “Reţeaua Literară”, publicaţie literară
şi culturală care apare în Internet în limba
română, a publicat recent câteva articole ale istoricului
literar doamna Maria Sava din Iaşi referitoare
la scriitorul Panait Istrati şi opera acestuia.
Citind articolele autoarei mi-am împrospătat
cunoştinţele asupra acestui mare scriitor, care
pare uitat pe nedrept. Am scris câteva ecouri la
articolele doamnei Maria Sava, publicate în aceeaşi
revistă, dar am simţit nevoia de a scrie şi un
articol special pe o temă tratată de autoare extrem
de puţin şi asupra căreia nu au mai apărut
studii şi cercetări în ultimii 25 de ani: relaţiile
lui Panait Istrati cu evreii în viaţa scriitorului
şi modul de percepere a imaginii evreului şi a
colectivităţii evreieşti în scrierile sale. Singurele
lucrări apărute pe această temă sunt un articol
de Simon Schafferman, intitulat “Evreii în viaţa
şi opera lui Panait Istrati”, apărut în limba română
în revista “Shevet Romania” din Tel-Aviv
în anul 1977, precum şi cartea lui David Seidmann,
“L’Existence juive dans l’oeuvre de Panait
Istrati”, apărută la editura Nizet din Paris în anul
1984, în limba franceză.
Teşu Solomovici
CIORAN – 100
„Mărturisesc că m-am izbit în urmă cu
câţiva ani de anumite dificultăţi în publicarea
eseului “Evreii – un popor de solitari”
de Emil Cioran. Nemulţumirile şi presiunile de
a renunţa la proiect veneau din direcţii evreieşti.
Mă bucur azi că n-am renunţat atunci astfel că
volumul, tipărit în câteva ediţii la editura Teşu,
circulă în mediile culturale.
Le-am înţeles umorile şi protestele celor care
probabil nici astăzi nu agrează gestul meu editorial.
Emil Cioran are cu evreii o dispută veche. Şi
viceversa e valabilă, evreii au cu Cioran o dispută
care nu se va încheia niciodată.
Incă din adolescenţă, Cioran se plângea de
perplexitatea şi deruta ce i-o provocau evreii. Istoria
evreilor şi destinul lor i se păreau că ţin
„de o logică supranaturală”. ־n optica lui Cioran,
evreul „excesiv în toate, eliberat de tirania
peisajului, de neroziile înrădăcinării fără legături,
acosmic, el este omul ce nu va fi niciodată de
aici, omul venit de aiurea, străinul în sine, şi care
n-ar putea vorbi, fără să fie suspect, în numele
pământenilor, al tuturora”.
Zoltan Terner
Despre „Gog şi Mag
„I. Capodopera literară a filozofului
Dacă „Eu şi Tu” este considerată capodopera
filozofică a lui Martin Buber, îndrăznesc
să afirm că „Gog şi Magog – o cronică
hasidică” este capodopera literară a marelui
gânditor. E dovada pe deplin convingătoare
că Buber a fost şi un remarcabil scriitor. „Gog
şi Magog” e o carte mare. Editarea ei, de către
„Hasefer”,într-o excelentă traducere românească,
îmi pare a fi un fapt binecuvântat. E, în mod
cert, una dintre cărţile cele mai importante pe
care le-a scos editura evreiască bucureşteană de
la începuturile ei.
Ediţia originală a cărţii a apărut în ebraică
în 1943 iar versiunea germană în 1949. Tălmăcirea
românească a avut la bază ediţia germană
din 1993.
Paul Leibovici
Urmărindu-le drumul aprecindu-le arta
„Locurile commune de expunere a tablourilor, sculpturile sunt doar prejudecăţi”
Israel ul văzut de Natalie Schor
Imaginile care personalizează acest număr
de revistă aparţin artistei fotograf
Natalie Schor. Numele ei a depăşit deja
de câţiva ani hotarele Israelului. Lucrările
ei au fost reproduse în publicaţii
de vază din România, USA, Canada,
Danemarca,etc.
====
Autorii de mai sus pot fi citiţi în Revista Izvoare
Textele de prezentare sunt preluate din revista orginală
Bianca Marcovici
copyright ©
rog a nu se prelua fără consimţământul meu
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 