IMPACTUL VIRTUALULUI.noembrie, 2007, Haifa ספר של ביאנקה מרקוביץ

Biblioteca Centrala Universitara Bucuresti

Impactul virtual : [versuri] / Bianca Marcovici ; [pref. de Carol Isac]. – Marcovici, Bianca. – [Haifa : s. n.], 2007 . – [3] f., 88 p. : fotogr. ; 21 cm … http://www.bcub.ro/continut/noutatipp/feb2008_literatura.php – 46k –

 

Detinatoarea premiului de poezie

“  BENJAMIN   FONDANE” , Tel Aviv,  2006 ,  poeta Bianca Marcovici  recidiveaza cu o noua placheta de versuri .

ULTIMA RECENZIE
Bianca Marcovici-Impactul Virtualului 2007- Haifa – Israel , de Adrian Grauenfels

(Material propus pentru publicare la data de: 24-02-2008)

Semnal de Carte

===
” prefer o haina ponosită şi mai ales
dulceaţă de ardei iuti ..”

Iată Impactul Virtualului, o nouă culegere remarcabilă de poezii în limba româna.
Titlul mai potrivit al acestei cărţi deosebite ar fi „Nocivul Virtualului”, poeta
Bianca Marcovici lansând încă din primele pagini semnale de alarmă:
„ne-am legat la ochi\ne-am astupat urechile\ rămânem legaţi
în lumea virtuală „.
Realul, concretul sunt cu greu palpabile, ca un teren amorf între turnul de fildes
şi marea în care cadeau nu de mult catiuşe.
„acolo\câmpul e semanat mecanizat de păsările mecanice\ iar pe stâlpii de tensiune se atârnă rufele nemuririi încropite..\
să mă scald pur şi simplu în adevărul pamăntului roşcat „

( stâlpi de înaltă tensiune)

Dar peisajul cotidian alteră condeiul poetei. Zilele sunt o rutină presarate de decepţii, de existentialism , de critici virulenţi şi probleme. Undeva virtualul păndeşte realul, bătălia se dă intelectual, cu vorbe,
fiecare parte invocand o Nirvană falsă dar cât de atrăgătoare:
„nu reveni la concret
lasa-ţi pulsul să accelereze
rimele pierde-le printre rânduri
Rodrigo, adu-ţi aminte Rodrigo..
păşeşte încet …
printre ierburi doarme cineva..”

(păşeşte încet printre ierburi)

E momentul răfuielii cu muza poetei. Erato pare demodată, stingheră în atelierul poetic al Biancăi. Virtualul modern ne prezintă o textură evident digitală. Ecranul verde
aruncă poetului capcane mocirloase, angoasate. Să scrii sau să nu scrii? Ce-i zice muza? Pare legată prin fibre optice, webul e mediul, poate cochetează cu Australia.
Oare sateliţii ce plutesc peste noi mutând depeşe între continente sezizează emotia unui poem de dragoste? Poeta recurge la zgomote:
” uneori imi pun blacheuri la pantofii noi
să-ncerc să mă iei în seamă cu puţin zgomot
linistea oboseşte…
viaţa pâlpâie prin nepoţi
iar tu n-ai acces
peste pete albe.
povara de a te ştii
s-o porţi ca un steag,
frunza uscată
nu-mi datorezi nimic! „

(scrisoare pentru muza)

Dar muza se retrage sfioasă în real, admonestată – Bianca ne anuntă franc, linear: „cineva îi cunoşte sufletul\altcineva trupul.”
Poeta combate tot. Vanitatea umana, groaza de neant, faţarnicia cu transcendenţă şi umor:

” Nu vreau să cuceresc alt Everest! \ egoismul tău, de a te citi numai pe tine
credulitatea e o farsă care ne-o joacă unii
faţărnicia aşişderea \ îngerii pot fi şi negri.”
( ştiri despre poezie şi poet)

Şi ce e mai virtual realului decăt realul? Semiotica poetei refuză simbolurile:
Fontana di Trevi, Roma, oraş întreg, Muzeul Ralli la Caesarea ..ce sunt dacă nu fugare evadari din virtual?
Cât poţi zăbovi la un muzeu? La ce bun? Infinitatea e acasă, construită din mesaje poetice de erotismul unei femei care şi-a împlinit funcţia biologică dar nu şi cea comunicativă.
” în numele trandafirului \ oferit de ambulanţi \ mereu te zbaţi
să cauţi la radacina durerii
lumea e extrem de superficială
click si mesajul tău zboara.”

( Fontana di Trevi )

Dar cartea aduce si mirabile transfigurări, poeta se îmbată cu litere, ne sugereaza orgii de cuvinte imediat dupa denigrarea sexului opus: „sunteţi obsedaţi de femei, bărbaţi în ventuze abisale ” , ca să se relaxeze într-o predică cinică:
„centurile de castitate cu pompoane /şi chei potrivite pentru soţii grijulii/ de după
garduri şi din amfiteatre/
li se scurg ochii leoparzilor fixişti / morţi după orgii de cuvinte
aruncate precum roşiile /
/în ochii mei nisip nisip nisip „

(autoparodie)

Dar realul bate inevitabil la uşa. Spectrul războiului permanent. Generaţia postbelică cu
sirena de alarmă grevată în cortex, rezonează. In poemul (mă ia cu frig ) urmărim saga unei
călatorii autobiografice dar nu prin Paris sau Barcelona cum am crede, ci suntem
martori la autoflagelarea poetei în introspecţii personale:
„rolul meu e probabil scurt
amăgirea fericirii împrumutate”

Dar amăgire e şi poezia cu care ne pregateşte evadarea din real:
” rolul artistei va fi abisal/ ea va înmarmuri publicul, doar mâinile o vor de gol
privindu-le dupa spălarea vaselor…. de ce te amageşti că vei putea fugi de toate astea? „

( mă ia cu frig )

Dar acesta încercare de strunire a virtualului este şi ea o antrepriza ambiguuă. Poeta işi asumă impactul comuncării eterice în paralel cu readucerea cititorului în real. De fapt suntem personaje funcţionale într-un teritoriu haotic. Decizia e a cititorului dacă
să accepte sau nu capcana vorbelor.

La rândul ei poeta cochetează cu feravoarea veche dar cât de eficientă a parfumului poetic:

” undeva cândva sufletul tău a fost pereche
pe strada mea unde copacii au înflorit sfidator de frumos
pentru o ţară care ucide prin caldură, frica
sufocându-ne prin lipsa de tandreţe!
n-am mixer de cuvinte…
simte-mă zilnic!”

( parfum de femeie)

Şi tu cititorule eşti obligat sa alegi. Intre mucegaiul raţiunii şi „impactul virtual” al Biancăi, exact cum gasim în „mucegai”:

” m-aş plimba pe muchie de cuţit
muchia luciditaţii.. împreuna cu tine.
Tu echilibrul meu.”

Invit la bună citire şi emoţie estetică la lectura acestei neîntâmplătoare culegeri de poeme.

Adrian Grauenfels
Israel 2008

revista Acum

http://www.romanialibera.com

http://www.agonia.net/index.php/author/8623/index.html

http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=6523

alte carti:

http://www.scriitoriromani.ro/index.php?obj=author&action=page_list

 (În loc de prefaţă)

Cum trăiesc într-o ţară caldă e tare ciudat să porţi mănuşi. Uneori sunt necesare, poţi să foloseşti cel puţin una din ele…
Să provoci la un duel imaginar o persoană care se ascunde în mănuşa călduroasă a minciunii, crezându-se, cel puţin, purtătorul de cuvânt al asociaţiei semisecrete al potrivirii cuvintelor,  chiar şi când e posibil să fie 35 de grade afară! Poţi să ceri mănuşi de vară sau de iarnă, chiar dacă niciodată nu-i iarnă, aici în ţara pământului roşcat. Sunt unele persoane sincere care au preferat frigul şi dezrădăcinarea, şi-au luat tălpăşiţa, neaceptând urcuşul prin purtarea echipamentului de armată, neacceptând sacrificiul pentru poporul care l-a zămislit. A apărut frica…ca formă de echilibru! Şi la toaletă nu poate face… când e întuneric sau, dacă e ceva suspect în separeul de alături!
Mănuşile sunt semnul confortului, dacă se potrivesc şi la îmbrăcăminte. Uneori zăresc mănuşi nepotrivite, precum a unui clown sau a unui poliţist, pe post de dirijare a circulaţiei cuvântului, când el, cuvântul vine de la sine, din inspiraţie, iubire, cicatrici şi … nu trebuie dirijat, doar corectat, să fie sunetul flautului, să ajungă direct la inima Anonimului, care să se recunoască!

De unde vine puterea de a termina o cursă, probabil de la interior, alergând spre interior.

 Bianca Marcovici  

  

 primul ecou:

poetul Andrei Fischof ,

http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=6684 Ei, da, Bianca, prefatza la noul tau volum (pe care nu l-am purtat in brate)
este nu numai superactuala (giga actuala), ci permanent valabila.
bravissimo!
A.F.––
From: mirel_b [mailto:mirel_b@ Sent: Friday, December 14, 2007 10:48 AM
 

    Biancutzei,   

Cununa cu flori mari si albe pe capul  tau, in semn de dragoste si de incantare pentru (aproape toate) poemele teribile din Impactul virtualului !

       Mirel Brates

Dan David said 10 hours ago:

Rochiţă albă cu albastru de cer
La apariţia volumului „Impactul Virtualului”
al poetei din Haifa, Bianca Marcovici

Sunt un vultur singuratic.
Privesc peste lume
Hăul adormit sub aripile mele întinse.
Te caut.
Nu ştiu unde eşti.
Nu ştiu cine eşti,
Nu ştiu cum eşti.
Nu ştiu pe cine caut.
Îţi ştiu doar mirosul culorii tale albe.
Îl caut, îl amuşin;
Câine prin parcul de oameni.
Nu! Acolo e războiul de o sută de zile.
Pare doar alb!
E din cauza sângelui explodat.
Sub acidul timpului nu îşi mai conservă hemoglobina
Iar soarele mincinos, duplicitar,
Pictează ilegal un steag alb
Peste faţa hidoasă a iadului.
Nu, nu eşti tu.
Rochiţa ta trebuie să fie albă ca o filă de carte,
Spuzită cu semnele albastre
Ale cerului veşnic senin.

Dan David, Los Angeles, 21-dec.-2007.

http://www.poezie.ro/index.php/author/0008623/index.html

: Leon Volovici [mailto:msvolo@ Sent: Sunday, December 30, 2007 10:31 AM
 
Subject: RE: Sfarsit de an , inceput de an

                                                                      MULTUMESC, BIANCA, PENTRU URARI SI MAI ALES PENTRU VOLUMUL DE VERSURI RECENT APARUT. ITI

                                                                      DORESC LA  MULTI ANI SI MULT SUCCES IN 2008!

                                                                      LEON

)

Dragă Bianca,
azi am primit cartea ta Impactul virtualului şi seara nu am putut rezista tentaţiei de a o citi, lăsând deoparte alte preocupări. Ţi-am mai spus că niciodată nu m-am încumetat să fac un comentariu calificat referitor la valoroasele volume pe care le-ai publicat, dar totdeauna am fost impresionat de stilul tău şi am crezut în talentul, sinceritatea şi hărnicia cu care slujeşti câmpul culturii de limbă română (regret că încă nu te poţi înscrie la fel de bine şi în cel al culturii israeliene, în care totuşi respiri). Pentru mine, eşti poeta permanentă, care vibrează româneşte la toate frământările vieţii evreilor, mai ales a celor din Iaşi şi Haifa (vibrez ca o harpă din Cetatea lui David), poeta care este receptată la fel de bine la Bucureşti sau la München. Poate mai altfel la Tel Aviv.
Ei bine, tocmai de aici încep comentariul meu, probabil scandalos pentru unii (în special pentru cei ce nu se vor auziţi decât pe ei). Acest nou volum al tău nu este numai o nouă dovadă a creativităţii tale neobosite şi neafectate de încercările de ignorare sau depreciere, ci mai ales un strigăt public de chemare la purificarea aerului respirat de tribul cultural din aliaua română. O spune foarte clar prima pagină, cea cu Mănuşile potrivite. Nu e un duel imaginar, ci o cât se poate de reală conştientizare a unui moment de răscruce al colectivităţii scriitoriceşti de limbă română din Israel, caracterizat (în opinia mea) prin două aspecte problematice :
– continuitate iraţională (lumea asta o detest/şi pe cei care/se adună-
n bârfele/gunoaielor…restabilindu-le o ordine anume/lumea murdăriei interioare/şi a loviturilor sub centură/lumea care minimalizează/munca altora,din fotolii,/derâdere colectivă, invidie, superficialitate,/capra altuia să moară, de ce nu,e mult mai uşor decât să ajuţi!) sau schimbare fără virtualitate stimulativă ?
– multipolaritate valorică sau ierarhia reconsolidată prin indecizie (ne-am legat la ochi,/ne-am astupat urechile./rămânem legaţi/aşa cum lumea ne leagă./lumea virtuală)?
Ghici ciupercă ce-i !
Şi ca să închei trec la dulceaţa ta de ardei iuţi : fidelitatea poetică e o donare/de suflet – aceasta este esenţa, nu jocul continuu la bursa intereselor !
Cartea ta are acest merit de a lansa un apel de conştiinţă, o chemare la clarificări care nu mai suportă amânări agreate de autorităţi expirate. Ceea ce nu înseamnă că nu ai merita o apreciere competentă a calităţilor poetice ale noii tale cărţi. Sunt convins că va veni şi ea. Eu gândesc doar ca un umil sociolog care a avut suficiente contacte cu viaţa culturală israeliană încât să-şi poată exprima o opinie.
Îţi doresc un an bun şi noi succese.

Cu prietenie, Alexandru Singer
ps.
 cu asentimentul autorului

România literară Nr.52 – 52 din 28 Decembrie 2007

---

Am primit la redactie
Romania Literara nr.52, decembrie, 2007!

l Anca Ursu, Metamorfozele oglinzii. Imaginarul jurnalului literar românesc, Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2006. 210 pag.
l Valeriu Cimpoeş, Cireşul amar. Povestiri din Udeşti, Suceava, Ed. Muşatinii, 2007. 216 pag.
l Iorgu Gălăţeanu, Vocea manuscrisului, Iaşi, Ed. Cronica, 2007 (roman; prefaţă de Valeriu Stancu). 372 pag.
l Florin Avram, Počmes, Cluj-Napoca, Ed. Accent, 2007. 96 pag.
l Corina Cristea, Femei nebune după bărbaţi, roman, Ed. Ideea europeană, Bucureşti, 2007, 166 p.
l Nicolae Motoc, Vivisecţii, critică literari, prefaţă de Corina Apostoleanu, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2007, 354 p.
l Nicolae Georgescu, Boala şi moartea lui Eminescu, „abordare filologică”, Ed. „Criterion publishing”, Bucureşti, 2007, 158 p.l Dan Ciachir, Când moare o epocă, evocări, ediţia a III-a adăugită, Ed. Timpul, Iaşi, 2007, 206 p.
l Ovidiu Dunăreanu, Vitralii, publicistică 1998-2006, Ed. Muzeul literaturii române, Bucureşti, 2006, 286 p.
l Bianca Marcovici, Impactul virtualului, poezii, Haifa, Israel, 2007, 88 p.
l
l Biblioteca Bucureştilor. Nr. 9/2007. Revista Asociaţiei Bibliotecarilor şi Documentariştilor din România. Director: Florin Rotaru. Director artistic: Mircea Dumitrescu. Redactor-şef: Ion Horea. Din sumar: centenar Mircea Eliade, centenar Dan Botta. La rubrica „autografe contemporane” este prezent Nicolae Manolescu.***

editorul propune, note de lectura , de Eduard Mattes (Material propus pentru publicare la data de: 8-02-2008 de Bianca MARCOVICI) Semnal de carte la Haifa \”IMPACTUL VIRTUALULUI\” Editura Haifa, 2007 Bianca Marcovici Am primit o carte de poeme în proză de la vechea mea prietenă, Bianca Marcovici! Talentul ei şi modul cum este ilustrată cartea nu mai reprezintă pentru mine ceva nou! Cu toţii suntem obişnuiţi deja cu poezia ei plină de adevăruri incandescente care mi-au trezit amintiri din oraşul nostru natal, Iaşi, dar şi o reîntâlnire cu Haifa care ne-a îmbrăţişat pe amândoi în urmă cu ceva ani şi care a plâns alături de noi în timpul atacului cu katiuşe din ultimul război… Ca artist plastic am recunoscut aluziile fine legate de \”originea lumii\” a lui Coubert şi până la Dali, impulsul de a destăinui lumii legăturile intime şi virtuale cu lumea paralelă în care trăim, în mod robotic, fără poezie. Poeta găseşte soluţiile supravieţuirii poetice chiar aici, în Israel , într-o limbă pe care nepoţii ei deja n-o pot înţelege. Să exemplificăm: \”fidelitatea poetică e o donare /de suflet\” (pag.29, dulceaţă de ardei iuţi) …\”pe Lăpuşneanu tronează un coş de cireşe/ pe o masă de paie, Cenaclu în aer liber/ … literatura a cam dispărut! nimic pe la chioşcuri,/nici o revistă de Iaşi,/ Sinagoga din Tărgul Cucului/m-a recunoscut. \”(pag. 34. \”pe Lăpuşneanu\”) Ce o frământă pe poetă este tocmai viteza cu care trebuie să se încadreze în noua viaţă ! Să înveţe să expedieze e-mail şi să se documenteze în noi programe de calculator atît la serviciu cât şi în viaţa poetică (pe care o vedem încununată cu premii în Israel, România, Iugoslavia). Puterea de a răbda o colectivitate ostilă poeziei, renaşterea prin poezie, ignorarea celor care privesc poetul şi poezia dispreţuindu-i pasiunea, sau, să zicem, continuarea activităţii literare ca ingineră, inclusiv tangenţele violonistice, o caracterizează: \”…să mă scald în marea mea din Golful Haifa/ neadormită, mângâiată de vîntul sofisticat/aşteptînd acel nedefinit semn/ al cititorului/ să mă scald pur şi simplu/ în adevărul pămîntului roşcat.\” (pag. 49, \”stîlpi de înaltă tensiune\”) Nostim de tot poemul \”chiloţi roz\” (sau \”în pas cu vremea\”)… am băut suficient vin roşu ca să mă simt bine şi să iert orice. Mai mult, nici un reproş nu-mi stă pe limbă, chiar nu mă doare nimic. Sunt perfectă. Am chiloţi roz! ( pag.49) Închei recomandându-vă cartea cu plăcerea cititorului care descoperă o carte bună: \”viaţa pîlpîie prin nepoţi\” EDUARD MATTES 29 ianuarie 2008 – Haifa.

Articole de acelasi autor…