Invitat, Alexandru Mirodan, Minimum-TEL AVIV

preluare

      

ISTORII NU NUMAI LITERARE CU CELEBRUL 702 

        La origini, Dicţionarul… acesta1 are un model călinescian. E cert că pe autor l-a fascinat aspectul de Muzeu Carnavalet al marii istorii a literaturii române din 1941, cu portretele ei epice, cu iconografia ei captivantă, cu întorsăturile ei şocante şi indimenticabile. Al. Mirodan reuşeşte, pe această linie, o carte-spectacol, mereu imprevizibilă, în care-şi pune în valoare felurite talente: pe cel de muzeograf, de dramaturg, de prozator, de umorist melancolic şi, last but not least, pe cel de critic literar.
        Nonconformismul anunţat din titlu te ia în primire de la prima pagină a acestui al doilea volum (D-E-F; şi-mi reproşez din răsputeri că mi-a scăpat şi nu l-am citit pe primul). În ordinea alfabetică a cărţii figurează, ca titluri de articol, nu doar nume de scriitori, ci şi substantive comune (ca, de pildă: „dambla”, „dedicaţie”, „dejun” „despuiere”,  „eveniment”, „farsă”, „frică”, noţiuni sub care se plasează un episod memorialistic, un document, o reflecţie sau o microantologie (cum e în cazul celor cu un conţinut mai larg, ca „editori”, „evrei” etc.). Aceste cuvinte funcţionează ca nişte madlene proustiene. De fapt, chiar şi termenului de „scriitori”, din titlu, i se lărgesc la maximum malurile: intră astfel şi oameni ca Jacques Elias (pentru donaţiile sale către Academie), medici, editori (Şaraga, Samitca, Benvenisti ş.a.). Pretextul coagulant e adesea surprinzător: sub genericul „fatal (act)”, aflăm cîte o scurtă evocare a acelor scriitori evrei de limbă română care şi-au luat singuri viaţa (Steuerman-Rodion, Voronca, Celan, Baranga, Gherasim Luca); sub titlul „disperare”, e vorba de alt sinucigaş.
        În articolele monografice propriu-zise, Al.Mirodan schimbă, inventiv, strategia de la caz la caz. La S.Damian, dominant e portretul psihologic, al omului „tăcut, rezervat, nespus de politicos, sfios, roşind la orice înjurătură mai neaoşă” cu o „răbdare transilvană” şi o „sensibilitate kafkiană”. Locurile în care trăieşte rimează cu protagonistul: „Sami locuieşte la o pensiune pe Hölderlinnweg (linişte, iederă)” – remarcaţi, cred, forţa „balzaciană” a ultimelor două cuvinte. Nu lipseşte, totuşi, judecata structurală: „gusturile, sau mai bine zis, vederile literare ale lui S. Damian au rămas, pe undeva, în secolul al nouăsprezecelea”.

       
La Sergiu Dan, soluţia (pentru că Al. Mirodan mărturiseşte că nu reuşeşte să-l „prindă”) e un amplu dialog cu criticul Sergiu Levin. La Mihail Davidoglu, metoda e rezumatul de tip călinescian (cu ironie blîndă, cu strunită tendenţiozitate) al operei, dar şi ceva în plus: observînd că a zeflemisi în anii ’90 texte ca ale lui Davidoglu e facil, Mirodan, ca om care a trăit epoca anilor ‘50, face o reconstituire ipotetică a elaborării, decodînd imixtiunea „C.C.-ului”  în pagina de literatură. Ideea e apreciabilă, chiar dacă produce o excesivă generozitate axiologică (nu cred că putem vorbi, la acest autor, de „simţ scenic” sau de „bună ureche muzicală în materie de limbă”); ea poate fi, însă, perfect aplicată la autori mai vînoşi, ca Petru Dumitriu. Cu aceeaşi caldă înţelegere e tratat Dorel Dorian.
        O adevărată micro-monografie este articolul despre un literat scos parcă dintr-un amestec de Wilde, Mateiu Caragiale şi ceva din fantasticul lui Eliade: A.Dominic. Articolul e „senzaţional” ca şi „personajul”, chiar dacă începe cu o glumiţă cam săltăreaţă (un „general” de la „Biroul II al istoriei literaturii universale” îi trimite pe „detectivii” Ornea şi Zincă să ancheteze „cazul”).
        La Emil Dorian, tot în spiritul călinescian de care ziceam, citatele, substanţiale, în cascadă, sunt lăsate să ducă greul conturării imaginii, criticul e aici un regizor, care stă în culise. În schimb, la Virgil Duda, intră în acţiune anatomistul, analistul literar din Mirodan, cu bune mijloace exegetice. Sub egida propoziţiei definitorii „Duda este o privire”, e desenată figura unui „hiper-realist”, un „ochi monstruos”, un proustian al obiectelor. „Majoritatea romanelor lui Duda se petrec într-o uzină” constată Mirodan. Banal, veţi spune. Da, dar urmează ecorşeul, sfîşierea aparenţei: „Uzina lui este proiectarea spaţiului mitic din mahalaua şi copilăria moldoveană”. O formulă memorabilă tipică e şi cea care o rezumă pe Margareta Dorian: „M.D. este o femeie botanică, avînd nevoie vitală de iarbă, de frunze, de copac şi de mişcarea necontenită a plantelor”.
        Fineţe simpatetică au şi filele dedicate lui B.Elvin, pus, şi el, sub semnul unei imagini unice, integratoare: aceea a unui „prelungitor”, „continuator”, un „dublu” (o clonare!) al lui Mihail Sebastian; montajul în paralel e convingător, condimentat şi cu două proceduri „neconvenţionale”, şi anume o analiză grafologică a unei scrisori olografe şi o selecţie foarte bună de „witz”-uri din proza lui B.Elvin.
        În privinţa portretului prin paralelism, Al. Mirodan are veritabile pasaje de virtuozitate; iată un exemplu: „Scarlat Froda se comporta ca un senior evreu. El era elegant ca Marghiloman, om de gust ca Rothschilzii în materie de mobile, şi tot ca aceştia în materie de femei (…), amfitrion ca prinţesa Marta Bibescu, priceput într-ale finanţelor ca Aristide Blank, diplomat ca Titulescu, causeur ca Victor Eftimiu, leneş ca Ion Vinea”.
        La B.Fundoianu, se merge pe citate masive, pe biografie şi flash-uri din epocă, pe mărturii în dialog. Totul se citeşte cu interes, dar impresia de ansamblu e că universul poeziei lui Fundoianu nu e de-a binelea prizat.
        Trei regrete mă încearcă la sfîrşitul lecturii acestui panopticum enciclopedic al spiritualităţii româneşti de sorginte evreiască (inutil să spun că problema „evreităţii” acoperă suprafeţe considerabile), a acestui compendiu alfabetic de istorie literar-politică vivace îngemănat cu un bogat muzeu-arhivă personal (Al.Mirodan e pentru scriitorii evrei ceea ce a fost Saşa Pană pentru suprarealişti), a acestei cărţi, în ultimă instanţă, de bună literatură (Mirodan are condei coţcar şi ştie să nu fie searbăd pe nici o pagină): că bibliografia critică e superficială, că n-are un indice de nume şi că se termină prea repede.      

__________________________
            1) Al.Mirodan, Dicţionar neconvenţional al scriitorilor evrei de limbă română, Ed. Minimum, 1997, 340 p.

       George PRUTEANU
      Dilema, nr. 262, 6 feb. 1998

5 gânduri despre &8222;Invitat, Alexandru Mirodan, Minimum-TEL AVIV&8221;

  1. SEMNAL DE CARTE

    LUMINI DIAFANE
    EDITURA „HAIFA”, 2006
    MINIMUM nr. 228, martie
    TEL AVIV

    Poeta din Haifa s-a arătat în anii din urmă preocupată, ba chiar dominată de lupta pentru stăpânirea cuvântului şi realizarea poeziei. Volumul despre care vorbim este alcătuit din două părţi: cea dintâi, bilingvă, pune-sub titlul „ensemble-Pace”-faţă-n faţă poezii originale , în româneşte şi în română versiunea lor franceză, aparţinând d-nei NICOLE POTTIER. A doua, numai versuri în limba română, intitultă „Scrisori filigranate”.

    Ceea ce frapează este prezenţa, în mai fiecare pagină, a chinului încercat de autoare de a găsi (visul oricărui scriitor!) termenii perfecţi pentru exprimarea stărilor de spirit. Asemenea poetului, ea se întreabă la nesfârşit „unde e cuvântul care să exprime adevărul?”. Rezultatul este că, deschizi volumul la întâmplare şi pariezi pe o sticlă de whisky că în versurile de pe pagina respectivă vei găsi cuvinte precum „poem” sau „cuvânt” ai 90% şanse să câştigi.

    „E clipa poemului fotografiat
    cum mulţi n-o sesizează.
    Doar noi, ce ne e drag
    Cuvântul scăldat în pasărea iubirii
    Împreună pe viaţă”

    ” Împreună”

    „Încerc să mă feresc
    de oamenii răi
    mereu se interpun între
    mine şi fericire
    între mine şi cei dragi mie
    mereu sapă şanţuri
    să mă îndepărteze de cuvânt, de tine”

    ” Renasc şi dincolo”

    „Totul se repetă
    la o altă scară
    sacrul cuvântului se revarsă
    ia totul la vale…”

    „Septembrie”

    „Ai rămas acelaşi
    un poem atât de alb ca o
    rochie de nuntă”

    „Dedicaţie”

    „Uneori soarele apare
    odată cu toată constelaţia
    de cuvinte, direct
    din mare”.

    „Noi suntem o galaxie”

    „Fug în reveria poemului
    ştiu că-mi aparţin amândouă”

    „Monolog pe o coardă”

    „În cartierul meu cel slut
    am expediat în van inivitaţia
    poemul”.

    ” Cartierul meu cel slut”

    „Silaba ta mă doare”
    „Coapsa mea”

    „Poezia se auto-distruge
    ea opreşte inima”

    „Coloana vertebrală a poemului”

    „Dacă aş fi fost gândul poemului tău
    n-aş fi simţit ultima răsuflare
    (…)dar tu în oglindă te tragi pe tine
    în moarte
    iar după tine
    nu-ţi pasă de barbarii cuvintelor”

    „Sfârşitul care te compromite”

    „De multe ori fluviul cuvintelor tale
    se percepe”

    „Mediterana”

    „Un alt simţ ne cufundă-n săvârşirea
    incestului cuvântului.”

    ” Eventai poetic”

    „Picături de ploaie spală amintirea toamnei
    precum cerneala de pe
    foaia poem”

    „Capricioasa”

    „Frâul liber
    Al femeii
    Nu constă în virtutea afişată
    Ci în clipa din cuvântul
    Nechircit”
    Viaţa mea se consumă pe lungimea unui poem”

    „Cuvântul închircit”

    „Trupul cuvintelor tale se deschide
    iar eu îmi reazem capul
    de inima ta
    oază tu eşti tatăl cuvintelor mele”

    „Legendă II” ”

    „Ne-am recunoscut din cuvântul nespus
    stringent,zemos”

    „După degetul meu”

    Şi aşa mai departe, lăsând impresia că avem de-a face cu o adevărată obsesie.

    Noaptea, când avem coşmaruri, eu dumneata, dumnealor ne trezim din somn, înfricoşaţi:
    Se făcuse că a intrat în casă, rânjind, Ahmadinejad însoţit de doi hamasnici cu cagule şi topor.

    Bianca Marcovici se zvîrcoleşte(.) sare din pat :
    Am visat un substantiv !”

    Pag. 57-59 M.Raf
    Al. Mirodan

    Mulţumesc scriitorului pentru realizarea unui poem, zic eu perfect şi, pentru extragerea „adevărului” său din cartea mea!
    Poeta Ana Blandiana foloseste in Minimum de acum de 4 ori „cuvinte” sau „poem” intr-un singur poem… Asa ca am castigat pariul!

  2. Buna ziua, as dori datele de contact ale domnului Alexandru Mirodan – email sau un numar de telefon.

    Daca ati putea sa ma ajutati, mi-ati face o mare bucurie.
    Sau, daca aveti, datele de contact ale editurii Minimum din Israel.

    Cu multumiri anticipate,
    Diana.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s