Visăm la cărți editate culese de pe internet
de cei aleși să ne colecționeze,
Clipe nepermise
Precum frunzele ruginite plimbate de vânt,
Evitând impactul virtualului și glumele
Fără acoperire,
Ne aliem culorii roșu
Și stresului suportat de copiii Sudului. ” culanu be țeva adom” .(toți suntem îmbrăcați în roșu precum cei supuși la alarme, cei din Sud)
Ein pitaron…(nu e rezolvare).
Iar noi ne prefacem că totu-i bine!
Ascultăm știrile
Și interminabile discuții politice la televiziunea deștepților din piață…
Care strigă mai tare
Îmi sparg timpanele muzicale,
Să renunț.
Să mă ascund.
Nepoții au deja vârsta armatei.
Speranța s-a transformat precum o soacră cicălitoare,
Vrem pace ACUM.
Și o ploaie continuă.
Seceta din noi sună precum o notă prelungă…de alarmă.
bianca marcovici
|