Invitată, Maria Găitan Mozes, Israel

Podoabe  

Nu pot pune

Prea multe podoabe-n cuvinte. 

Săracă-n zestre,

Nu le-am avut,

Nici n-am ştiut

Pe unde

Şi cum

Să le caut

Ori să le iau

Cu împrumut.

Nu-mi fac din asta

O falăDar nici nu mă ascund

Ca după un scutAsta-i sipetul !

Si dacă

Podoabele

Sunt învechite

Si aşa

De puţine

Încerc să le port

PrecumSe cuvine.

Nu ca zorzoane

Şi nici ca spoială-

Ci talismane

Primite în dar

Cărora inima

Neobosit făurar

Se străduie

Să le dea

Strălucire.

 Maria Găitan Mozes