Invitată, Maria Găitan Mozes, Israel

Podoabe  

Nu pot pune

Prea multe podoabe-n cuvinte. 

Săracă-n zestre,

Nu le-am avut,

Nici n-am ştiut

Pe unde

Şi cum

Să le caut

Ori să le iau

Cu împrumut.

Nu-mi fac din asta

O falăDar nici nu mă ascund

Ca după un scutAsta-i sipetul !

Si dacă

Podoabele

Sunt învechite

Si aşa

De puţine

Încerc să le port

PrecumSe cuvine.

Nu ca zorzoane

Şi nici ca spoială-

Ci talismane

Primite în dar

Cărora inima

Neobosit făurar

Se străduie

Să le dea

Strălucire.

 Maria Găitan Mozes 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s