o călătorie

O excursie care te duce în fosta Iugoslavie, împărțită acum în 6 state prietene… după un război datorat credinței, te face să te întrebi cum se pot decima între ei oameni în toată firea până la masacre doar pentru că, fiecare crede în alt Dumnezeu. Secolul religios e evident și clar și la noi. Lupta pentru locurile sfinte sunt și acum o armă pentru cei care vor să conducă lumea! Am descoperit în Dubrovnik o Sinagogă sfaradi- muzeu undeva pe o stradă îngustă, de o frumusețe rară. Semănă cu Sinagoga Mare din Iasi. Excursia în sine cu gipuri pe munți cu serpentine înguste unde conduc numai șoferi experimentați ne-a dus și la o biserică încastrată în munte care seamănă cu Petra asta în Muntenegru. Am precut granița Albaneză așteptând 45 de minute la graniță pentru verificări, la fel și spre Dubrovnik. Autobuzul nostru de tineri pensionari cu vârste ăntre 66 -85 au făcut față toate surprizele, accelerând pasul când ghidul nostru ne transmitea prin voce cu aparatele instalate la urechi! Mâncarea deosebită și ieftină ne-a delectat de fiecare dată. Aerul să-l tai cu cuțitul cum se spune ne-a înviorat și întinerit subit! Aș fi dorit să prelumnim această ședere între mare și munte dar fiecare are nepoți și doruri.Veste morții av. scriitor G.Mosari (zl )m-a trezit la realitate. Mari regrete și condoleanțe A.S.I.L.R. și familiei, pentru pierderea omului care a încercat să unească scriitorii într-o asociație demnă, cu scriitori profesioniști care ne fac mândrii că existăm.Efortul său a fost răsplătit ani și ani prin recunoașterea noastră și în România. Îmi aminesc foarte clar de acordul încheiat de noi la Neptun cu U.S. 1996 care prevedea -cel puțin- să fim considerați ca o filială!
fostă vice în cadrul A.S.I.L.R.2015
poeta Bianca Marcovici

sursa :gazeta românească Israel, 24/05/2018

…și la Anu ‘ la Ierusalim!

Paralele
O dispută legată de inteligență artificială, superioară omului poate crea un dictator total în care nu mai poți avea încredere! E ca un fel de partidă de șah pe calculator în care omul nu va reuși niciodată să învingă, un fel de aplicație în care comunicarea va controlată ca un GPS sau aplicațiile de comunicare și știri. Muzica va fi scrisă pe calculator într-o combinație zgomotoasă sau, chiar vor fi declanșate arme nucleare fără putința de a interveni. Ritmul hiperbolic al noilor invenții te fac să te gândești și la jucăriile pentru copii, jocurile clasice, (păpușile zac nemângâiate ,) care deja sunt falimentare înlocuite de tablete, mobile, aparatură de tocat banii părinților, drone. Copiii nu mai gustă aventura decât privind la jocuri cu roboți ei devenind un fel de roboți care neridicându-și privirea de pe mobile, așa cum m văzut și în tren, o priveliște a singurătății virtuale, doar cu un rictus de mulțumire pe față și căști pe urechi, comunicând sau ascultând ceva cu sunete sincrone uitând de iradierile care se produc ca într-o cușcă metalică.Soldații duși spre bazele lor se scoală automat de pe scaunele trenului, nu se mai uită unul la altul nu vorbesc între ei, stau ți pe scări, sunt oameni adevărați, oameni ai viitorului, lumea eliberării țării noastre, automatismul!Dar mai există o speranță, o avertizare, privind înapoi și încercând să-mi închipui că lumea nu va fi distrusă cândva , distrugând civilizații, așa cum s-a întâmplat deseori . Ne ajung eclipsele, vânturile, cutremuri , poluarea, lipsa apei, mâncarea, electricitatea modernă, căldura. Păstrarea integrității unei țări, tradițiile și noua noastră generație care va trăi într-o pace promisă nouă , traiul liniștit în care artificiile să ne bucure nu să ne trimită în camera etanșă la auzirea zgomotelor, toate astea ne sunt visele ca bunici cu nepoți! Și la anu’…la Ierusalim!
Bianca din Haifa

amintiri

Un desen de mână vechi din anul 1943 , 19/03 executat de Ițic G.puțin neclar și ros de vreme îl reprezintă pe tatăl soțului meu Nathan Marcovici( ZL ) la Călăușari unde a fost deportat împreună cu mulți evrei din Dorohoi.Aici săpau gropi unde erau executați evreii! Cert e că o amintire descrisă prin vorbele soțului meu are valoare documentară:”în curând n-o să mai fie pe aici miros de juchiță-„spuneau soldații care-i
păzeau! În ultimul moment când se pregătea asasinarea tuturor, pe marginea gropii comune a sosit un soldat  cu grade pe un calp alb care a comutat ordinul de împușcare în masă.Era o zi frumoasă de primăvară așa că prietenul său i-a făcut portretul pe o coală de hârtie!
relatat de Bianca Marcovici
*
Și cum ziua amintirilor e tristă. Chiar azi comemorez și moartea tatălui meu Shaul Grimberg zl care a murit la vărsta de 64 de ani tocmai în anul 1989 înaintea așa zisei revoluții și uciderea lui Ceaușescu. Cert e că la vârsta de 19 ani căsătorindu-se în timpul războiului la Sinagoga din Tg. Cucului din Iași, nu a ajuns să fie împreună cu mama , pentru că a fost trimis la muncă, undeva la o fabrică germană în zona Copou. Împreună cu mama , după ce prietenii lor au fost împușcați pe malul Bahluiului reușesc să fugă și să ajungă la Granița Ungară … încercând pe această cale să emigreze în Israel.Dar , contactase tifos. Mama mea îl readuce acasă într-o căruță cu paie până la Iași salvându-l!

bianca marcovici

sursa gazeta Israel, 3/05