11 septembrie, 2008
doi 1+1
la fel cum privim filmele mai vechi
mirindu-ne ca au fost odată Gemenii
mereu ca o umbră, doi.
mereu am fost doi
şi nu a ramas nimic,
fiecare pe drumul său
până şi urmele s-au spulberat.
chiar azi e ziua nunţii mele
în 2001 credeam ca NY-ul ne serbează
păreau artificii dintr-un film SF
cu greu am realizat
că vom dispare sub un morman de amintiri
doar o fântână cu apă stătută
şi câţiva trandafiri mişcaţi de vânt
e ce a mai rămas acum.
noi doi…
bianca marcovici
Haifa, 11-06-08
Comentariu by bianca marcovici septembrie 11, 2008 @ 11:29
http://www.romanialibera.com
Miza, de Stefan N. MAIER
(Material propus pentru publicare la data de: 30-08-2008)
Lumea ideilor incepe prin a fi o lume a ego-urilor.ps. ma numar si eu printre voluntari.
Pentru multi ea si sfarseste aici, mai precis in jurul propriului ego. Uneori, in momentele cand imi iau avant si (mai) am sperante ca pot iesi dintr-o stare cronica de mediocritate, imi place sa caut cauze ale acestui fenomen. Nu pot gasi decat explicatii naturale, cum ar fi incetarea dezvoltarii creierului de la o anumita varsta sau echilibrul specific intre cele doua emisfere ale acestui organ, despre care s-au scris si se vor scrie tomuri. Or, in acest context, imi spun, lumea ideilor este si va ramane de o mare diversitate, cu sau fara voia noastra. Efectiv nu putem modifica aceasta lume, ea are curente proprii cu o viata proprie a lor. In cel mai bun caz ne putem afilia unor astfel de curente de gandire, incercand, la dimensiunea noastra de furnici sa „dam mana cu mana” si sa „sugrumam elefantul”.
Ia sa vedem… mi se pare ca am inceput acceptabil prezentarea prin care doresc de fapt sa ajung din nou la Revista ACUM. Pe de o parte am asezat prudent disclaimerele necesare din care rezulta ca sunt o furnica mediocra. Oricat ar parea de nesincera aceasta afirmatie, cred totusi in ea (evident, uneori mai am si alte iluzii, ca si dv.). Pe de alta parte cred ca am delimitat din nou revista de un „magazin popular”, in care toti cei care din diferite motive nu au un blog personal vin sa scrie in ACUM despre orice doresc, fie ca au cunostinta despre un subiect, fie ca nu.
Inceputul este acceptabil din punctul meu de vedere si pentru ca se face o legatura – modesta, dar pe inteles – intre conceptul ca incercam sa navigam cu revista in unul dintre curentele de idei ale lumii contemporane iar acest curent nu curge la voia intamplarii ci vizeaza lupta cu un „elefant”.
De fapt propunerea de a medita pe care imi permit sa v-o fac saptamana asta, este in legatura cu acest elefant: despre el vreau sa va vorbesc. Dar mai bine l-as numi dinozaur, pentru ca elefantii mi-au trezit intotdeauna simpatie!
Ei bine, acest elefant rebotezat nu intamplator dinozaur este compus din tot ceea ce noi vedem ca fiind retrograd, anacronic si daunator pe lumea asta. Dinozaurul este un conglomerat de ipocrizie, minciuna, xenofobie, homofobie, religionism, militantism pro-domo, vedetism, caruia i se alatura enormitati ale discursului comunicatorilor publici la care ne-am referit in trecut ca fiind frectionisme, papalisme sau urechisme.
Miza noastra, a celor care ne consideram raspunzatori de aceasta publicatie, este lupta cu dinozaurul si nu mangaiatul pe crestet sau complimentarea reciproca. Isi da seama cineva cat este de provincial dialogul nostru, cat de lipsit de idei de viitor real si de substanta constructiva pe termen lung daca noi ne luptam deocamdata cu aceste componente care tin nu atat de fenomene implacabile cat de educatie si optiuni personale? Este un adevarat lux decadent faptul ca avem timp de multe dintre subiectele de aici, dar pe de alta parte nu avem incotro: este reflectia perioadei istorice in care traim si in care nici un grup destul de puternic nu-si pune cu adevarat probleme serioase cum ar fi pastrarea mostenirii ecologice umane, protectia vietii terestre impotriva unui impact major cu un asteroid, conservarea resurselor, pacea si multe altele de acelasi calibru.
O sa ziceti ca am luat-o razna cu toate disclaimerele de mai inainte. Si totusi, „cheia” din fraza de mai sus este „nici un grup destul de puternic”. Este miza lumii ideilor careia ne afiliem si pe care o promovam in ACUM: sa devenim destul de multi care gandesc si actioneaza in lungul acestor linii de forta pentru a putea face, intr-o buna zi, o diferenta. Si asa cum v-ati putea astepta, desi impreuna, scriem si actionam independent si avem incredere si respect unii fata de altii. Suficient respect ca sa ne ascultam reciproc argumentele, pe canale private, atunci cand nu suntem de acord asupra unor chestiuni si suficienta incredere ca sa ne batem public in legatura cu anumite idei daca este cazul, fara a interpreta acest lucru ca pe un atac personal sau ca pe o forma antidemocratica de reducere la tacere. Doar lipsa de comunicare intareste sistemele discretionare. Iar cine nu este cu noi nu este considerat impotriva noastra, ci invitat sa se ralieze cu curentele de idei in care se simte acasa!
La asta s-a ajuns cu Internetul, unde o mana de oameni pot face cu pasiune si exclusiv din pasiune o publicatie citita de mii de persoane interesate de ceea ce se scrie, fara sa fie nevoie de bani publici, fara sa isi curteze cititorii si fara sa nutreasca ambitii personale de tip institutional. Reamintesc aici faptul ca revista ACUM este realizata exclusiv pe baza de voluntariat.
Nu stiu cum as putea exprima mai simplu si mai clar ca am incredere ca ACUM este pe o cale distincta, usor de inteles si implicit de ales sau de evitat.
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 