Aș putea scrie un roman sau numai câteva rânduri!
Dar, vârsta își spune cuvântul! Nu mai am răbdare să întind cuvântul precum rufele pe sfoară! E suficient să greșești un număr de de bancă și te trezești cu banii dispăruți într-un cont al nimănui! E prima oară când mi se întâmplă. Să dau vina pe grabă sau dorința de a o felicita pe nepoata mea care va împlini 18 ani! Mi-am zis că la nunta ei nu o să ajung. Va fi în armată 6 ani! Nici gând să se căsătorească mai devreme…Pe vremea ei am avut un unic prieten iar la 19 ani m-am căsătorit. Așa era pe vremea mea, fără calculatoare, mobile, telefoane sau întâlniri virtuale! Părinții îmi permitea să mă uit la filmul serial” Sfântul” dacă luam note bune peste 7 la școală! Dar au fost și sub 7. Ce să-i faci am fost îndrăgostită! Ne-am căsătorit religios pe 11 septembrie, 1971. Deci aproape 50 de ani de experiență conjugală. Mai mult, am petrecut printr-o poartă nevirtuală când m-am trezit pe aeroportul internațional israelian la 40 de ani! Ajunsă într-o lumea fără nicio noțiune legată de supraviețuirea mea și a familiei mele de aici înainte. Anul 1991. Călătoria în viitor presupunea să uit că sunt poetă, violonistă, ing. constructor de civile și industriale și mai ales că nu cunoșteam de fel limba ebraică! Cum am scris eu într-un poem :analfabetă cu diplomă în buzunare…Am luat-o de la alt capăt! Mi-am luat carnet de conducere! Prima mașină a fost Totalost! Un soldat doctor neatent la stop m-a călcat cu o mașină militară la stop, pe viteza mea zero ! Au mai fost accidente vreo șapte în viața mea, dar soldate numai cu probleme de coloană, spitalizări mărunte, fizioterapii, etc. Important e că mi-am găsi to slujbă ca ingineră și mai puteam scrie printre rânduri poezii în românește inspirate de situația de început a războaielor, a stării mereu de tensiune, culminând cu pandemia, frica pentru familia mea cu cei 8 nepoți. Oricum am reușit să-mi văd nepoții! Mama și tatăl meu nu au reușit. Tata e singur acolo în Păcurari, la Iași mort din anul1989 (ZL) nu prea aproape de unii bunici, iar mama mea(ZL) e îngropată aici la Haifa alături de soacra mea (ZL) care a aliat(au ajuns în Israel împreună cu noi în anul 1991! Nu ne-a fost ușor de fel, nici acum nu suntem acomodați cu tot ce se întâmplă în jurul insulei Israel înconjurată numai de dușmani! Noua generație de viitori soldați nu mi se par atât de puternici față de ceilalți din generația trecută. Și nu va fi doar o viață virtuală și vor fi înconjurați de dușmani potențial din țară. Nu prea văd conviețuirea perfectă între arabi, musulmani, haridimii religioși, aschenazimi, sfaradimi, creștini…etc. de la noi! Ieri, de exemplu vecinii noștri iau pus muzica la maximum, muzică asiatică pe limba arabă sau ivrit. Numai cromatisme, cred că seamănă cu manele! Nici eu nu am fost mai prejos, i-am făcut concurență cu muzică clasică de la Mezzo, acolo un concert de pian sau vioară, sau poate o operă! N-am înțeles nimic… dar am concurat la liniște! La ora 23 noaptea au cedat…Însă au dat drumul a doua zi la un ceas deșteptător care a sunat de la 5 la 9 dimineață…Până am reacționat pe Oațapp-ul blocului unde, cei care locuiesc fac mici scandaluri pentru pipi de cîine scăpat în lift sau alte fleacuri, unele serioase legate de parcări, inundații, zgomote, uși stricate de la intrare, și tot așa precum în civilizația blocului modern, cu gunoiul la 150 de metri de bloc! Bârfele sunt mai puține pentru că nu ne vizităm ca vecini. În fapt e imposibil, apartamentele sunt cu locatari care au închiriat sau cumpărat spațiu, dar uneori prinzi câte ceva care te distrează! De pandemie toate relațiile s-au răcit! Fiecare petrece în familie, pe mobil trimiți poze gata făcut cu urări, poți trimite câte 5 deodată și așa arăți că nu ai murit… trecând cu familia prin tot felul de carantine sau, numărând în al câtelea val de pandemie ești, parcă al 4-lea. De aia mi-am comandat mormântul eu și soțul meu să nu fie probleme pe viitor la o instituție funerară privată! N-a durat mult, ne-am revendicat locul cumpărat cu mulți ani în urmă, când pe atunci o prietenă mi-a telefonat citind în ziar: zicând că am murit, că așa scrie în Idiot Aharonot. I-am confirmat că trăiesc, poate e altcineva cu alt nume, dar am început să fiu suspicoasă, eu și soțul meu ne-am dus să verificăm locul nostru de pământ cumpărat cu mulți ani în urmă, dar era deja parțial ocupat de un mormânt nou pus puțin pe diagonală… Așa că anul trecut, 2020 ne-am comandat piatra de marmură neagră cu puține floricele, am scris meșorer, adică poetă și la soțul meu inginer…totul fără anul morții! Cert e că e un singur loc, deci vom fi contopiți sau etajați, cum o vrea Dumnezeu cel Sfânt!
Am păstrat legătura cu instituția funerară, au fost corecți, mi-au dat bonul pe Oațapp , am plătit de pe mobil de la o bancă la o alta, direct în cont, fără să ne vedem și fără să am probleme. Numărul de la bancă l-am scris pe o hărtie mică aruncată lângă alte mici hărtii cu notații de bancă sau numere de mobil!
Săptămâna asta m-am hotărit (cu toate că pensia e mică și de ani de zile trăim din rezervele acumulate prin economii drastice) să-i fac cadou nepoatei 5000 de șecheli. Recunosc că nu a fost doar expedieri de bani la cele doua fete ale mele. Au lucrat de acasă, au fost zile dificile pe timp de corona, am zis că le e foarte greu si că le-am predat câte și alte sume de șekeli să să descurce mai lesne în această perioadă insuportabilă a izolării bunicilor, apoi a părinților și acum a copiilor lor!
M-am trezit brusc dupămasă, când dormeam profund și descopăr că am făcut o greșeală majoră! Expediasem banii la instituția de făcut pietre funerare! Numerele erau asemănătoare, titlul băncii, Banca HaPoalim, a mea era Leumi Banc! Am sunat, am cerut anularea expedierii banilor. Nu s-a mai putut. In scrisoare scrianumele fetei mele și, mai mult o anexă de felicitare a nepoatei… . Dar nu mi-am închipuit că băncile diferite nu vor reacționa de fel la faptul că nu coincide numele destinatarului! Absurd, am spus, safta (bunica) a grești, eu trebuie să rezolv! Am luat legătura cu banca și am făcut din nou o expediție direct pe numele nepoatei! Pănă azi am fost necăjită. Am sunat la Instituția de pietre funerare care m-a amânat căteva zile pentru că era în concediu cea care se ocupa cu cheltuielile firmei. Ziua nepoatei a trecut. Eu, cu inima strânsă m-am bucurat dar starea mea se înrăutățise fizic! Un fel de rău interior, durere a mușchiului inimii, și mai ales dorința acerbă să fac o poză în familie, doar să rămân poza, hârtie pentru nepoți, ceva virtual dar nu a fost așa.Nu s-a facut poza, fiecar ezburase în altă cameră cu diferite jocuri, eu în balcon stând cu cafeaua în mână parcă o statuie fără rost. Cainele a fost atracția familiei… lăsa păr peste tot, o impingea pe nepoata de 4 ani din spate, mi se părea periculos în joaca lui, un câine mare cu greutate peste 30 de kg dar copil sub un an ca vârstă. Mascota familiei! N-a fost așa cum mi-am dorit! Pe undeva stau prost cu comunicarea! Par un om de pe altă planetă. O simt și între copiii mei și între nepoți, cu toate că joc șah cu ei, sau i-am găzduit când au dorit să stea la noi! Scriu în românește și pentru ei e ciudat că nu am prins rădăcini în ebraică! Una din fete nici nu vorbește sau scrie în românește cu toate că a aliat la vârsta de 16 ani! Mai toți nepoții mi-au zis când au stat la noi în diferite etape ale vieții lor „meșamem(et)”, adică se plictisesc, doar după câteva zile de locuit la bunici! Nu reușeam să fiu pe recepția lor cu toate că mă străduiam din răsputeri, la fel și soșul meu! Le găteam zilnic ce doreau, totul cașer, fugeam dimineața la cumpărături, încercam să le permit să stea zile întregi la televizor cu filmele de copii, sau, chiar dacă comunicau cu prietenii pe laptop-ul lor personal, nu le reproșam nimic!Călătoream la mare sau la locurile de joacă, uneori făceam naveta să-i luăm dela grădiniță sau puncte de întâlnire… Mai mult, cred că am făcut o colecție de jucării de plastic din oule de șocolată cu surprize, cu asta câștigam loc în inima lor. Mereu le era dor… fizic de prietenii de la Roș Hanikra sau Cfar Saba!Totul era normal, Zoom și alte legături nu ajută, distanșa rămâne! Copiii vor să se joace împreună. Dar cum e posibil? Recent au închis grădinița nepoatei. Un copil avea corona…iar carantină pentru toată familia mea, 5 copii și doi părinți cei din nord!Cei mari însă se uită la filme pe Netflix. Unul din nepoți a scăpat printre cuvinte că sunt prea multe filme cu lesbi sau homosecsuali! La 14 ani nu vizionezi orice!Eu mă uitasem la Impostoarea, film interesant subtitrat în spaniolă! Pe lângă pornografie cât carul , eroina, cică era scriitoare care și-a editat o carte singură cu titlul respectiv! În fapt dezvăluise toate viețile amoroase ale prietenelor ei! A avut succes și a fost reeditat de o editură care i-a cumpărat drepturile de autor.
Ce mă fac eu că nu am prietene bune aici în Israel care să mi se destăinuie ce aventuri au și cu cine? Ce să scriu doar zvonuri?( Sau să mă uit la știri să văd cum se ciorăvăiesc reporterii de știri cu numărătoarea morților de corona, parcă nu vedem asta de sute de ori statistic și dramatic!) Cu toate astea voi continua cu unele povesti care vol dezvălui trecutul, pentru că viitorul e necunoscut, doar presentimente sau profeții poetice!
Lucruri nedovedite: Parcă poți pătrunde între două corpuri contopite care își doresc numai orgasmul… la fel ca animalele filmate de oameni, doar asta vedem că are succes în top-uri și care ții le recomandă în Israel să le vizionezi neapărat, că altfel e o mare pierdere, rămâi incult !!!
Drept pentru care îmi dau seama că trăiesc o nouă fază a vieții mele, sunt între așchenazimi și sfaradimi(împărțirea gratuită a evreilor funcție de religie) în familie, pandemie cu toate variantele bizare, între Asia și Europa… deci nu pot acumula această fază neistorică dar fără Bibi, fără Gaza, fără Iran și fără bombe și baloane cu încărcătură incendiară! Voi fi numai spectatoare :ascultă și privește dintr-o sală de concerte! Prefer Brahms, Beethoven, Rachmaninov sau toate concertele de vioară clasice în transmisie directă pe Mezzo. Atunci vezi sălile piramidale, construite pentru un public select, meloman și bine instruit!
Cert e că azi am avut o revelație. Mi s-au întors banii în contul de la bancă, cei trimiși gratuit cuiva necunoscut dar o instituție de pietre funerare care a reacționat citind mesajul anexat nepoatei mele, Adi ! la mulți ani, Mazal Tov! Deci, Cineva acolo sus mă încurajează! Cei de la pietre funerare nu au vrut să adauge ceva scris la piatră… SLIHA…scuze!
*după un timp am făcut și eu corona indiană, dar cel puțin am urcat pe un elefant!
Bianca Marcovici
COPYRIGHT (c)
31/08/21
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 