Petru
SCUTELNICU
FEMEIA DE ZĂPADĂ
In gheața inimii
plutesc amintirile
femeie cu sufletul desfermecat
e ziua ta
bună dimineața
NINGEA
femeia ce infiora zăpăda
trecea solemn
prin noaptea indarjită
iar poetul geod era cu africa
sub frunte
doamnă te-a căutat toamna
iar ultimele frunze au plecat
spre zăpadă
STRADA
se indepartează strada
de o inimă inspăimantată printre flori
am inventat libelule pe cerul zvantat
să-mi care dimineața departe
APUS
doar viața mea și a femeii frumoase
pleacă inspre apus
prin colbul plin de scrisori de iubire
ÎNGERI
vifor de ingeri prin inima
pentru arginți mai vinzi un descant
de amintiri
NEMURIRE
un inger
atat de aproape de ochii mei
iubito
incat se prăbușește
o stea in lacrima lor
DINTR-UN COLȚ DE VIAȚĂ
Din varful
Duminicii noastre
Iubim mai insetat un colţ
De viaţă
Şi ne dăruim un braţ de flori sălbatice
ARGINT
Cu banii tăi
Cu banii mei
Mai cumperi un descant de amintiri
CARTEA DE ZĂPADĂ
intr-o zi
am scris
o carte de zăpadă
SCRISORI
In colbul plin de scrisori
Mi se uită iubirea prin viaţă
SCHIMBAREA LA FAŢĂ
voi avea şi eu intr-o zi pămant
pană la stele
şi linişte in cuvinte
o singură dată
a fost schimbarea la faţă pe tabor
FĂRĂ CUVINTE
Şi o să fiu singur pe o stea
Călătoare
Tot mai departe
Şi ne vom vedea candva pe inserat
Intre noi nu mai incap cuvinte
Şi luna oboseşte deasupra noastră
APUS
Să intrăm in apus
Cand se adună zăpada
Inserării
Deasupra noastră
LUMINĂ
Să aprind lumina
Pe hartia de scris
E zi in urmă
Inainte mi se face noapte
Mai intră primăvara in poem
Şi ne e viaţa uneori
In patru anotimpuri
VIAȚA
Ingerii ni-s mai aproape
Dar viaţa ne pleacă inspre apus
IUBIRE
Noi nici nu ne iubim destul
Numai DUMNEZEU iubeşte