Ziua Literara

Arhiva	Cauta un articol :

Cenaclu sumar » BIANCA MARCOVICI QQQ m-am simtit deflorata intr-o clipa lipsita de virsta si principii intr-o zi cand diafragma mintii s-a spart umplindu-ma de singele cald m-am simtit deflorata QQQ mama mea ma astepta la geam sa vin s-o vad sa vin s-o ascult mama mea ma astepta la geam imi cunostea masina, alarma, pasul vorbeam prin semne pina ajungeam mama mea ma astepta la geam ore intregi privind o strada cu circulatie infernala si in ziua aceea nebind si nemincind timpla ii devenise grea iar inima-i arsese sufletul privind la strada de lumini mama mea ma astepta atunci la geam QQQ nici eu nu sunt inutila mi-am luat o zi sa ma simt ca un barbat sa n-am grija de nimeni sa nu ma supun ritualului feminin numai de a darui fara a primi nimic in schimb sa ma simt egoista ca si tine in ziua asta coapta de cirese, nascuta fiind la 7 luni cica mama mea mi-a zis ca ar fi durut-o maseaua de minte de aia a ajuns sa ma nasca cu un cosar iesit din soba, negru, culegindu-ma de pe podea intr-o zi dogoritoare de duminica! nu mi-a zis Narcisa nu m-am uitat in apa sa-mi vad chipul sa ma indragostesc de mine nici acum nu am curajul sa ma privesc! QQQ m-am trezit intr-o alta casa mai mult demolata si reparata cu tavan inalt si dusumele de scinduri cu miros de lemn putrezit goala, fara mobile cu pereti scorojiti nu mi-a venit sa cred imi repetam mereu cu vocea scazuta „asta-i casa mea trebuie sa exist in ea” e tot ce trebuia sa inteleg in acel moment al trezirii QQQ din nou indragostita de ceva nedefinit intre marar si patrunjel ardei copti si vinete marinate ceva intre visine si cirese negre fara simburi dulceata de coacaze si agude ceva intre nuci noi de curatat din copacul copilariei si zarzare culese de mine sparte pe caldarim cu o piatra mare ceva cu picioarele goale calcind pe iarba abia rasarita bind apa dintr-un vas coclit QQQ cit tin la tine prietene fara nici o masura doar citeva vorbe spuse cind lacrima era atit de clara si asfaltul atit de inrosit de singele nostru dupa un atentat nenorocit te pretuiesc pentru cuvintele: „poporul tau va supravietui” chiar daca sufletul tau e impartit QQQ ma voi intoarce acasa la un fel de casa fara aripi dar cu o rodie in mina pe care vreau s-o rasadesc prin semintele sarseret – margele intinse pe o ata – pod Haifa – Iasi pandantiv definitiv, nostalgic dorm cu el, uneori dorm sa ma visez alteori il simt la git fara sa-l ating „capul tau peste tine precum Carmelul”! QQQ am petrecut odata singura pe o hidrobicicleta pe lacul Herestrau eram in delegatie, dupa o zi de munca pe la ministere mi-am propus sa ajung in mijlocul lacului pedalind pedalind sclipirile apei mi-au obosit ochii iar picioarele nu ma mai ascultau singura in mijlocul lacului ca un alpinist pe un virf de munte as spune ca m-am pierdut as zice ca nu mi-am recunoscut reactiile citeva momente mi-am dorit sa nu stiu drumul de intoarcere sunt atit de aproape de desavirsire, imi ziceam QQQ da scriu pe intuneric scriu pe intuneric poemul intunericului hoseh hoseh in ivrit simt mai bine adincimea lui e ca un hamac moale dintr-un material moale puzderie de cuvinte sunt leganate o data cu mine lilieci lilieci ma trezesc din somnul pe care mi-l impun nici un moment de relaxare sursa: Nr. 3307 de marti, 26 aprilie 2005