Ziua Literara

    Arhiva        
 Cauta un articol :  

Cenaclu

sumar »

BIANCA MARCOVICI

QQQ

m-am simtit deflorata

intr-o clipa lipsita de virsta si principii

intr-o zi cand diafragma mintii s-a spart

umplindu-ma de singele cald

m-am simtit deflorata

QQQ

mama mea ma astepta la geam

sa vin s-o vad

sa vin s-o ascult

mama mea ma astepta la geam

imi cunostea masina, alarma, pasul

vorbeam prin semne pina ajungeam

mama mea ma astepta la geam

ore intregi

privind o strada cu circulatie infernala

si in ziua aceea

nebind si nemincind

timpla ii devenise grea

iar inima-i arsese sufletul

privind la strada de lumini

mama mea ma astepta atunci la geam

QQQ

nici eu nu sunt inutila

mi-am luat o zi sa ma simt ca un barbat

sa n-am grija de nimeni

sa nu ma supun ritualului feminin

numai de a darui fara a primi nimic in schimb

sa ma simt egoista ca si tine

in ziua asta coapta de cirese, nascuta fiind

la 7 luni cica mama mea mi-a zis

ca ar fi durut-o maseaua de minte

de aia a ajuns sa ma nasca cu un cosar

iesit din soba, negru, culegindu-ma de pe podea

intr-o zi dogoritoare de duminica!

nu mi-a zis Narcisa

nu m-am uitat in apa sa-mi vad chipul

sa ma indragostesc de mine

nici acum nu am curajul sa ma privesc!

QQQ

m-am trezit intr-o alta casa

mai mult demolata si reparata

cu tavan inalt si dusumele de scinduri

cu miros de lemn putrezit

goala, fara mobile

cu pereti scorojiti

nu mi-a venit sa cred

imi repetam mereu

cu vocea scazuta

„asta-i casa mea

trebuie sa exist in ea”

e tot ce trebuia sa inteleg

in acel moment al trezirii

QQQ

din nou indragostita

de ceva nedefinit

intre marar si patrunjel

ardei copti si vinete marinate

ceva intre visine si cirese negre

fara simburi

dulceata de coacaze

si agude

ceva intre nuci noi de curatat

din copacul copilariei

si zarzare culese de mine

sparte pe caldarim cu o piatra mare

ceva cu picioarele goale

calcind pe iarba abia rasarita

bind apa dintr-un vas coclit

QQQ

cit tin la tine prietene

fara nici o masura

doar citeva vorbe spuse cind

lacrima era atit de clara

si asfaltul atit de inrosit de singele nostru

dupa un atentat nenorocit

te pretuiesc pentru cuvintele:

„poporul tau va supravietui”

chiar daca sufletul tau e impartit

QQQ

ma voi intoarce acasa

la un fel de casa fara aripi

dar cu o rodie in mina

pe care vreau s-o rasadesc

prin semintele sarseret

– margele intinse pe o ata –

pod Haifa – Iasi

pandantiv definitiv, nostalgic

dorm cu el, uneori dorm sa ma visez

alteori il simt la git fara sa-l ating

„capul tau peste tine precum Carmelul”!

QQQ

am petrecut odata singura

pe o hidrobicicleta pe lacul Herestrau

eram in delegatie, dupa o zi de munca pe la ministere

mi-am propus sa ajung in mijlocul lacului pedalind pedalind

sclipirile apei mi-au obosit ochii

iar picioarele nu ma mai ascultau

singura in mijlocul lacului ca un alpinist pe un virf de munte

as spune ca m-am pierdut

as zice ca nu mi-am recunoscut reactiile

citeva momente mi-am dorit sa nu stiu drumul de intoarcere

sunt atit de aproape de desavirsire, imi ziceam

QQQ

da scriu pe intuneric

scriu pe intuneric poemul intunericului

hoseh hoseh

in ivrit simt mai bine adincimea lui

e ca un hamac moale dintr-un material moale

puzderie de cuvinte sunt leganate

o data cu mine

lilieci lilieci

ma trezesc

din somnul pe care mi-l impun

nici un moment de relaxare

sursa: Nr. 3307 de marti, 26 aprilie 2005 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s