Atentie, IMPACTUL VIRTUALULUI

carte3.jpg 

Detinatoarea premiului de poezie ”  B. Fundoianu” , Tel Aviv   recidiveaza cu o noua placheta de versuri si proza.   

  http://wxwx.wordpress.com

Tiraj limitat! 

Note de lectură

GINA  SEBASTIAN  ALCALAY

„Impactul virtualului”Poeme,Israel 2007

Hiperprolifica poetă nu mai necesită nici o prezentare, cu atât mai mult cu cât aproape în fiecare nouă plachetă sau volum de versuri- ca şi în cel pe care îl semnalăm acum, după „Lumini diafane”, comentat anterior în paginile acestei reviste-aflăm la sfârşit o listă exhaustivă a lucrărilor ei în versuri şi proză, a antologiilor la care a participat,  inclusiv cele di propria operă, a colaborărilor la diferite publicaţii, a demersurilor critice care au întâmpinat-o ( cu citate mai ales din Paul Cernat şi Carol Isac ), a premiilor şi a distincţiilor dobândite în cursul anilor, etc., etc. O listă, cum ziceam, lungă, şi, fireşte, foarte impresionantă.Şi cu toate acestea, poemele din ” Impactul virtualului”, inclusiv introducerea intitulată ” Mănuşi potrivite”, pe care poeta, o frecventă internaută, o inserează ” în loc de prefaţă” (metafora mănuşilor, potrivite sau nu, fiind folosită în chip de protest împotriva dirijării de către un poliţist imaginar a circulaţiei cuvintelor), vădesc o profundă nemulţumire, pe alocuri revoltă şi suferinţă. Din cauza cui? De ce? Exprimate cu nedisimulată francheţe, aceste sentimente se datorează în primul rând celor pe care  scriitoarea îi consideră „detractorii” ei şi de care a fost  ” invinuită de poezie”, ca şi cum s-ar fi aflat ” într-o ţară străină/ lăsată la vatră/ ca un soldat rănit”, „laşilor” care ” vor să-mi desfigureze puterea cuvintelor/ trimiţându-mă în locul lor/ în faţa plutonului de execuţie” (” Supravieţuire”, „Casa poeziei”). Alteori adresa e şi mai directă, iar acuzaţiile şi mai virulente, ca în poezia ” Am întâlnit critici fericiţi”: Aşteptând la un colţ de drum poeţii,/ vorbind cu ei singuri/ într-un monolog pe o coardă ruptă,/ neavând nici măcar efervescenţa / critică, nici disponibilitatea literară …/ de a compune ceva personal, cocoţându-se pe umerii/ scriitorilor!  (…)/ prin titlurile lor/ de Cezari ai literaturii/ din clubul bătrânilor nepremiaţi/ rupând aşa zisa tăcere! / Am întâlnit critici /fericiţi/ minimalizându-şi grafomania/ printr-o regie perfectă,/ fără drept la replica poetului/ dar,  niciodată nu e prea târziu!” În acelaşi registru, vanităţile unor confraţi ( consideraţi) egoişti şi impertinenţi, care nu-şi văd decât ” bombeul pantofului”, formează de asemenea ţinta unor reflecţii poetice de o amară înverşunare.Cât despre trăsăturile morale şi estetice puse de autoare la stâlpul infamiei, într-o ” lume jegoasă”  a ” murdăriei interioare” şi a ” loviturilor sub centură” a „bârfelor şi gunoaielor aruncate peste bord”, unde ” pantoful cu toc dă de un vierme care trebuie strivit”,  sunt enumerate între altele ” Viclenia în 5 părţi” (imagine sugerată, pare-se de structura Simfoniei spaniole de Lalo”) , ipocrizia („orgi sinistre, baletul bărbaţilor deghizaţi, al prefăcuţilor tot mai numeroşi cu ” chip ingenuu” şi al criminalilor de inimi”); „falsul lucrurilor” văzut ca un „lapte corăslit prin  cearşafuri de mătase”; răul provocat de ” viespii, crocodili, terorişti”.Împotriva acestui rău, sufocate nu o dată de lipsă de afecţiune şi tandreţe, de indiferenţa unor parteneri egocentrici şi egolatri care confundă iubitele sau soţiile cu ” o uşă ivită în cale”, în ciuda „sarmalelor filozofale turnate în cap” ( după cum se vede, notele ludice nu lipsesc din aceste bobârnace pamfletare), poetele preferă să se replieze asupra lor însele:” Ne ascundem în noi cuibărindu-ne- pur şi simplu- invalizi” (Luaţi de val”). Există de altfel şi numeroase alte poeme cu accente feministe îndreptate împotriva bărbaţilor exchibiţionişti, a celor ce se laudă ” că pot avea orice femeie”, a violatorilor, etc.Dar toate acestea şi altele menţionate mai sus sunt contracarate într-o măsură importantă de versuri mai degraba senine, în care poeta ne apare în ipostaza de bunică , obsedată de ” ramuri de copac înflorite” şi de ” kilograme de nepoţi” ce îi ” mărşăluiesc prin braţe”, versuri exprimând  nevoia ei impetuoasă de puritate, întruchipată în „orhideea plăpândă” sau în crinul de pe mormântul tatălui.Alterori Bianca Marcovici se întoarce pe nesimţite la maniera şi temele favorite dintotdeauna: trimiteri la diferite opere picturale şi literare, precum Sesto Pals, Amos Oz, Mircea Cărtărescu, şi adesea ale ei însăşi, strecurate printre rânduri ( „Haifa zidurilor de sprijin”, Aburi de femeie”, Cireşe amare”, Lumini diafane”);apoi multe aluzii muzicale, inclusiv cele legate de Iaşul copilăriei şi debutul ei violonistic, retrăirea unor experenţe peripatetice precum cele de prin muzeele Parisului sau în jurul fântânilor din Roma („Fontana di Trevi”) prilej de inserţii ironice sau de meditaţii melancolice asupra atotputerniciei banului, superficialităţii oamenilor sau efemerităţii cărţilor care ” trăiesc doar o clipă”Unele din cele mai emoţionante poeme rămân dedicate Israelului ca ” pământ roşcat”, sursă de inspiraţie poetică personală – şi în special Ierusalimului., denumit „Ierusalimul meu, noaptea viselor, divinitatea atât/ de aproape, unde dispare aroganţa spirituală/ apare grădina noastră în lumină feerică,/ revelaţia/ Zidul Plângerii  /noastre- singura scenă din viaţa lumină/ te simţi tu însuţi, umbra ta e cu tine/ cu inima pe zidul de granit/ te rogi pentru copiii noştri/ şi zidul împietrit îţi dă speranţă”.Această stare de exaltare şi extaz mi se pare în concordanţă cu autocaracterizarea pe care, în ciuda tuturor nemulţumirilor şi incriminărilor, şi-o face însăşi poeta: „Eu sunt poeta care vede/ partea cea plină a paharului”- aş adăuga eu, prin străfulgerarea de imagini  şi metafore memorabile.

Revista MINIMUM, NR. 251-februarie 2008-PAGINA 55-56.TEL AVIV

Director, Al. Mirodan

13 gânduri despre &8222;Atentie, IMPACTUL VIRTUALULUI&8221;

  1. Hag hanucah Sameach!
    Cartile gratuite au fost expediate, selectiv!
    Cea mai ineresanta scrisoare am primit-o de la Ady Carmi din Ierusalim!
    bianca

  2. Vreau si eu o carte! Am citit recenzia in revista Minimum.
    Mi se pare ca poemele sunt elaborate, dupa ce roamnciera arhicunoscuta Gina Sebastian ti-a recenzat cartea!
    olivia

  3. Semnal de Carte- Impactul Virtualului, EDITURA HAIFA, iSRAEL
    AUTOEDITARE

    ===
    ” prefer o haina ponosita si mai ales
    dulceata de ardei iuti ..” BIANCA MARCOVICI

    Iata Impactul Virtualului, o noua culegere remarcabila de poezii in limba romana.
    Titlul mai potrivit acestei carti deosebite ar fi „Nocivul Virtualului”, poeta
    Bianca Marcovici lansand inca din primele pagini semnale de alarma:
    „ne-am legat la ochi\ne-am astupat urechile\ ramanem legati
    in lumea virtuala „.
    Realul, concretul sunt cu greu palpabile, ca un teren amorf intre turnul de fildes
    si marea in care cadeau nu de mult catiuse.
    „acolo\campul e semanat mecanizat de pasarile mecanice\ iar pe stalpii de tensiune se atarna rufele nemuririi incropite..\
    sa ma scald pur si simplu in adevarul pamantului roscat ”

    ( stalpi de inalta tensiune)

    Dar peisajul cotidian altera condeiul poetei. Zilele sunt o rutina presarate de deceptii, de existentialism , de critici virulenti si probleme. Undeva virtualul pandeste realul, batalia se da intelectual, cu vorbe,
    fiecare parte invocand o Nirvana falsa dar cat de atragtoare:
    „nu reveni la concret
    lasa-ti pulsul sa accelereze
    rimele pierde-le printre randuri
    Rodrigo, adu-ti aminte Rodrigo..
    paseste incet
    printre ierburi doarme cineva..”

    (paseaste incet printre ierburi)

    E momentul rafuielii cu muza poetei. Erato pare demodata, stinghera in atelierul poetic al Biancai. Virtualul modern ne prezinta o textura evident digitala. Ecranul verde
    arunca poetului capcane mocirloase, angoasate. Sa scrii sau sa nu scrii? Ce-i zice muza? Pare legata prin fibre optice, webul e mediul, poate cocheteaza cu un client din Australia.
    Oare satelitii ce plutesc peste noi mutand depese intre continente sezizeaza emotia unui poem de dragoste? Poeta recurge la zgomote:
    ” uneori imi pun blacheuri la pantofii noi
    sa-ncerc sa ma iei in seama cu putin zgomot
    linistea oboseste…
    viata palpaie prin nepoti
    iar tu n-ai acces
    peste pete albe
    povara de a te stii
    s-o porti ca un steag,
    frunza uscata
    nu-mi datorezi nimic! ”

    (scrisoare pentru muza)

    Dar muza se retrage sfioasa in real, admonestata – Bianca ne anunta franc, linear: „cineva ii cunoste sufletul\altcineva trupul.”
    Poeta combate tot. Vanitatea umana, groaza de neant, fatatnicia cu transcendenta si umor:

    ” Nu vreau sa cuceresc alt Everest! \ egoismul tau, de a citi numai pe tine
    credulitatea e o farsa care ne-o joaca unii
    fatarnicia asisderea \ ingerii pot fi si negri.”
    ( stiri despre poezie si poet)

    Si ce e mai virtual realului decat realul? Semiotica poetei refuza simbolurile:
    Fontana di Trevi, Roma oras intreg, Muzeul Ralli la Cesarea ..ce sunt daca nu fugare evadari din virtual?
    Cat poti zabovi la un muzeu? la ce bun? Infinitatea e acasa, construita din mesaje poetice de erotismul unei femei care si-a implinit functia biologica dar si nu cea comunicativa.
    ” in numele trandafirului \ oferit de ambulanti \ mereu te zbati
    sa cauti la radacina durerii
    lumea e extrem de superficiala
    click si mesajul tau zboara.”

    ( Fontana di Trevi )

    Dar cartea aduce si mirabile transfigurari, poeta se imbata cu litere, ne sugereaza orgii de cuvinte imediat dupa denigrarea sexului opus: „sunteti obsedati de femei, barbati in ventuze abisale ” , ca sa se relaxeze intr-o predica cinica:
    „centurile de castitate cu pompoane /si chei potrivite pentru sotii grijulii/ de dupa
    garduri si din amfiteatre/
    li se scurg ochii leoparzilor fixisti / morti dupa orgii de cuvinte
    aruncate precum rosiile /
    /in ochii mei nisip nisip nisip ”

    (autoparodie)

    Dar realul bate inevitabil la usa. Spectrul razboiului permanent. Generatia post belica cu
    sirena de alarma grevata in cortex, rezoneaza. In poemul (ma ia cu frig ) urmarim saga unei
    calatorii auto biografice dar nu prin Paris sau Barcelona cum am crede, ci suntem
    martori la autoflagelarea poetei in introspectii personale:

    „rolul meu e probabil scurt
    amagirea fericirii imprumutate”

    Dar amagire e si poezia cu care ne pregateste evadarea din real:
    ” rolul artistei va fi abisal/ ea va inmarmuri publicul, doar mainile o vor de de gol
    privindu-le dupa spalarea vaselor…. de ce te amagesti ca vei puteau fugi de toate astea? ”

    ( ma ia cu frig )

    Dar acesta incercare de strunire a virtualului este si ea o antrepriza ambiguua. Poeta isi asuma impactul comunicarii eterice in paralel cu readucerea cititorului in real. De fapt suntem personaje functionale intr-un teritoriu haotic. Decizia e a cititorului daca
    sa accepte sau nu capcana vorbelor.

    La randul ei poeta cocheteaza cu fervoarea veche dar cat de eficienta a parfumului poetic:

    ” undeva candva sufletul tau a fost pereche
    pe strada mea unde copacii au inflorit sfidator de frumos
    pentru o tara care ucide prin caldura, frica
    sufocandu-ne prin lipsa de tandrete!
    n-am mixer de cuvinte…
    simte-ma zilnic!”

    ( parfum de femeie)

    Si tu cititorule esti obligat sa alegi. Intre mucegaiul ratiunii si impactul virtual al Biancai, exact cum gasim in „mucegai”:

    ” m-as plimba pe muchie de cutit
    muchia luciditatii.. impreuna cu tine.
    Tu echilibrul meu.”

    Invit la buna citire si emotie estetica la lectura acestei fortuite culegere de poeme.

    Adrian Grauenfels

    Israel , 2008
    surse:preluare
    articol aparut in Viatza Noastra din 12-13 iunie, 2008-TEL AVIVI
    SI IN LINK-UL http://www.romanialibera.com
    si la Marina N.

  4. Dragă Bianca,
    azi am primit cartea ta Impactul virtualului şi seara nu am putut rezista tentaţiei de a o citi, lăsând deoparte alte preocupări. Ţi-am mai spus că niciodată nu m-am încumetat să fac un comentariu calificat referitor la valoroasele volume pe care le-ai publicat, dar totdeauna am fost impresionat de stilul tău şi am crezut în talentul, sinceritatea şi hărnicia cu care slujeşti câmpul culturii de limbă română (regret că încă nu te poţi înscrie la fel de bine şi în cel al culturii israeliene, în care totuşi respiri). Pentru mine, eşti poeta permanentă, care vibrează româneşte la toate frământările vieţii evreilor, mai ales a celor din Iaşi şi Haifa (vibrez ca o harpă din Cetatea lui David), poeta care este receptată la fel de bine la Bucureşti sau la München. Poate mai altfel la Tel Aviv.
    Ei bine, tocmai de aici încep comentariul meu, probabil scandalos pentru unii (în special pentru cei ce nu se vor auziţi decât pe ei). Acest nou volum al tău nu este numai o nouă dovadă a creativităţii tale neobosite şi neafectate de încercările de ignorare sau depreciere, ci mai ales un strigăt public de chemare la purificarea aerului respirat de tribul cultural din aliaua română. O spune foarte clar prima pagină, cea cu Mănuşile potrivite. Nu e un duel imaginar, ci o cât se poate de reală conştientizare a unui moment de răscruce al colectivităţii scriitoriceşti de limbă română din Israel, caracterizat (în opinia mea) prin două aspecte problematice :
    – continuitate iraţională (lumea asta o detest/şi pe cei care/se adună-
    n bârfele/gunoaielor…restabilindu-le o ordine anume/lumea murdăriei interioare/şi a loviturilor sub centură/lumea care minimalizează/munca altora,din fotolii,/derâdere colectivă, invidie, superficialitate,/capra altuia să moară, de ce nu,e mult mai uşor decât să ajuţi!) sau schimbare fără virtualitate stimulativă ?
    – multipolaritate valorică sau ierarhia reconsolidată prin indecizie (ne-am legat la ochi,/ne-am astupat urechile./rămânem legaţi/aşa cum lumea ne leagă./lumea virtuală)?
    Ghici ciupercă ce-i !
    Şi ca să închei trec la dulceaţa ta de ardei iuţi : fidelitatea poetică e o donare/de suflet – aceasta este esenţa, nu jocul continuu la bursa intereselor !
    Cartea ta are acest merit de a lansa un apel de conştiinţă, o chemare la clarificări care nu mai suportă amânări agreate de autorităţi expirate. Ceea ce nu înseamnă că nu ai merita o apreciere competentă a calităţilor poetice ale noii tale cărţi. Sunt convins că va veni şi ea. Eu gândesc doar ca un umil sociolog care a avut suficiente contacte cu viaţa culturală israeliană încât să-şi poată exprima o opinie.
    Îţi doresc un an bun şi noi succese.

    Cu prietenie, Alexandru Singer

  5. Draga Bianca,
    Am fost la Tel Aviv incognito in sala1 Ai avut o aparitie formidabila1 Spontana si intelectuala, mai mult ai recitat si prezentat splendid adaugind mult la impresia pe care o lasi prin versuri1
    Te felicit mult!
    oliva

  6. Supliment de weekend / Bine scris! 17-03-2008 Ecouri (0)


    „DEZRADACINAREA” – autor Adrian Ionita

    (Material propus pentru publicare la data de: 17-03-2008)

    Adrian Ionita
    Dezradacinare

    Niciunde nu poate fi mai acut a scrie despre dezradacinare decat pe un pamant in care orice planta traieste in stare de urgenta cu un tub de ser fiziologic infipt la radacina. Lansarea de carte care a avut loc seara trecuta la Institutul Cultural Roman din Tel Aviv, sta sub acest semn, fie ca vorbeste despre o tara a desertului, a \”pamantului roscat\” (bianca marcovici n.a.), despre “degustarea locului” pe palatul unei limbi cu papile exersate la toate culturile lumii, fie despre nocivitatea virtualului sau groapa comuna a caselor ingropate de istorie.

    Madeea Axinciuc, tanara si fermecatoarea directoare a Institutului Cultural din Tel Aviv, a adus la aceeasi masa spiritul unor creatori pe care cultura ii revendica deopotriva atat in Romania cat si in Israel, si a caror problematica poate fi recunoscuta universal intr-o lume preocupata de schimbare si identitate. Reflexiile de mai jos sint un ecou indirect al acestei intalniri in care scriitorul Andrei Fischof a prezentat cartea Oublier en avant / Uitarea dinainte, semnata de Marlena Braester, iar Octavian Serban, consilierul diplomatic al Ambasadei Romaniei din Tel Aviv, a prezentat cartea Inainte de a fi prea tarziu, apartinand Ginei Sebastian Alcalay care, la randul ei, a vorbit despre volumul Impactul virtualului de Bianca Marcovici si Save as … de Riri Sylvia Manor.

    Dezradacinarea este un proces dramatic si transformator, dezradacinatul o fiinta cu un inalt simt al vacuitatii, perceput de multe ori ca un esec sau un triumf surd. Existentialistii ne-au invatat ca liberul arbitru nu este un dar cazut din cer, ci o optiune nascuta in constiinta noastra. Aceasta distinctie ne transforma si individualizeaza in fiinte responsabile, cu decizii ce sufera un fel de topire intr-o constiinta colectiva care raspandeste o lumina difuza si reflectanta. Un proces confuz, atunci cind este supus unei citiri longitudinale ce judeca spiritul uman ca pe o alcatuire logica de jos in sus, de parca ar fi seva unei plante ce se hraneste doar din solul in care s-a nascut. Existenta devine in acest context ideatic, o misiune completata mental, si orice izolare a ei ridica intrebari inevitabile despre standardizarea identitatii sau instrainare.

    In acest bilant, creatorul prins intre doua lumi devine o figura de dimensiuni tragice si monumentale, lasind dezamagiti contabilii existentei umane in cautare permanenta de radacini si contingente. Judecatile de valoare care corecteaza cinic esecul sau triumful creatiei sale, se resimt ca un divort de legi ce creaza bariere culturale, proiectand determinari in care se estompeaza individualul, si existenta este suspendata intr-un univers lipsit de radacini.

    Poetul nascut in Romania care traieste astazi in Israel, scrie sub un cer ce ofera mereu un nor in care poate sa isi stearga lacrimile, in care vede partea plina a paharului, chiar daca curcubeul nu mai este la moda, viseaza la o lume cu pomi fructiferi in mijlocul unui desert care s-a nascut orb, sau vede asteptarea de la radacinile visului in paloarea pietrei. Pamantul pe care s-a nascut, creaza o memorie in fata careia nu se sustrage, pentru ca da culoare amintirilor din copilarie si filtreaza experienta maturitatii. Poetul, traieste cu sentimentul ca viata a fost ancorata intr-un trecut, a carui experienta nu a fost dorita, si un prezent care a deschis optiuni tarzii. Creatia sa este un cap de pod intre doua lumi, una consumata ca un act de arheologie spirituala, alta traita ca o explorare de definire a identitatii iar cine vrea sa o inteleaga trebuie sa o consume intr-o farfurie suficient de adanca pentru a vedea diferentele.

    Cand ne gandim la timpul inocentei noastre ne vedem razand fericiti sub soare. Acel timp cade invariabil sub iertare, desi experientele violului moral traite sub comunism, sunt prea grele pentru a fi uitate. Proiectiile si imaginile poetului cad sub incidenta unui ideal abstract sau se risipesc pe lista unor fenomene impuse nociv de tehnologie.

    Perioada de post-tranzitie pe care o traim astazi in Romania a dus la o dedublare a constiintei, una perceputa ca o intrare in posesie, alta, ca o iesire din ea. Sperantele si aspiratiile, pot sa cada prin aceleasi crevase prin care s-au nascut. Meritul celor ce vor sa faca efortul de a citi adevarul in creatia fascinanta a scriitorilor prezentati de Institutul Cultural Roman din Tel Aviv va fi insa, descoperirea unui moment in care complexitatea trairilor nu este privita “din perspectiva celuilalt”, pentru ca acest lucru este imposibil, ci din unghiul in care vibratia acestui pod cultural este aceeasi pentru fiecare din noi.

    articol preluat din ARGOS, martie, 2008

    Contact: adrianionita@sb .net

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s