–
de marlena braester
(poezie.ro)
e ora
la care mă împac cel mai bine cu bemolii
încremeniţi în brumă
e ora
la care vedem doar umărul translucid al sunetului
greu în lentoare
sunet adânc mai adânc
condamnat să dispară
ovală, se consumă ora
imperfectă
alunecând din bemol în bemol
afară
învălmăşeala orelor, înteţirea diezilor
autor bianca marcovici
(#)diezul
Tot mai multe obstacole
În calea mea
Unele inventate,altele cucerite-
Tot mai multe semne ironice
De adaptare la teren
Brusc anonimatul se coboară
Ca o cortina de voaluri brocate-
#(lipsa bemolului)
o şansă să mă întorc în timp,
o portiţă
de ieşire
spre lumea neştampilată ,
lumea sunetelor.
) =)
lipsa parantezelor
mă simt uneori
ca un om paraşutat
într-un oraş
necunoscut
fără nici o misiune
anume, fără nici o scăpare.
zidurile mă înconjoară
ca o fortăreaţă
vulturii-şi caută prada
#din ce in ce mai perfidă
noapte-mi desfată visuri vorbite
în româneşte…
vraja se destramă cu greu
dimineaţa,
ziua devine o pedeapsă
aşteptată
suport căldurile
suport frigul
dar nu rezist
la cocteilul deghizării obligate.
#
nu datorez nimănui bemolii,diezii
sau becarii,
paşii m-au dus înspre lunca mea
din vis ,prin poem
mlaştina nu m-a cuprins
la timp,nu m-a iubit-
dar eu sunt înlăuntrul lucrurilor
un biet sîmbure de caisă
ce se poate strânge
între dinţi
hibernez lîngă lumea introvertită-
bianca marcovici
fragmente
metafore româneşti din Israel
ed.Cronica,2000,Iaşi
volumul 2
***
ma bucura ca avem acelasi izvor poetic, Marlena!