Max Solomon

Finalul Poeziei

In memoriam – de la Bianca Marcovici

Max Solomon
poezie [ ]
la moartea poetului (z”l)
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bianca Marcovici [Blanca – Levana]
2005-10-14 | |

Am aflat cu stupoare de moartea poetului Max Solomon, dupa cum stiu
si membru al A.S.L.R din Israel (act ce l-am vazut cândva, expediat
chiar de el pe adresa e-mail). Se întorsese de la analize, zilele trecute si parea
atât de optimist ;i plin de viata! Pâna în ultima clipa a fost de o luciditate debordanta.
Mai mult, în plina activitate literara si stintifica.
Listele „rom-jews, prietenia, Discutii,” si literatura în sine au pierdut un mare om si un mare
suflet, întotdeauna un om de cultura, atasat corectudinii si finetii intelectuale,
admirator a tot ce e creatie si inteligenta, conciliant, iubitor de frumos, sfatos si original în toate.
Niciodata nu i-am simtit vârsta!
cu mari si sincere regrete,
cu emotie si lacrimi,
sa-i fie amintirea binecuvântata, (z”l)

condoleante familiei!
*
la moartea poetului

cad frunzele
neconcurenta, nimeni
nu tine palma-n-ntinsa
lumini si umbre, veacul
mestecenii strajuiesc asfintitul

cad frunze, cad oameni
deodata îi vezi plecând
si tu ramâi
of, doar clipa prezenta
ne bate-n usa:
sa deschid,
sa urlu?
strajieru-i venit pentru Max
sa-mi fii caruta ce ne tragi zilele
doar pleoapa se inchide brusc.
infinita suferinta se destainuie.
îmi vei lipsi.

bianca marcovici
(c)