O carte pe care nu poți să o consideri citită, pentru că poate fi mereu recitită și aprofundată, fără să poți trage o concluzie, sau să o comentezi la nesfârșit este CELEBRAREA TALMUDICĂ, EDITURA HASEFER, A SCRIITORULUI ELIE WISEL. Oircât m-aș îndepărta de ea, mereu găsesc momente de recitire, de învățăminte, de citate care îți pot îndrepta pe un făgaș oarecum bătut de alții dar un drum al tău, original și ireversibil! A studia Talmudul și a întoarce pe toate fețele cuvintele, cele peste 2 milioane nu este o muncă ușoară. Dar faptul că o citim în limba română ne dă senzația că totul se poate îndeplini doar prin citirea profețiilor și a legendelor actualizate la vremea noastră. Am sosit în Israel cu toată familia la 40 de ani! Analfabetă cu diplomă de ingineră în buzunare neștiind o boabă ivrit.Î mi amintesc acum, la pensie că mi-am dorit mult să studiez la școala din Nathania denumită după Rabi Achiva! Dar mă angajasem deoaree reușisem să-mi echivalez studiile la Tehnion și să am un serviciu. Nu mi-au aprobat o lună de studii, eram proaspătă ola hadașa!
@
Pe Mircea Dinescu, poetul l-am admirat mult , fiind un poet și un om complex care spune tot ce simte, mai ales în emisiunea sa de duminică. Mâncare delicatesuri și lăutari, plus interviuri cu oameni de seamă. În ultima emisiune, mai mult el a vorbit decât musafirul. Cert e că a povestit lucruri interesante. A lucrat pentru o televiziune particulară la propunera unui domn Podoabă, într-un sediu amenjat în locul unui supermarchet….Mai mult, a fost plătit cu 10000 de dolari și procente din sumele încasate de televiziune, probabil din reclame . Ultima sa carte colierul din colivă sau arpoximativ ca titlu , se pare că este rezumat poetic chiar de autor: impresia sa că mai toți murim( privind în jurul său la invitații tv de peste 67 de ani, incusiv el) … și e păcat să aduni sau să te cerți precum politicienii, că tot nu ei nimic cu tine Dincolo. Pentru asta lumea ar trebui să fie mai bună. Remarcă cu tristețe că scrie mai puțină poezie și are mai puțini prieteni acum . Mai curând a avut înainte de revoluție, 1989 . Dar strunga sa e nemaipomenită și șarmul de a vorbi cu mâinile, dând citate poetice din Arghezi pe muzică lăutărească, la un pahar de vin, toată ambianță asta e un balsam al amintirilor mele chiar după 27 de ani !
Bianca (c)
30/07
„Bianca este permanent conectată la realitate, poezia ei este o cronică a Israelului modern, a oraşului Haifa, a muzeelor din Cezarea, a catiuselor căzute în nord, catastrofalul incendiu al Carmelului, dar şi a moralei noastre ciuntite, care o afectează, după cum vedem în „Parfum de femeie”:”
………..
Felicitări distinsei poete Bianca Marcovici.
Felicitări poetului Adrian Grauenfels, pentru această prezentare deosebită şi meritorie.
Mult succes şi zile insorite pe străzile vieţii… acolo unde copacii
înfloresc „sfidător de frumos”…
gânduri preţioase,
valentina becart