BIANCA MARCOVICI, O MARE
POETĂ DE LIMBĂ ROMÂNĂ DIN
ISRAEL
Pentru mine unul a rămas uluitoare lucrarea
aceasta inexorabilă a Timpului în fiinţele vii, modul
în care El reuşeşte într-un număr strâns limitat de
decenii ale unei vieţi să le transforme, pe unele
dintre ele, din oameni, în umbrele lor schimonosite,
urâcioase, putregăioase şi putregăite, pe altele,
spre deosebire, din oameni, în …statui! Depinde de
fapt de opera vieţii lor, de creşterea acesteia fie pe
maidanul gunoier al „florilor“ (?), al Buruienilor Răului
(mercantilia, politichilia, militarilia…), fie, dimpotrivă,
în grădina paradisiacă, parfumată şi luminată
de Bine a dragostei de Oameni şi de Frumos, de
Artă şi Literatură, de Cultură.
Bianca Marcovici este unul dintre aceste suflete
binecuvântate peste care au căzut extrem de
propice razele apolinice, garantându-i prietenia
preţioasă a cel puţin patru din muzele Zeului: Erato,
Euterpe, Kalliope şi Polyhymnia.
Dacă vicisitudinile şi necesităţile vieţii au încadrat-
o mai mult sub semnul Kallliopei, inginerul
constructor, om de ştiinţe exacte, obligat fiind să
asigure existenţa poetei lirice şi epice care a trebuit
să pună mai mult sau mai puţin lira Polyhymniei –
în cazul Biancăi, vioara – în cui, are mai puţină valoare
pentru rândurile de faţă. Important este că,
iată, preţuita poetă, prietena noastă de departe,
prietenă constantă şi de nădejde a Observatorului,
a revistei archenoah şi a subsemnatului, împlineşte
pe 22 iunie anul acesta vârsta de 60 de ani! Este,
pentru mine şi pentru colaboratorii noştri, care sunt
sigur că mi se alătură, un fericit prilej de a-i ura
Biancăi Marcovici multă sănătate şi inspiraţie şi
putere de muncă pentru mulţi ani de-acum înainte.
Pentru acei dintre cititorii noştri care poate în
acest număr al revistei citesc prima oară, din creaţia
Biancăi, poeziile pe care le-am reprodus la paginile
următoare ale ediţiei, trebuie, desigur, să mai
adăugăm câteva date.
“Născută pe 22 iunie 1952 la Iaşi. Studii: liceul
de muzică şi Universitatea populară de muzică (vioară)
şi Facultatea de construcţii Iaşi, absolvită în
1976. Turnee în Israel, Statele Unite şi Elveţia. Stabilită
din 1991 în Israel. Publicaţii în volum: Marii
anonimi, 1985, Ochiul cuvântului (1987), Dincolo
de paradis (1989), Revolta sângelui (1992; 1993),
.
Intermezzo (1992), Dincoace de paradis (1994),
Schiţe pe portativ (Kurzprosa, 1995), Magia pietrei
(1995), Ţara Extremelor / Land der Extreme (versuri,
română/ germană, traducere în germană de
Radu Bărbulescu, München 1997), Mămăligă şi
caviar (1998), Cireşe amare (München 2002) ş.
a.m.d”.
Sunt date preluate din antologia Shalom haverim.
Pace prieteni.- Poezie contemporană din Israel
/ Friede, meine Freunde – Gegenwärtige Dichtung
aus Israel.
De atunci, Bianca a mai adăugat multe titluri de
carte palmaresului ei unic şi personal. Personal
fiindcă nu şi-a renegat niciodată originea şi unic
fiindcă întotdeauna a scris (întâi!) în limba română.
Despre opera Biancăi Marcovici au scris o droaie
de critici sau oarecum critici (nu am nici un fel de
respect pentru tagmă) din România şi Israel, unii
dintre ei vaci sfinte, ca, de exemplu, Nicolae Manolescu.
Nu am “calitatea” sau “meseria” de critic.
Probabil că i-am dăunat Biancăi, ca şl altor prieteni
că i-am pus, goi, doar cu opera, pe tablaua prieteniilor
mele, care n-au nimic în comun cu Manoleştii
etc. Ştiu însă că i-am publicat/tradus versurile când,
încă, nu ne cunoscusem decât prin vers. Spre
deosebire de critici/criticarzi, am avut plăcerea/bucuria
să o cunosc, mai târziu, când mi-a fost decernat
de Fundaţia Haim şi Sara Ianculovici un premiu
pentru promovarea literaturii israeliene de limbă…
română. S-a întâmplat în 1998, când Statul Israel
împlinea 40 de ani de la reînfiinţare. S-a dovedit,
Bianca, împreună cu prietenul meu Delu Marcovici
ca şi Luiza Carol şi soţul ei Silviu, o gazdă perfectă.
Gazde absolut prerfecte…
Nu ştiu ce m-a împins, nu numai să public poeziile
Biancăi în româna pe care o scrie şi o iubeşte,
nu ştiu de ce le-am tradus şi publicat în limba
germană, mai greoaie şi lipsită de anume sensibilităţi.
Poate din simplă iubire de semeni.
Cea care îmi dictează acum să le urez Biancăi,
celor dragi ei şi patriei ei de azi Mulţi Ani Fericiţi,
sau poate (habar n-am!) Shana Tova!(?!!)
Radu (Bărbulescu)
Bianca MARCOVICI
Haifa
mă îndrăgostesc
întotdeauna de oamenii
fără nici o poezie, stângaci, repetitivi
şi impulsivi!
Mă îndrăgostesc întotdeauna
de piticii slabi ai memoriei ele
înclinaţi să creadă în puterea lor
virtuală
(lilieci, doar lilieci,
tavanul şi podeaua lor e totuna…)
încerc să-i dresez, să le
dau forma mea,
dar eşuez!
Anul 5768
da, e o veşnicie la mijloc,
e păcat să facem o socoteală simplă,
din tată în fiu, să
împărţim doar la o medie,
câte vieţi, ce arbore genealogic
cât de stufos e al tău în Noul An,
dar al meu?
Ne-ajunge un calcul automat… mere sau miere
aşa s-au descoperit matrricile, probabilităţile,
determinanţii
integralelor pacifiste şi curentul alternativ în poezie
Să fim mai copţi mai răsfiraţi spre verde
să ne împărţim mai bine
pe cele cinci continente
şi să bem ghiaţă din groenlanda mică
sau să mâncăm stând în buzunarul cangurului
şi să vorbim în şoaptă
ascultând Hatikva
impactul virtual
ne-am legat la ochi,
ne-am astupat urechile.
rămânem legaţi
aşa cum lumea ne leagă,
lumea virtuală
de când o singură toamnă
şi eu sunt obosită de zare
şi de abur şi de falsul lucrurilor
şi de lumina prea puternică
şi de soarele ăsta -aş dori să tac ca şi tine
dar aş muri puţin cum mor răspunsurile
înainte de a le rosti
cineva
cineva îmi cunoaşte sufletul
altcineva trupul…
Poeziile de mai sus sunt reproduse din volumul impactul
virtualului, Haifa, Israel, 2007
RADU BĂRBULESCU
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 