Espresso dublu la Ierusalim, semnal de carte

Consemnări

BITI CARAGIALE

Sursa:

Pag.14, Viaţa Noastră, 19 decembrie, 2008

 

„Espresso dublu la Ierusalim

 Editura „Haifa”,  2008

 

Ediţie bilingvă româno-ebraică

Traducere , Tomy Sigler

 

Nu toate zilele sunt triste. Uneori ni se oferă şi cîte un ceas de bucurie. Pentru mine un astfel de ceas a fost astăzi, cînd am primit noul volum de versuri semnat de Bianca Marcovici. Poate că m-a influenţat şi o frază rostită de Ana Blandiana când ne-a vizitat la Haifa. Spunea că o carte trebuie să o primeşti cu bucurie, s-o răsplăteşti cu dragoste, chiar dacă eşti critic literar  şi-ţi vezi defectele. Oricum eu nu mă aflu în categoria acestei înalte profesiuni, aşa că îmi permit să-mi exprim,  fără ezitare,  plăcerea  cu  care am citit versurile Biancăi din noul volum intitulat „ Espresso dublu la Ierusalim”.

Bianca Marcovici este o personalitate bine cunoscută în spaţiul literaturii israeliene de limbă română. Autoarea a numeroase volume, tradusă în mai multe limbi de circulaţie internaţională, Bianca are o voce aparte  în poezie, voce care mie îmi place foarte mult. Îmi place că nu oboseşte să revină mereu în universul vieţii de fiecare zi. Cotidianul cu toate culorile sale constituie obsesia poetului. Ca şi în prozele pe care le scrie, autoarea pătrunde cu o nestăvilită poftă în zăpăceala cotidianului.

Telefonul, drumul cu maşina cu care circulă în fiecare zi, micile accidente care o necăjesc uneori, ştirile diverse sosite de la nepoţii de-o şchioapă, totul dă năvală în viaţa ei.  Unul a făcut primii paşi, altul are febră, celălalt a spart un pahar de cristal. Mai sunt şi fiicele, mamele acestor copii, care au problemele lor. Una naşte, alta o roagă să-i pregătească nişte mâncăruri speciale pe care şi le doreşte. Toată zarva din jur, de la bucătărie până la biroul unde lucrează, constituie teme pentru prozele Biancăi dar şi pentru poezie. Cotidianul se transfigurează în proză şi în versurile ei.

Dar, poezia nu ar fi poezie dacă n-ar vorbi şi de dragoste. Şi atunci, Bianca Marcovici, care a fost multă vreme muzician, conferă viorii calitatea de metaforă în exprimarea iubirii din tinereţe.

Pentru dragostea de acum, când se întrevede amurgul, tonul devine duios de multe ori cu accente de tandră ironie. Dacă veţi citi poeziile cuprinse în noul ei volum, îmi veţi da dreptate în cele susţinute mai sus. În plus, veţi  adăuga că v-au plăcut acele poezii în care Bianca preia un condei de reporter şi surprinde imagini din viaţa israeliană când scrie despre Haifa şi Ierusalim.

Noul volum m-a bucurat şi pentru că în paginile sale fiecare poezie apare în limba română şi alături transpunerea în ivrit. Traducătorul este Tomy Sigler. N-am căderea să-mi exprim opinii despre felul cum poezia este tălmăcită din română în ebraică. În schimb mă bucură mult   că poezia de limbă română începe să pătrundă în teritoriul literaturii israeliene.

Invitat, Dan Mircea CIPARIU

Dan Mircea CIPARIU

 

www.poemulmatrita.blogspot.com

 
 
 

tragerea din turn a Noului An

 

 

Hantzi îmi povesteşte că va trage clopotele cinci minute

ca să îngroape anul vechi

o paiaţă care nu mai poate să-şi plângă sfârşitul

o femeie care a devenit o mamă rea

 

urmează o pauză de trei păhăruţe de jinars

cu tărie ce poate arde dintr-o singură înghiţitură

trecutul şi bolile lui de oase

nervi

şi piele

 

Hantzi se închină

îmi face complice cu ochiul:

vor veni cinci minute de tras clopotele

pentru ieşirea din burtă a Noului An

cu degete transparente din vată de zahăr

cu funii

aţe

şi fire dezlegate

 

 

Dan Mircea CIPARIU

Aţel, 24 decembrie 2008

Sărbătoarea luminii

 

חֲנֻכָּה שָׂמֵחַ

(חַג הָאוּרִים)

 

לעברית: טומי סיגלר

 

הַשֶּׁלֶג הַחַם מִכְסֶה אֶת עַפְעַפַּי

וּמִצְחִי

רַק מִזְחֶלֶת  הַדִּמְיוֹן

וְהַמַּעֲלֶה הַמִּשְׁיִי

בְּהִתְגַּלְּשִׁי מַטָּה

בְּהִתְגַּלְּשִׁי מַטָּה

כִּמְעַט אָז

בִּהְיוֹתִי רַק „בַּת 7 שְנוֹת- חִנּוּךְ בֵּיתִי „!

בְּהִתְגַּלְּשִׁי בְּמוֹרָד  הַזְּמַן

עוֹד מְחַפֶּשֶׂת אֶת חֲבֵרַי מֵאָז

בִּתְמִידוּת בִּתְמִידוּת

וְהֵם אֵינָם

וְהֵם אֵינָם

תִּלֵּי הַשֶּׁלֶג

מַסְתִּירִים אֶת רְאִיָּתִי

מֵעֵין הַמִּלָּה

 

אֲבָל בֶחָג הַחֲנֻכָּה

יִדָּלְקוּ הָאוֹרוֹת,

בְּכָל עֶרֶב אוֹר אֶחָד

לְמַעֲנֵינוּ

רַק אַבְקַת הַסֻּכָּר שֶׁעַל הַסֻּפְגָּנִיּוֹת

תַּזְכִּיר לָנוּ הַשֶּׁלֶג

חֲנֻכָּה שָׂמֵחַ !

 

            Hanuca veselă  

( sărbătoarea luminii)

           Bianca Marcovici

zapada caldă îmi acoperă pleoapele
şi fruntea
doar saniuţa din închipuire
şi dealul mătăsos

coborând la vale
coborând la vale

mai atunci
când am avut doar “7 ani de-acasă”!
alunecând în timp
mai caut prietenii de demult
mereu mereu
şi nu-s
şi nu-s
troienele-mi închid văzul
din ochiul cuvântului
dar, de Hanuca se vor aprinde
luminile, în fiecare zi una…
pentru noi toţi.
doar pudra de pe prăjituri
ne va aminti de zapadă

Hanuca Sameach!

 traducere în ivrit, Tomy Sigler

Vampirii literari

Vampirul
Are ochi expresivi încântă orice femeie
La prima vedere,
Dacă e cu soţul se uită la el mai atent
Aruncându-i ochiade neclare,
poate fi ales!
Vampirul scrie colaje cu femei
De -o şchioapă până
Ce mai cresc…
Furându-le versurile
Transforndu-le , trecîndu-le prin
Filtrul său…ca, mai târziu
Să le posteze în alt mediu virtual
Unde ele nu au puterea
Să mai reacţioneze, sunt deja donate, mereu caută donaţii de felul ăsta…
Furându-le şi energia, vampirizându-le-
În nopţile fără lună, femeile sunt subjucate de versuri întortochiate, bizare.
Preluate din dicţionarul său personal, anacronic.
Vampirul literar plimbă chiloţii virtuali ai doamnelor
Pe tot netul tocmai neavâd acces la ele
Dar,străfulgerat de bucuria de a face rău,
de a banaliza rolul femeii.

Atît timp cât el nu are mai nimic
decât
Izmenele lui inoxidabile în ghilimele
care iau foc numai la propia atingere,
Vampirul îşi postează jaful fără voce
sub opere celebre, precum un colaj definitiv
prelund doar vântul literar al
Fundurilor eletiste. În capcana lui cad şi cei care
încropesc reviste cu sânge, furându-le operele nepublicate.
Vampirul e bolnav de nonşalanţă
Şi un fantastic mânuitor al falsului
Verbal întors pe dos ca o cămaşă,
Toate
De neputinţa de scrie singur
Căutâutând mereu
o nouă pradă să-i sugă seva literară
Şi fecioria.
Vampirul te ameninţă cu tribunalele virtuale
prin care el intră prin pereţi,
iar noi oamenii ne dăm cu capul de ele..
BIANCA MARCOVICI

(C)

Potopul

Potopul lui Noe a început în Munţii Carmel şi nu la Marea Neagră?

Un potop care a înghiţit Pământul Israelului cu peste 7.000 de ani în urmă, îngropând sub ape şase sate neolitice din vecinătatea Munţilor Carmel, este originea Potopului biblic al lui Noe, potrivit unui arheolog al Marinei Britanice, citat de Jerusalem Post. Noua teorie cu privire la sursa marelui potop descris în Biblie apare în contextul unei controverse în rândul cercetătorilor, care dezbat dacă inundaţia Mării Negre din urmă cu peste şapte milenii a constituit potopul biblic. Potrivit teoriei enunţate de arheologul Sean Kingsley, publicată în Bulletin of the Anglo-Israeli Archaeological Society,

inundarea satelor din Munţii Carmel – au fost îngropate sub apă casele, templele, mormintele, fântânile, atelierele şi zidurile de piatră – este de departe ‘cea mai convingătoare’ dovadă arheologică de până acum a Potopului lui Noe.
‘Ce este mai convingător din punct de vedere ştiinţific: o inundaţie a Mării Negre, atât de departe de Israel, şi ideea fantezistă a arcei abandonate pe Muntele Ararat, sau şase sate neolitice îngropate sub apă chiar pe tărâmul Bibliei?’, a afirmat Kingsley într-un interviu acordat publicaţiei The Jerusalem Post.
El a adăugat că situl, în care a făcut excavări arheologul israelian Ehud Galili în ultimii 25 de ani, oferă ‘o combinaţie convingătoare de coincidenţe’. Însă Galili a respins teoria lui Kingsley, declarând marţi, 9 decembrie, că ea nu poate fi corectă. ‘În baza descoperirilor noastre arheologice, satul nu a fost părăsit din cauza unei catastrofe, ci în urma creşterii treptate a nivelului mării – creştere care a avut loc în întreaga lume’, a declarat el, subliniind că ritmul creşterii apei a fost lent. Galili a mai adăugat că, în urma gravului tsunami care a lovit Asia, a apărut în lumea ştiinţei tendinţa de a ‘vâna’ mega-dezastre în trecut.
Kingsley, care se declară ateu, a afirmat că a început să studieze originea Potopului lui Noe cu cinci ani în urmă, fiind interesat de ‘felul în care au apărut miturile’, precum şi din dorinţa de a lega o poveste biblică de încălzirea globală.
Teoria alternativă, potrivit căreia inundaţia Mării Negre din jurul anului 5.600 î.Hr. ar fi fost sursa potopului biblic este pusă la îndoială de faptul că nu au fost găsite pe teritoriile inundate case sau cimitire, explică Kingsley.
Oamenii de ştiinţă au căzut de acord asupra faptului că inundaţia Mării Negre a avut loc atunci când creşterea nivelului mării a provocat revărsarea Mediteranei peste pământ, tranformând lacul de apă dulce într-o mare cu apă sărată. Inundaţia a fost atât de mare încât a ridicat nivelul apei cu 155 de metri şi a acoperit peste 150.000 de km pătraţi de pământ.
Însă cercetătorii au păreri împărţite în ceea ce priveşte felul în care a avut loc inundaţia şi viteza cu care s-a revărsat apa. Cei mai mulţi sunt de părere că inundaţia a avut loc cu aproximativ 9.000 de ani în urmă şi că a fost treptată.
Data inundaţiei de proporţii din Munţii Carmel, pe care Kingsley o apreciază că ar fi avut loc între anii 6.000- 5.000 î.Hr, este şi ea necunoscută.
‘Data precisă a inundaţiei nu este încă ştiută, însă fără îndoială că satele din Carmel nu au fost şterse de pe faţa pământului de cutremure sau mişcări tectonie, ci de ape’, a precizat Kingsley.
Teoria lui Kingsley cu privire la originea Potopului lui Noe, a declarat un arheolog independent, este intersantă, însă îndoielnică. ‘Este puţin probabilă stabilirea unei legături între povestea biblică şi satele neolitice de sub apă’, a declarat profesorul Shimon Gibson, arheolog ce lucrează în cadrul Universităţii din Carolina de Nord. ‘Însă demonstrează faptul că asemenea inundaţii masive aveau loc în această regiune a lunii şi că temerea de catastrofe exista în subconştientul culturii popoarele din vechime’.

preluare…..Anima News

Laussane Laussane

Jazz

Published by BIANCA MARCOVICI [bianca] on 2008/12/8 (59 reads)

Te privesc prin posterele  ce-ţi
Destind nervii
Ascultând în căşti jazz
Mărşăluind pe străzile tale atât de sofisticate
ca o fiară în cautare de prada-culturii
Clipe neirosite de vibraţii
Îmi captează până şi inima
Care percepe ritmul, percepe
Până şi apoteoza trompetistului
Care zbate aerul ca pe o fiară.

 
Laussane Laussane