Consemnări
BITI CARAGIALE
Sursa:
Pag.14, Viaţa Noastră, 19 decembrie, 2008
„Espresso dublu la Ierusalim”
Editura „Haifa”, 2008
Ediţie bilingvă româno-ebraică
Traducere , Tomy Sigler
Nu toate zilele sunt triste. Uneori ni se oferă şi cîte un ceas de bucurie. Pentru mine un astfel de ceas a fost astăzi, cînd am primit noul volum de versuri semnat de Bianca Marcovici. Poate că m-a influenţat şi o frază rostită de Ana Blandiana când ne-a vizitat la Haifa. Spunea că o carte trebuie să o primeşti cu bucurie, s-o răsplăteşti cu dragoste, chiar dacă eşti critic literar şi-ţi vezi defectele. Oricum eu nu mă aflu în categoria acestei înalte profesiuni, aşa că îmi permit să-mi exprim, fără ezitare, plăcerea cu care am citit versurile Biancăi din noul volum intitulat „ Espresso dublu la Ierusalim”.
Bianca Marcovici este o personalitate bine cunoscută în spaţiul literaturii israeliene de limbă română. Autoarea a numeroase volume, tradusă în mai multe limbi de circulaţie internaţională, Bianca are o voce aparte în poezie, voce care mie îmi place foarte mult. Îmi place că nu oboseşte să revină mereu în universul vieţii de fiecare zi. Cotidianul cu toate culorile sale constituie obsesia poetului. Ca şi în prozele pe care le scrie, autoarea pătrunde cu o nestăvilită poftă în zăpăceala cotidianului.
Telefonul, drumul cu maşina cu care circulă în fiecare zi, micile accidente care o necăjesc uneori, ştirile diverse sosite de la nepoţii de-o şchioapă, totul dă năvală în viaţa ei. Unul a făcut primii paşi, altul are febră, celălalt a spart un pahar de cristal. Mai sunt şi fiicele, mamele acestor copii, care au problemele lor. Una naşte, alta o roagă să-i pregătească nişte mâncăruri speciale pe care şi le doreşte. Toată zarva din jur, de la bucătărie până la biroul unde lucrează, constituie teme pentru prozele Biancăi dar şi pentru poezie. Cotidianul se transfigurează în proză şi în versurile ei.
Dar, poezia nu ar fi poezie dacă n-ar vorbi şi de dragoste. Şi atunci, Bianca Marcovici, care a fost multă vreme muzician, conferă viorii calitatea de metaforă în exprimarea iubirii din tinereţe.
Pentru dragostea de acum, când se întrevede amurgul, tonul devine duios de multe ori cu accente de tandră ironie. Dacă veţi citi poeziile cuprinse în noul ei volum, îmi veţi da dreptate în cele susţinute mai sus. În plus, veţi adăuga că v-au plăcut acele poezii în care Bianca preia un condei de reporter şi surprinde imagini din viaţa israeliană când scrie despre Haifa şi Ierusalim.
Noul volum m-a bucurat şi pentru că în paginile sale fiecare poezie apare în limba română şi alături transpunerea în ivrit. Traducătorul este Tomy Sigler. N-am căderea să-mi exprim opinii despre felul cum poezia este tălmăcită din română în ebraică. În schimb mă bucură mult că poezia de limbă română începe să pătrundă în teritoriul literaturii israeliene.
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 