In amintirea lui Shaul (zl)

   ” Râzi tu, râzi, Harap Alb, dar purceaua e moartă-n coteț”.

 

E cam greu să mai repari ce ai stricat…După ani de zile lucrurile s-au clarificat.Mănânc kaşer de sărbătorile evreieşti.Nu de alta pe timpul ceausist nici picioare de porc nu se mai găseau de cumpărat. Intrai în magazinul de carne şi găseai compot de vişine…Stăteai ore întregi la un rând că, poate se dădea ceva…O amintire tristă a fost legată de tatăl meu, Şhaul Grimberg (ZL) care a murit la începutul lunii februarie 1989. Nu a mai prins aşa- zisa revoluţie! Oricum, cu mult timp înainte obişnuia să mai stea la cozi pentru noi.Era deja pensionar. Exact de vârsta mea. Într-una din zile nu s-a întors acasă. Pur şi simplu pe vremea aceea nu exista mobil sau telefon în familie. L-am căutat peste tot. Până şi la morgă…Dar nu a fost de găsit. Până la urmă, pe la 7.00 seara, cineva dintre vecini l-a descoperit la Hala Centrală stând cuminte pe o margine de geam. De dimineaţă aştepta să se aducă ouă …Promisiunile vânzătoarei au fost deşarte.Mi-am amintit că, la una din cozi s-a repezit să prindă rând şi nu a văzut o sfoară întinsă care separa incinta…

În felul ăsta ne mai ajutau pensionarii vremii. Ei aveau timp să stea zile întregi la cozile interminabile !

BIANCA

 

 

 gazeta rommaneasca, 19.o1.17