Invitat, porf. dr. Carol Iancu din Franţa

 UN ARTICOL DE EXEPŢIE AL MARINEI 

 http://www.hermeneia.com/proza/4697/

((((((((((((((((((((((((((((((((((((

                        O prestigioasă personalitate a iudaismului,

                              o remarcabilă monografie

 

 

                                    Liviu Moscovici

 

            La un an de la moartea rabinului Alexandru Şafran,   una dintre cele mai prestigioase personalităţi ale iudaismului contemporan, prof.univ.dr. Carol Iancu  a avut minunata idée de a publica o remarcabilă monografie, intitulată simbolic : “Alexandre Safran. Une vie de combat, un faisceau de lumière  .Montpellier,2007.

În traducerea reuşită  a   lui Ţicu Goldştein volumul  a apărut anul acesta  în limba română :

 

            Carol Iancu. ALEXANDRU ŞAFRAN. O viaţă de luptă,o rază de lumină.

            Buc., Editura Hasefer,2008.394 p. cu il.

 

Excelentă iniţiativă care pune în lumina sa adevărată  viaţa şi opera aceluia care a fost( şi a rămas) cel mai mare rabin care a condus comunitatea evreiască din România, savantul care a înscris în bibliografia religioasă iudaică un mare număr de cărţi,studii, cercetări  devenite parte din tezarul filosofiei universale.

Am sub ochi masivul volum ,tipărit în excelente condiţii grafice, şi rememorez

deosebita primire care i-a fost făcută în Franţa şi România  .Atît la Bucureşti, Cluj,Bacău,Iaşi, Hîrlău, acolo unde volumul a fost lansat, cît şi în centrele ştiinţifice franceze, în presa centrală  din Franţa şi România,   cronicarii  au  scos în evidenţă originalitatea cercetării stiinţifice,  contribuţia lui Carol Iancu la punerea în valoare a personalităţii lui Alexandru Şafran – rabinul care a  dat o strălucire nemaipomenită istoriei rabinatului din România şi nu numai.

  Monografia dedicată lui Alexandru Şafran, una dintre marele  lucrări de istorie  contemporană, este de o calitate excepţională ţinând seama de contextul în care a apărut, de vastitatea  cercetărilor, de concepţia ştiinţifică ce  stă la baza  studiilor întreprinse asupra istoriei rabinatului românesc şi european, şi a viziunii integratoare realizată.

            Autorul, în  “Cuvintul inainte”la  monografia citată,  face  o caracterizare a OMULUI  pe care îl prezintă : “ O personalitate fără pereche, cu o iradiere incomparabilă, a cărui întreagă viaţă a fost o permanentă luptă şi a cărui operă constituie un tezaur luminos, dovedindu-se de o importanţă capitală pentru cunoaşterea spiritualităţii evreiesti”(p. 15).

            Investigaţia prof, univ.Carol Iancu,este ea insăşi un asemenea exerciţiu spiritual care are şi o dimensiune ştiinţifică remarcabilă. Credem că nu greşim cind spunem , că astăzi, viaţa spirituală a României, tezaurul religios evreiesc , s-a îmbogăţit cu o lucrare  de primă importanţă, model de cercetare interdisciplinară, un exemplu pentru  istorici,filosofi, sociologi,scriitori, cărturari …Aceasta,  deoarece structura lucrării, dezvoltarea ideilor principale, demonstraţiile tezelor care au stat la baza operei marelui Alexandru Şafran  caută să scoată în evidenţă  MESAJUL  vieţii şi creaţiei transmis nouă, şi  să-l integreze  nu numai  în ansamblul filosofiei iudaice ci şi în ansamblul  concepţiilor religioase şi filosofice ale omenirii, În această direcţie credem că prof.Carol Iancu are un merit deosebit : a căutat şi a reuşit să dea o cercetare pe orizonturi foarte largi, capabile să justifice  citatul   pus pe pagina de gardă a lucrării : “ Butsina Dinehora . Un izvor de lumină, o rază de lumină” (Zohar I, 1 1a-b; 1, 156 a).

            Structura monografiei este foarte amplă. 15 mari capitole  dau imaginea completă a personalităţii şi operei lui Alexandru Şafran.  Vom cita numai cîteva titluri ale capitolelor  :” Familia şi copilăria, De la Bacău la Viena: formarea unui tânăr rabin; Un angajament religios şi sionist..(1933-1939);  Alegerea în postul de şef rabin al României : Confruntările din Senat; Articole , discursuri şi predici ( ianuarie-iulie 1940); Guvernarea Antonescu: violenţe antisemite şi rezistenţa spirituală ; Regimul dictatorului Antonescu (1941-1942) şi pogromul de la Iaşi, steaua galbenă, spolieri, masacre,deportări”.

Urmează cîteva capitole referitoare la anii de după 1944: “  Noua stăpînire comunistă: lupta pentru o legislaţie reparatorie şi pentru libera emigrare în Palestina (1944-1947); Apărarea comunităţii evreieşti şi expulzarea din România; Mare rabin al Genevei; Apărarea iudaismului şi a Israelului; Lupta pentru apropierea iudeo-creştină ; Întoarcerea în România şi vremea onorurilor ( 1995-1997 ).”.

O imagine completă a vieţii ,o structură deosebită pentru o monografie  stiinţifică ! Pentru a completa cercetarea sa, pentru a da cititorului un mai larg cîmp de lectură, autorul intitulează capitolul al XV-lea “ Opera religioasă şi filosofică” (v.p. 305-325), pentru că o anexă (“ Alexandru Şafran în dialog  despre marile probleme ale timpului nostru” la “Întîlnirile internaţionale de la Geneva (1949-1975)” (v.p. 331-369) dă posibilitate cunoaşterii, in extenso, a  16 lucrări semnate de către marele rabin şi filosof .Acestea constituie  o expresie fericită a concepţiilor sale despre umanismul zilelor noastre, despre tradiţie şi inovaţie în religie, despre libertate şi ordine socială , despre nevoia de religie ş.a.m.d. Sînt  16 lucrări care se citesc pe nerăsuflate, 16 lucrări care ilustrează exemplar tezele pe care prof.Carol Iancu le-a dezvoltat în capitolele anterioare,.” Bibliografia operei lui Alexandru Şafran “(p.369-371) completează fericit capitolul anterior şi dă tabloul  principalelor opere publicate dar şi principalele lucrări care i s-au dedicat,  tipărite, fie la Universitatea din Ramat Gan, fie de către Comunitatea israelită din Geneva, fie de   Revista “Realitatea evreiască” din Bucureşti.Unele  s –au publicat la Universitatea  din Montpellier sub îngrijirea aceluiaşi prof.Carol Iancu.

Impresia pe care ţi-o lasă această monografie este cu totul deosebită. Cercetarea  a cuprins arhive, biblioteci,.mărturii, lucrări originale ale savantului şi  rabinului Alexandru Şafran, toate studiate cu o deosebită rigurozitate ştiinţifică. Sutele de note bibliografice indicate în subsolul paginilor, notele explicative a multor texte, informaţia “ la zi” a istoricului şi cercetătorului în istoria religiilor care este Carol Iancu, face ca aceasta lucrare să fie apreciată  în cel mai înalt grad.

Lectura sistematică şi din ce în ce mai entuziastă a masivului volum tipărit de către Editura Hasefer îţi dezvăluie nu doar un cărturar de clasă, dar şi un trăitor al tradiţiei iudaice autentice, un luptător pentru existenţa comunităţii evreieşti, un exemplu pentru întreaga omenire. Toate studiile  referitoare la Alexandru Şafran     îl prezintă pe acesta ca un  eminent interpret al Torei, al Cabalei, al principalelor lucrări despre  religia iudaică. În acelaşi timp, Carol Iancu a reuşit să ne dea imaginea  unui rabin care nu s-a limitat la studiul  închis între pereţii sinagogilor şi a templelor. Confruntat cu tragedia Şoahului , rabinul a reuşit ,.prin atitudinea sa curajoasă, în împrejurări dramatice, împreună cu alţi conducători, să salveze aproape jumătate din comunitatea sa, evitînd deportarea în lagărele de exterminare din Polonia a evreilor din Transilvania de sud şi din Regat. Intervenţiile sale în senatul României  ni-l înfăţişează  ca un înţelept  al timpului său, un politician curajos,  un exemplu pentru întreaga comunitate evreiască. În alte timpuri,mai tîrziu,  la Geneva, după anul  1948, a condus ,peste o jumătate de secol, o comunitate evreiască  şi a reuşit, graţie erudiţiei sale, să  dea dovada unei mari creaţii filosofice europene, să devină un partener activ în dialogul interreligios care s-a desfăşurat decenii la rînd în Europa  de după război.

O altă concluzie după lectura acestei monografii : Alexandru Şafran  s-a dovedit   a fi un savant complet al anilor în care a trăit, un mare om al civilizaţiei mondiale,un cărturar care a dat strălucire  tradiţiei  religioase evreieşti din România. Prof.Carol Iancu subliniază  că prin îmbinarea  tradiţiei  cu modernitatea, Alexandru Şafran a dat expresie unei mari inţelepciuni  şi  atunci cînd s-a referit la poporul evreu, la Ereţ Israel, la istoria Israelului ,la legăturile  care există în religia  acestui popor :   “ Întrepătrunderea acestor trei realităţi : Israel, Ereţ Israel şi Ierusalim, face ca fiecare dintre ele să cuprindă esenţa celorlalte două. Astfel, Ierusalimul personifică esenţa poporului lui Israel; Iacob- Israel personifică esenţa Ţării lui Israel ; iar Ţara lui Israel, Ereţ Israel în întregime, se concentrează în Ieruşalaim, în Ierusalim “ ( Israel şi rădăcinile sale, Hasefer, 2002, p. 268).

Există şi o latură sentimentală a acestei opere ,latură care îi  dă şi un caracter   de adevărată literatură beletristică.Uneori ai impresia că citeşti un roman. Cartea a fost scrisă cu dragoste, cu respect.În acelaşi “Cuvînt înainte”pe care l-am mai citat se specifică : “…sînt bucuros că am putut termina de scris prezenta carte ; vreme îndelungată am considerat-o ca o veritabilă datorie de onoare faţă de “ înţeleptul de la Geneva”.Un savant care,cu fermitate şi blîndeţe,ne-a transmis mesajul vieţii sale: să urmăm calea eticii, să-l respectăm pe Celălalt, păstrîndu-ne totodată independenţa, credinţa, obiceiurile” (p.15).

Prof.Carol Iancu  dovedeşte încă odată   puterea sa de creaţie. Cunoscut ca un savant care s-a dedicat istoriei evreilor din România- bibliografia sa numărînd peste .20 de.volume  cu această temă –   a reuşit să realizeze  un amplu şi cuprinzător tablou al vieţii şi operei unui mare rabin , care    şi-a închinat o însemnată  parte a vieţii   comunităţii din România, din mijlocul căreia a fost nevoit să plece. Este  o completare fericită a studiilor şi cercetărilor realizate de profesorul de la Montpellier, o lărgire a operei pe  care ,prof. Andrei Marga, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, o caracteriza ca „ o reuşită majoră şi o referinţă internaţională de prim plan „( Carol Iancu. L histoire des juifs de Roumanie et l ego-histoire.  Cluj-Napoca, 2006,p.13 ).

Volumul „Alexandru Şafran…” de prof.Carol Iancu ( cel căruia i se cuvine un profund   omagiu  şi nesfîrşită admiraţie )   este  o  realizare aşteptată de mult, o monografie care  dovedeşte tuturor  înalta calitate a şcolii rabinice din România, patriotismul omului care  a avut o „ viaţă de luptă” şi   a  fost pentru evrei o „ rază de lumină „

 

 

 Viatza Noastra, 24.07.2008

primit de la autor

***

Dragă Bianca,

 

Ai dreptate, era important să-ţi dau unele informaţii. A fost o seară cum rar se întâmplă să fie. Toate discuţiile au fost în ebraică, Avinoam Şafran a cerut permisia să vorbească  în franceză şi Dr. Iancu Carol atât de atent şi cu orientarea „în priză” a urcat pe scenă şi a întrebat dacă toată lumea a înţeles ce vorbise Avinoam Ş. Cum lumea toată a înţeles, omul a cobor’t imediat.

Apropos de Avinoam Ş. M-a frapat accentul francez în pronunţia lui ebraică! (oftalmolog, născut 942) a trăit îndeajunşi ani cu Marele Rabin ca să înveţe suficient ebraica, dar uite, trăind în altă lume a pierdut şi uzul vorbirii ebraicii. Îţi spun toate astea pentru că (dacă o fii să fie!) personagiile mele sunt şi ele venite din altă lume care s-au adaptat vieţii şi limbii.

Fiica rabinului a vorbit în ebraică (cu vreo 2-3 ani mai mare ca mine se prezintă destul de „greoaie”.)

Deci seara a fost reuşită. Strihan a vorbit româneşte dar f. în temă despre Marele Rabin şi socrul lui, Gabriel Schaffer – În oglinda timpului (tatăl doamnei Strihan).

Personalitatea lui Şafran au stimulat vorbitorii: dr. Rafi Vago a vorbit în ebraică şi când a trebuit să dee un citat l-a citit f.bine în româneşte. Dr. Carol Iancu a fost mult aplăudat şi lume multă tot era. S-a transmis la început şi un fragmet televizat la vizita rabinului imediat după 990 la templul coral, momentul evocat era impresionant.

Carmel cu spiritul lui de „şnorer” l-a convins pe Carol Iancu să aducă vreo 20 de exemplare pe care le-a vândut cu 100 şekeli bucata şi sigur s-au epuizat imediat. Şi eu luasem una (am avuit gtrijă să-l rog pe Tercatin să-mi facă rost de carte) şi astfel „asociaţia” a încasat 2ooo de şekeli.

 .

 

PÂnă atunci să avem sănătate  şi inspiraţii. Numai muzica, literatura şi poezia îţi aduce hrana vieţii.

 Geta B.

 

            p.s. Ai citit cumva pe Yohi  Brandes – Malahim Ghimel? Mi se pare captivantă, chiar mă interesează.  Eri mi-a imprumutat dl. Strihan „întoarcerea huliganului” care face atâta vâlvă în lumea de aici, dar nu-l voi citi înainte de termin  Malahim ghimel.

 Geta B.

cu aprobarea romancierei!