invitat, Silviu Gongonea

Poezie si realitate
SILVIU GONGONEA
Despre poezia Biancai Marcovici – despre cea din Aburi de femeie in speta – mai incercasem sa vorbesc, imi atrasese atentia multifatetarea unei ipostaze (cea a exilului), credeam cu folos sa o definesc astfel tinand cont de coordonatele duble care se gaseau, dar care se gasesc si acum, pe harta spirituala a poetei. Mai mult ca atunci, in cirese amare sub katiuse (Edit. Haifa, Israel, 2006)- noua sa carte care cuprinde „poeme si proza, jurnale“, trei parti care functioneaza pe baza principiului vaselor comunicante- descopar, in mare, asumarea unui referent istoric, la vedere as zice- cu datele sale inumane si absurde- pe care, daca nu l-as fi detectat, in povestiri, spre exemplu, as fi fost tentat sa declar ca avem de-a face cu un scenariu avangardist.

Titlul generic dat poemelor, care ocupa prima secventă, „Monolog pe o coarda sunet prelung cat o carte“, autocentrat asadar, ne propune un soi de terapie scripturala prin care se doresc surmontate segmentarea si imposibilitatea recuperarii „apartenentei“ ades invocata, din „trupurile bolnave,/ precum niste haine vechi“ (haine vechi), cu toate „inadvertentele pestritate din limbajul colhozului nostru“, crepuscul sigur, pe o axa a vesnicei situari si de o coroziva nostalgie. Cu toate acestea, poetei ii raman si cateva solutii de moment, iar cea mai la indemana pare sa fie relativizarea perspectivelor, gasirea unui punct zero, care sa echilibreze rutina, „legea junglei noastre. Ierusalimul meu“, cum ar spune o voce din text, dincolo de magia lehamitei, iata si o definitie ironica pe care i-ar fi putut-o da poeta recentei istorii, cand „cu degetele rasfirate, plangand/ cu inima pe zidul de granit/ te rogi pentru copiii tai, poporul tau/ cand lumea-ti pare surda…/ si zidul impietrit iti da speranta“ (noaptea la Ierusalim dupa razboi, revelatia). Intr-o astfel de lumina se construiette (in continuare) biografia Biancai Marcovici, nu are rost sa mai spunem ca la limita, intrucat, cauza si revelatie, razboiul „asigura“ acum transcenderea faptului în sine, contureaza, inevitabil, interdependenta si autenticul pur: „privesc viata altuia mult mai intens/ chiar o traiesc“ (spinii).

Daca prima parte a fost conceputa ca refugiu ideatic, in lirism si langa „piatra de 600 de tone“, cea de-a doua cuprinde la modul real un „jurnal de bord din adaposturi“, intr-un angrenaj al absurdului, in deplina debusolare, infrangere zilnica si speranta reluata. Consemnarea, chiar daca cuprinde toate datele cruzimii, este lucida si pare facuta de un ins care vrea sa se situeze eficient la egala distanta intre mica istorie, a faptelor zilnice, si cea a deciziilor cu greutate care modifica vizibil relieful civic. Nu lipsesc analogiile si nici critica subtilă: „Ieri, la Naharia o doamnă, stand la cafeaua de dimineata, pe terasa a fost ucisa de o racheta lansata din Liban. Statea pur si simplu pe terasa sorbind incet… ultima cafea!“, „Nu a fost calma ziua asta… Katiusa a cazut in apropierea cladirii de serviciu.“, „Au mai fost 3 katiuse, una a picat in cea mai inalta cladire din Haifa… a intrat prin acoperis si a plonjat adanc in asfalt!“, „ora 17.15 Au mai fost doua alarme. Tocmai atipisem… Deocamdata totul s-a transformat intr-un razboi de uzura a nervilor. TV-ul transmite direct precum [la] revolutia din Romania.“ Jurnalul Biancai Marcovici nu pare un armistitiu, poate mai mult un repros, este pur si simplu un semnal de alarma, o alta alarma printre alarme, intre două katiuse, „suna a T.S. ELIOT, nesimfonic, avertisment pentru mine“, noaptea sub un cer- cum ar spune tot ea – pe care avioanele survoleaza de parca ar avea senile. Incetineala, apasatoare, ireala e atmosfera pe care o surprinde, dar uneori de o frumusete aparte, intr-o crescada mirare: „Calatoream sub katiuse… una m-a si prins pe drum, reactiile au fost diferite pentru cei de pe drum. Unii au iesit in mijlocul strazii, altii au trecut pe rosu!“

In „Povestiri“, ultima parte a cartii, vocea narativa ne poarta in mare tot spre repere istorice, cu elemente de factura realista si autobiografica, detectabile, cum ar fi in Masina de detectat minciuni, camera blue, intr-un Iasi al anilor ’80, sub „viziunea progresului“ sau, mai degraba, sub teroarea oricarui moment ca ai putea fi chemat la Secu’[ritate], interogat pentru o cauza absurda si injosit. Aceeasi voce ne asigura, de altfel, ca teama era de cu totul alta natura: „Sa nu ma simt umilita, doar atat ceream de la viata!“. Ramane de un interes aparte puterea de obiectivare si detasare, relatarea este alerta, dar voit detensionata (un asemenea demon, am zice si noi, nu merita o asa de mare atentie), detaliul este rece si nu prezinta in exces infuzii patimase:„Am fost asezata, mi-a fost instalata o bara sub sani, alti electrozi pe frunte si maini, prinse parca de un calau pregatind pentru mine scaunul electric. Am fost intrebata daca sufar cu inima, daca am tensiune, daca suport curentul „putin“ mai tensionat. Parca ce conta, eram deja legata!“

Mie, cel putin, cirese amare sub katiuse mi-a provocat mult mai mult decat un interes pentru fictiune, si voi trece astfel cu vederea peste insatisfactii (estetice) ale lecturii- nici nu imi doresc un preaplin ca al Biancai Marcovici dar o voce dumnezeasca imi spune ca trebuie sa-l respect- ii confer, in fine, acestei carti, mai mult o valoare mentalitara, pentru ca este venita dintr-un vartej care ne-ar fi putut cuprinde pe multi dintre noi, daca nu ne-a cuprins cumva, insesizabil, ca oameni.
Contact: silviugongonea@
©
aparuta in ARGOS NR.24
preluat pentru ca e vorba de mine…
sursa , ARGOS NR.24, 10 iunie, 2007

3 gânduri despre &8222;invitat, Silviu Gongonea&8221;

  1. Ultima parte a recenziei a aparut acum in Minimum, Tel Aviv-ca extras din „scrisul romanesc” unde l-ai republicat!
    merci,
    Sa ai un an bun ebraic,
    bianca m

  2. a aparut numarul 30 al revistei virtuale de cultura ARGOS
    Date: Tue, 15 Jan 2008 21:03:31 +0100 (CET)

    A aparut numarul 30 al revistei virtuale de cultura Argos.
    Invitat special: Ionut Caragea, ale carui versuri din volumul Donator universal le puteti lectura in cadrul rubricii „Caliope”. Despre volumul Donator universal scrie Petre Fluerasu (rubrica „Cititorul de serviciu”)
    Datorita faptului ca astazi este 15 ianuarie, va propunem un material deosebit de interesant, referitor la receptarea lui Eminescu in cultura poloneza (Nicolae Mares, rubrica „Aspecte”)
    Sumarul mai cuprinde:
    -Cosmin Dragoste despre „inamicul public numarul 1 al oltenilor” (rubrica „Toba de tinichea”)
    -Poezii semnate de Bianca Marcovici, Elena Balasanu, Adrian Graunfels, Andrei Fischof (in sectiunea „Caliope”), Ion Maria (rubrica „Dincolo de zid”)
    -Proza: Radu-Ilarion Munteanu-Bercu Leibowitz (rubrica „Impresii”)
    -Recenziile de carte le aprtin lui Silviu Gongonea (despre romanul Zogru de Doina Rusti-rubrica „Fragmentarium”), lui Petre Fluerasu (recenzia romanului Ecstasy al lui Ryu Murakami-rubrica „Portret de scriitor”) si lui Marius Dobrin despre cartea lui Nicolae Parvulescu, Instante (rubrica „Pelerin”)
    -Mihail Varghisanu (rubrica „Barfa care tencuieste”) si Adrian Ionita (rubrica „Vitralii”) ne prezinta partea de eseu a numarului
    -In cadrul rubricii „La scena deschisa”, Marius Dobrin si Corina Barbuica ne prezinta un fragment de interviu cu tanarul actor craiovean Alex Calangiu, iar Ramona Dragoste ne vorbeste despre piesa Romeo si Julieta a Nationalului craiovean
    -Radu-Ilarion Munteanu aduce in discutie, in rubrica „Lanterna magica”, pelicula The Bounty
    Fiecare rubrica din acest numar este ilustrata muzical de creatiile de o deosebita valoare ale maestrului Gheorghe Iovu.
    Materialele pentru numarul 31 sunt asteptate pana pe data de 10 februarie 2008, pe adresa: revista.argos@yahoo.de
    Revista poate fi accesata la adresa:
    http://www.revistaargos.tk
    (sau http://www.freewebs.com/revistaargos)
    Va doresc lectura placuta!
    Cosmin Dragoste

    http://www.revistaargos.tk
    http://groups.yahoo.com/group/argos06

  3. Draga Bianca,
    hai sa lamurim problema. Poti trimite tuturor celor care s-au simtit cumva lezati acest mesaj al meu.

    Intotdeauna am fost si raman in continuare un sincer admirator si promotor al culturii evreiesti, de oriunde ar fi ea. Revista Argos a constituit, inca de la bun inceput, o platforma de promovare a scriitorilor evrei, astfel incat, la un moment dat, mi-au fost aduse critici vehemente, reprosandu-mi-se „jidanizarea revistei”. Multi au spus sa schimb numele revistei in „Amicii Israelului”.
    Astfel ca niciun gand nu mi-a fost si nu mi-e mai strain decat sa lezez, in vreun fel, sentimentele evreiesti. In articolul care a trezit reactiile unor minti infierbantate, care nu au dorit sa perceapa corect mesajul, nu am fost in niciun caz antisemit, ci doar am vrut sa atrag atentia asupra faptului ca , indiferent de regim sau epoca, nicio crima impotriva umanitatii nu e scuzabila. Sa nu ne lasam deturnati de focusarea numai pe un anumit tip de crima, uitand de restul. Acesta era, in esenta, mesajul acelui articol. Daca cineva (orcine ar fi acea persoana) s-a simtit lezat, imi cer scuze. Eu imi promovez respectul fata de cultura si istoria evreilor prin fapte, nu prin vorbe (si nu am intentia de a enumera aici cele cateva contributii ale mele in acest domeniu).

    Acum pentru tine, Bianca: respectul meu nemarginit pentru ca ai ales sa ramai alaturi de noi, la fel ca si alti oameni de mare caracter, care au inteles exact cum sta treaba. Pentru mine, tu esti o intruchipare fidela a imaginii evreului, care pentru mine inseamna onestitate, curaj si multa lupta. Multumesc! Un An Nou cu sanatate, liniste si bucurii alaturi de toti cei dragi tie!
    http://www.revistaargos.tk http://groups.yahoo.com/group/argos06

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s