PARFUM DE FEMEIE

autor, Bianca Marcovici

parfum de femeie

mirodenii din mâinele mele ajutătoare
şofran, susan şi ardei iuţi
fineţe şi pregatiri de chilimbar
drăgălăşenii chimat hacol*!
undeva … candva … sufletul tău a fost pereche
pe strada mea unde copacii au înflorit sfidator de frumos
pentru o ţară care ne ucide prin căldură, frică
sufocându-ne prin lipsa de afecţiune, tandreţe!
n-am mixer de cuvinte

„desfrunzirea ” adună parfumul de femeie în petale.
simte-mă zilnic!
*
chimat hacol-în ivrit: aproape totul
_______
poem de spovedanie şi flirt

te poti apăra, să zicem în faţa unui juriu exigent
dar eu sunt poeta care vede
partea cea plină a paharului
mă uit în zare şi-ţi văd amprentele viitoare
m-a marcat aceasta spovedanie a ta
care nu promite nimic iubindu-mă.
şi eu în fiecare zi îmi sugerez
ca voi face dietă cuvintelor … înainte de căderea
pe care o simt amenintzatoare şi perfidă
ca un iris veşnic!
între noi e o bulimie de înţelesuri
într-o desfrunzire sărăcacioasă
a noii dimineţi
poate de azi, de ziua Independenţei noastre
ne vom atinge-în sfârşit – inima!
*

ştiu ca nu ştiu nimic
cum nemuritorul Socrate a zis-o,
nefacându-şi autocritica …
eu nu fac dosare, nu fac nimic ca să te indispună
investesc în lumina ochilor tăi plecaţi
şi în gestul tău unic de protejare, de alintare
când tocmai eu n-am fost protejata copilăriei
ci, ca şi tine înşelată de prieteni.
acum eu sunt stâlpul deciziilor
eu primesc observaţiile amneziilor inerente
tot eu am memoria cea de pe urmă
amintindu-i unde-şi uită lucrurile, ochelarii,
gândurile, gesturile, preşul
de la uşa sfinţilor, peştii din vidul lacrimogen,
şi totuşi …
la geamul meu îşi face cuib o turturică

*

luati de val  nu ne mai citim
decât cu întârziere aventurile clipei.
luaţi de val uitam pâna şi de
aprinderea lumânărilor
dar  mai  e înca timp.
luaţi de val nu ne mai privim
în ochi
ca şi cum
tot mereu ne-am uita ochelarii
pe masă .
luaţi de val ne ascundem în noi
 cuibărindu-ne
pur şi simplu