Lună: ianuarie 2017
reactualizări
Reactualizări
Mereu încerc să asimilez noul sub formă internetică, aplicaţii pe mobil, să conduc pe o maşină modernizată sau să văd pe Mezzo opere, balete, jazz, dansuri reactualizate, adică scenarii sau regii de spectacole plasate în anii noştri!
Verdi în blugi reactualizat sună banal, la fel şi alţi compozitori celebri.Dar încet încet m-am pus la punct cu ele mai ales dacă sunt transmisii din săli celebre din întreaga lume. Ce mă mai sperie este nudismul balerinelor sau încercarea de a reactualiza operele pe scene celebre doar pentru atragerea publicului larg postând nişte postere de reclamă, uneori ieşite din comun! În loc să mergi la Moulin Rouge te duci la o operă oarecare şi descoperi avangarda pusă în scenă, arta!
Nu mai spun de proiecţiile excepţionale din spatele actorilor, predarea desenului a sunetului pictat!
De curând am auzit ştirile româneşti o încercare de profanare a operei române din Iaşi cu” muzică lăutărească”! Au intrat noaptea în sala de spectacole şi au filmat vreo 3 melodii ale romilor pe care le-au pus pe net. Mai mult, dacă te uiţi la televiziune pe postul TARAF vezi cererea mare de manele constra cost! Adică la ” cererea spectatorilor”. Îmi amintesc că pe vremea mea pe postul de radio nu se transmitea decât muzică românească la ” cerea spectatorilor”. Foarte rar o melodie străină.Contactul cu alte tradiţii muzicale era interzis. Cert e că se fac greşeli de interpretare! Nicio muzică a oricărui popor nu poate fi marginalizată. Merită chiar să intri noaptea ca un hoţ … într-o sală celebră şi să-ţi filmezi tradiţiile! Dacă video-clip-ul nu are succes eşti nevoit să te laşi în voia sorţii şi să nu mai încerci să fii neapărat cântăreţ, actor, scriitor, critic sau vânzător de adevăruri stricte!Cineva nu seamănă cu tine, doar atât!
BIANCA MARCOVICI
gazeta Israel, joi 26-01
Reactualizări
Mereu încerc să asimilez noul sub formă internetică, aplicaţii pe mobil, să conduc pe o maşină modernizată sau să văd pe Mezzo opere, balete, jazz, dansuri reactualizate, adică scenarii sau regii de spectacole plasate în anii noştri!
Verdi în blugi reactualizat sună banal, la fel şi alţi compozitori celebri.Dar încet încet m-am pus la punct cu ele mai ales dacă sunt transmisii din săli celebre din din întreaga lume. Ce mă mai sperie este nudismul balerinelor sau încercarea de a reactualiza operele pe scene celebre doar pentru atragerea publicului larg postând nişte postere de reclamă, uneori ieşite din comun! În loc să mergi la Moulin Rouge te duci la o operă oarecare şi descoperi avangarda pusă în scenă, arta!
Nu mai spun de proiecţiile excepţionale din spatele actorilor, predarea desenului a sunetului pictat!
De curând am auzit ştirile româneşti o încercare de profanare a operei române din Iaşi cu” muzică lăutărească”! Au intrat noaptea în sala de spectacole şi au filmat vreo 3 melodii ale romilor pe care le-au pus pe net. Mai mult dacă te uiţi la televiziune pe postul TARAF vezi cererea mare de manele constra cost! Adică la ” cererea spectatorilor”. Îmi amintesc că pe vremea mea pe postul de radio nu se transmitea decât muzică românească la ” cerea spectatorilor”. Foarte rar o melodie străină.Contactul cu alte tradiţii muzicale era interzis. Cert e că se fac greşeli de interpretare! Nicio muzică a oricărui popor nu poate fi marginalizată. Merită chiar să intri noaptea ca un hoţ … într-o sală celebră şi să-ţi filmezi tradiţiile! Dacă video-clip-ul nu are succes eşti nevoit să te laşi în voaia sorţii şi să nu mai încerci să fii neapărat cântăreţ, actor, scriitor, critic sau vânzător de adevăruri stricte!Cineva nu seamănă cu tine, doar atât!
BIANCA MARCOVICI
(c)
miopii
noi miopii putem vedea alte culori
se nasc în noi
infuzii filigranate de imens
purităţi şi impurităţi magice
un alt simţ ne cufundă-n săvârşirea
incestului cuvântului
rostit articulat şi apoi pierdut
febra se urcă iroseşte doar ecoul.
te-am avertizat. verdictele-ţi sunt seci
cuprinsul nu-l sesizezi la timp
te impiedici de semne neelucidate.
profesia te trage înapoi spre fixe regizări
neatingând frunza de sub microscop. nemirosind-o.
sunt vinovată de ecou, de vânt de uragane.
cuvântă cuvântă ce-ţi imaginezi
când seva te cuprinde şi pe tine
ca o radacină adânc înfiptă în pământ…
iar pata de culoare ce-o vezi, paletă
în unghiul ascuţit al minţii-cer,
e doar o amintire a subconstientului amprentă
din pata de cerneală.
doar visezi nisipul din clepsidră, tot fredonând.
„tu mie reda-mă”
bianca Marcovici
revista familiei, 10/01/2017
recenzie
Prezentare:
REALITATEA EVREIASCÃ – Nr. 223 (1023) – 8-27 ianuarie 2005, Bucureşti
Nu sunt puţini ieşeni stabiliţi la Haifa, dar nu toţi scriu poezie, iar poezie de calitate scriu şi mai puţini, poate nici unul, cu o excepţie – Bianca Marcovici (n. 22 iunie 1952). Venitã pe lume la 11 ani dupã izbucnirea unui rãzboi ce avea sã aducã populaţiei evreieşti mai multã durere decât şi-ar fi putut închipui,jertfe nevinovate pe altarul unei dictaturi nici astãzi judecatã cu toatã obiectivitatea, Bianca Marcovici a ajuns în 1991, cu familia, în Israel, unde nu a gãsit pacea pe care şi evreii o meritã dupã douã mii de ani de Diasporã, ci o stare de permanentã îngrijorare – oricând un terorist poate provoca moartea cuiva. Toate aceste date se reflectã în oglinda sensibilitãţii poetice a celei care s-a dãruit şi muzicii, a studiat şi ingineria, dar a fost mereu fidelã literaturii de limbã românã cãreia i-a dãruit circa 20 de volume, la o vârstã încã plinã de promisiuni şi speranţe de… perfecţiune. Dar, desigur, poeţi perfecţi nu existã, nici nu pot exista. Recentul volum editat la « Hasefer » (redactor Ştefan Iureş) Puţin blond, cu mult farmec se bucurã de o prezentare graficã excelentã (Gh. Chiru), pe prima copertã fiind reprodusã o minunatã lucrare a lui Baruch Elron, pictor israelian, cunoscut şi la noi. Pentru cã noul volum este unul de « Poeme alese », vom întâlni în el versuri cunoscute şi apreciate de cititori. Bianca Marcovici este o poetã cu personalitate « disjunctivã », în opoziţie faţã de locul comun. De altfel, în aproape fiecare poem gãsim « o unitate a contrariilor », ca în dialectica vieţii. În poemul « Delir » existã o vie contradicţie între « intelect » şi sentimentul ce şi-ar dori « delirul ». « Numai în bãtaia vântului mã recunosc », spune poeta. Bianca Marcovici ştie sã fie şi ironicã, autoironicã, are umor, când este cazul, devine martor fãrã ascunzişuri şi fãrã compromisuri. Un poem antologic este « Zidul Plângerii », publicat cândva şi în « Ramura de mãslin ». Ne bucurãm sã gãsim şi un poem dedicat lui Florin Mugur, scris, cu intenţie ori fãrã, în maniera regretatului poet, care ar fi împlinit în 2004, 70 de ani (titlul poemului – Împreunã cu mine).
De apreciat în creaţia Biancãi Marcovici, înainte de toate, este lipsa artificialului. Inteligenţa poetei o salveazã, în acest caz, de prozaism, ca şi de orice dulcegãrie. Antologia oferitã de autoare dovedeşte un bun simţ critic ce îi va asigura aprecierea, deja câştigatã, a criticii literare şi a cititorilor. Îi dorim succes. (Boris Marian Mehr )
„Fug în reveria viorii poemului
Ştiu că-mi aparţin
Amândoua
Precum vioara lui Chagall”
(Sunetul poemului)
pentru conformitate,
Bianca Marcovici