Personalităţi din aliaua noastră (28)
LIVIU MOSCOVICI ÎN DIALOG CU POETA
BIANCA MARCOVICI
“…ce-mi rămîne de făcut? E să ascult de toată lumea şi să scriu ca mine… “
Răsfoind cîteva vechi însemnări privind debuturi literare ieşene, am descoperit că se împlinesc douăzeci şi cinci de ani de cînd Bianca Marcovici a apărut cu o poezie în presă.
Au trecut anii. I-am urmărit apariţiile editoriale, am auzit-o recitînd la multe festivităţi culturale,la întîlniri cu cititorii. Am scris cronici despre cărţile ei ( vezi “Viaţa noastră” din 18 iul.2003, 25 iun.2004, 3 sep.2004, 31 dec.2004, 17 mar.2006, 14 mar.2008), dar la împlinirea a două decenii şi jumătate de la debut se impunea un alt gen literar, un interviu. I l-am solicitat.Poeta mi-a răspuns cu amabilitate. Discuţia purtată în primitoarea sa casă din Haifa – unde găsesti cărţi şi reviste din Iaşi ,Bucureşti dar şi din Tel Aviv sau Ierusalim -a fost aceea cu un interlocutor sincer, prietenos, deschis să răspundă oricăror probleme..
LIVIU MOSCOVICI ( L.M.) : O întrebare de început : Ce amintiri ai despre debutul tău ?
_
BIANCA MARCOVICI ( B.M. ) : Lucrurile frumoase ni le amintim.Erau singurele momente care ne făceau să uităm de greutăţile prin care am trecut şi am suferit împreună… Mă gîndesc la neputinţa de a reacţiona, decît prin poezie, la situaţia poetului evreu. Dar ... îmi aminesc că am fost fericită de debutul meu literar în Revista Cultului Mozaic în 1983.Mi-a apărut ””””poezia Auschwitz, 1983!: „Nici un avion din lume/ Nu a bombardat drumurile ce duceau l a Auschwitz-” .Debutul meu într-o carte a avut loc la Editura „Junimea”, 1985. Cred că pot să mă laud ca au fost în concurs 400 de manuscrise. Am aşteptat patru ani pînă la confirmarea debutului. „Am sărit în tavan ” cînd am primit telefon de la editură că am reuşit! …Altfel se petrec lucrurile la noi,acum ! Prea mulţi se autodebutează, plătind bani grei pentru editare frumoasă , însă citindu-le cărţile dezamăgirea intervine pe parcurs!
L.M. :Cînd ai ajuns în Israel, cum te-ai descurcat venind în ţară la 40 de ani, cu două fete, înainte de armată, după cîte ştiu?
B.M.: Trebuie să-mi rezum viaţa în cîteva fraze, bilanţ frumos :Fetele mele au făcut armata, una după alta luîndu-şi bacalaureatul într-un timp record, mai apoi studente, etc…Sunt deja măritate.Mă pot bucura deja de 4 nepoţi!
Soţul meu, cititorul numărul unu, mă susţine pe toate căile. M-a insotit cînd a fost lansarea antologiei mele, „Puţin blond cu mult farmec”, la Tîrgul de carte de la Ierusalim.Am fost împreună şi la „Zilele Revistei Convorbiri Literare”desffăşurat la Iaşi.
L.M. : Văd că ai multe performanţe literare, 23 cărţi,poeziile tale au fost traduse în germană, franceză, ebraică, şi mai recent în portugheză, în revista Niram Art, premii literare, prezentă ca invitată la I.C.R. din Tel Aviv cu lansarea ultimei cărţi de poezii, „Impactul virtualului”, premii internaţionale în Iugoslavia, Israel şi România. Au scris despre cărţile tale peste 50 de critici,eşti colaboratoare la 30 de reviste, prezentă în zeci de antologii colective, ce ar mai fi de adăugat?
B.M.: Cred că nu ai înţeles esenţialul, toate astea sunt doar” o moştenire lirică ” , cum spune George Astaloş în antologia sa, unde m-a tradus în limba franceză alături de alţi autori, doar pentru cei de Dincolo, din România, pentru că fetele mele s-au rupt de limba română iar nepoţii deja nu comunică decît in ebraică! Cred , sau aproape sunt sigură, că tot ce am agonisit şi strîns în arhiva mea personală se va pierde, e suficient cea virtuală, dacă blog-urile respective nu vor fi şterse chiar de cei care le găzduiesc! Lucruri pe care le primesc deja, în viaţă fiind! Aşa că îmi trăiesc clipa, nefolosind nici un model literar, nota mea personală din poezie a reuşit, reunind cele citite, adăugînd muzica, arhitectura poemului. Pentru că poezia nu se face… şi nu e rimă, e o infuzie, ca un ceai bun la gust
L.M.: Ai amintit acum,în puţine cuvinte, că în poezia ta ai reunit ecouri din lecturile făcute. Ce autori îţi sînt mai apropiaţi? Ce a citit şi ce citeşte acum Bianca Marcovici ?
B.M.:. Pornind de la Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Luiza Carol, Solo Har, Andrei Fischof , ajung la Elfriede Jelinek,Sesto Pals, Gherasim Luca, Sorin Anca, Sebastian Costin, Adam Simantov, Mircea Cărtărescu, Radu Bărbulescu, Amos Oz…., După cum vezi, nu negljez scriitorii israelieni care scriu / au scris în româneşte, nu neglijez scriitorii români care au adus o notă nouă în poezie, după cum nu neglijez autori mari din literatura universală. de astăzi
L.M. : Vorbeşti numai de lecturi din poeţi şi prozatori mari. Dar Bianca Marcovici este ingineră. Lecturile nu te îndepărtează de profesia ta? Se împacă poezia cu munca de proiectare inginerească?
B.M.: :O întrebare care mă duce cu gîndul cum să separ pasiunile de meseria pe care o fac şi acum ca ingineră la Socetatea de Electricitate şi munca mea legată de poezie ca redactor -colaborator la reviste virtuale care apar pe internet, Argos – Craiova sau Acum, http://www.romanialibera.com , site-ul lui Ştefan Maier, la care mai pot adăuga şi blog-ul meu de la adresa https://wxwx.wordpress.com.
Dacă cineva are răbdare să citească va descoperi în arhive cît de mult m-am străduit să promovez, ca şi tine, mulţi scriitori care scriu încă în limba română pe virtual, tocmai acolo unde poate citi mult mai multă lume decît cei care sunt abonaţi la revistele tipărite. Dar adevărata mea pasiune a fost vioara! Cu ea , căntînd în orchestra Comunităţilor evreieşti reunite din România, am reuşit , în turnee să văd o altă lume. Aşa am ajuns să călătoresc, pentru prima oară în Elveţia, Statele Unite şi Israel.
L.M.: Te remarc ca o poetă neutră. Nu te aliniezi la nici o grupare , din Israel sau România, ca membră a Uniunii .Scriitorilor. din România si a A.S.I.L.R?
B.M. :.Nu pot spune că nu mă aliniez...Pentru fiecare a fost o perioadă. Cînd am venit în ţară am fost primită călduros de Al. Mirodan, Virgil Duda , Sebastian Costin, dr. Sergiu Levin, dr.Elena Esther Tacciu, Mirel Brateş, Luiza Carol, Solo Har, Carol Isac, I .Schechter, Andrei Fischoff, Şlomo David, dr.Şlomo Laiş, Sonia Palti, Shaul Carmel! Mai pe urmă, mulţi m-au încurajat …! La Neptun, la „Colocviile de literatură”, unde am fost de două ori, mi-am dat seama că nu există drum de întoarcere pentru noi, în literatura română, signonul nostru e mult diferit. Nu putem recupera sau concura cu literatura de limbă română din România, Dar, mai ştii, pot să fiu contrazisă
. . L.M.:Aş încerca o întrebare legată de prezenţa ta în dicţionare literare.Ce părere are Bianca Marcovici despre faptul că apare în dicţionarele româneşti şi nu în cele din Israel Recent a apărut Lexiconul scriitorilor ebraici. Din 500 de scriitori , din aliaua româna apare numai Andrei Fishcoff, Riri Manor,Har Bar/Shalom…precum şi cîţiva care au scris numai în ebraică precum Yehuda Gur –Arie ,Aharon Apelfeld.
B.M. : Nu sînt în dicţionarul ebraic dar sînt în cel romînesc editat de Academia Romăna. ,vol.4, literele L/O. Un dicţionar de mare prestigiu ştiinţific. Sînt fericită că sînt recunoscută ca poetă în România ! Chiar daca sînt israeliană şi nu am apărut în dicţionarele tipărite aici, am apărut în cele româneşti.Erau vremuri cînd Asociaţia a editat un număr din <Izvoare> cu toti scriitorii israelieni de limbă română. Ar trebui reeditat. Mi s-a dedicat au articol şi într-un dicţionar literar editat la Iaşi precum şi în biobibliografia semnată de regretatul Em.Aczel.şi apărută la Editura Hasefer.
Eu nu sînt scriitoare de limbă ebraică. Cei menţionati mai sus au scris în ebraică dar ,eu ,venită la 40 de ani, nu mai pot visa în ebraică pentru a scrie POEZIE. . Nu sînt complexată pentru acest motiv.Dacă vor apărea traducători care să mă traducă,aşa cum s-a întîmplat pîna acum, recepţionînd poezia mea şi traducîndu-mi-o, mi se pare o mare realizare. Aşa cum poeziile mele au fost traduse de Radu Bărbulescu în germană- . Nicole Poittier m-a tradus în franceză, Luiza Carol în engleză şi A.Fischoff în ebraică.
L.M.: .În aceeaşi sferă de probleme, am avut marea bucurie să te văd pe estrada Centrului cultural român din Tel Aviv ,la un frumos recital de poezie.,alaturi de alţi scriitori. A constituit acest lucru o satisfactie pentru poeta Bianca Marcovici.?
B.M.;. Cred că această întrebare mă pune puţin în dificultate.M-am bucurat că am fost unul dintre scriitorii învitaţi la Institutul cultural român din Tel Aviv . Doamna dr.Madeea Axenciuc a sesizat nuanţele şi dorinţele scriitorilor israelieni de limbă română, să le fie lansate cărţile în acest cadru, la Tel Aviv! Schimburile culturale inclină însă să facă cunoscuţi mai mulţi învitaţi şi autori din România.Dar poate e numai o impresie să cred că s-a uitat de noi, poeţii!
Ca să fiu mai sinceră ,munca virtuală pe internet ,ca o colaboratoare permanentă la unele reviste sau cotidiene, mi-a umplut acest gol legat de tipărirea creaţiei mele. M-am retras din anumite jurii, conduceri de asociaţii, tocmai ca să am timpul meu liber si să pot ajuta fetele cu cei patru nepoţei, să citesc mai mult şi, pe de altă parte, să mă rup de pericolul inerent şi cunoscut, că cine are funcţie va primi, la fel ,Dincolo sau Dincoace, onoarea de a fi invitat la diferite schimburi culturale. Rămân neutră în această echilibristică de a nu supăra pe cineva simţindu-se cu musca pe căciulă !-
L.M.: Să-ţi pun o ultimă întrebare : Ce consideri că nu ai făcut pînă acum din punct de vedere literar,artistic, şi ai vrea să realizezi de acum înainte ?
B.M. : Multe n-am făcut. Îmi cunosc limitele ! Fac parte din generaţia 80, cum s-a exprimat cîndva scriitorul Zoltan Teerner. Poeta Rodica Grindea m-a localizat în Israel. Liviu Moscovici ca şi Carol Isac mi-au urmărit nostalgia după locurile natale, Iaşul, şi transferul meu în cosmosul iudaic. Adam Simantov, unul din prefaţatorii cărţii mele, mi-a localizat apartenenţa şi registrul poetic în număr de trei. Lucian Zeev Herşcovici m-a făcut „ecologistă” şi m-a încadrat în categoria unei „ idişe mame”…
Ce-mi rămîne de făcut, legat de întrebarea ta, dragă Liviu Moscovici, care mă cunoşti, aşa cum ai mai spus, din caravanele literare organizate în localităţile din preajma Iaşului,…., e să ascult de toată lumea şi să scriu ca mine, eu fiind o neconvenţională, adică prefer „infuzii poetice” care pot acoperi multe pagini de roman, în puţine cuvinte, scenarii de film cu secvenţe paralele, citind printre rînduri cu cerneală simpatică, indiferent cînd şi unde, doar înprovizînd pe un” Capriciu „de Paganini sau ascultînd „Simfonia spaniolă” de Lalo ( -vezi „Impactul virtualului”)…
L.M.: Din cronicile care s-au scris despre tine, ai reţinut un citat memorabil ?…
B.M. : …cel al Ginei Sebastian Alcalay. Să ţi-l redau : „ Există de altfel şi numeroase alte poeme cu accente feministe îndreptate împotriva bărbaţilor exhibiţionişti, a celor ce se laudă „că pot avea orice femeie”, a „ violatorilor” etc. Dar toate acestea şi alte menţionate /…/sînt contracarate într-o măsură importantă de versuri , mai degrabă, senine, în care poeta ne apare în ipostaza de bunică,obsedată de „ramuri de copac înflorite” şi de „kilograme de nepoţi” ce îi „mărşăluiesc” în braţe. Versuri exprimînd nevoia impetuoasă de puritate, vizualizate în „orhideea plăpîndă” sau în „crinul de pe mormîntul tatălui”…
L.M. : Îţi mulţumesc pentru această interesantă discuţie şi îţi urez, acum, la început de Nou An , fericire, multă sănătate, împliniri, cărţi nenumărate care să îmbogăţească bibliotecile noastre.
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 