Invitată, Riri Sylvia Manor, Israel

 

 Disparitie
Doar Eu
Singură
Între
Două
Oglinzi
Cu sute de Eu,
Cu sute
Ca mine,
Una în alta,
Una după alta,
Mărsăluind
Fără steaguri,
Fără popasuri,
Fără sfîrsit
În procesul
De
Micsorare.

Doar Eu
Singură
Fac
Un singur pas
Într-o parte
Si sutele de Eu,
Sutele ca mine.
Dispar din oglinzi
Fără tipăt
Fără sînge
Ca o
Nastere
Inversă
Poate.

Magie roză
Un scamator
Poate scoate
Iepuri vii
Din pălărie.

Un om
Poate scoate
Morti vii
Din pălăria memoriei.

Eu
Pot
Să mă îmbăt
Cu oameni,
Eu pot
Să îi cred sampanie,
Să îi cred ecou,
Să îi cred orizont si vînt,
Să îi văd frumosi
Atît de frumosi.
Eu pot să mă îmbăt cu oameni
Si să nu

Mă trezesc.
Aglomeratie
Creierul mi-e un New York de notiuni suprapuse
Care zgîrie norii din zăpăceală.
Anticonceptionalele nu mai ajută.
Idei fac idei, fac idei, fac idei
Ca niste vise aglomerate, întrezărite, pierdute
De care nu te poti ocupa,
Sardele care dau cochet din aripi
Dar fug cu viteza luminii
Sau – de ce nu? – cu viteza întunericului
Spre a se agăta pe sforile instabile
Ale vreunui etaj cincizeci si nouă
Unde nici nu există asigurare
Pentru scara Richter sapte.

Scărpinat de furnici si privind
De la înăltimea rădăcinilor de vulcani
Majestatea Sa Pămîntul
Asteaptă
Îndepărtat-apropiat ca tărmul mareelor
Să îi prezint la control
Viza oarecum valabilă de intrare
Si geamantanul fardat
Cu etichetele New Yorkului de notiuni suprapuse
Si ale cirezilor de nori zgîriati
Păscuti de aripi.

Realitatea
Realitatea
Conjugată
La timpul rumegatului necesar
Este insecta cu ochi multipli
Trăgînd fiecare turtă
Înspre spuza sa.

Realitatea
Trebuie renăscută
Printr-un proces de gestatie
În uterul creierului
Cîteodată după o lună,
Cîteodată conventional:
După nouă luni
Dar uneori să fie
Renăscută la termeni diferiti.
Gemeni înmagazinati,
Făcuti să se nască nesimultan:
Primul după o lună,
Al doilea după doi ani,
După cu totul altfel de doi ani.

Realitatea
Rerumegată,

Renăscută
Împreună cu noi.

Toti mor
„Toti mor”
Spune floarea
Si îsi răspîndeste parfumul.

„Toti vor muri”
Spune tînărul
Si îsi vede de viată.

„Toti vor muri odată”
Spune bătrînul grăbit
Să plece la treburi
De parcă moartea pîndind
I-ar da viată.

 

” Poezia”, toamna,2006

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s