de bianca marcovici [Levana ]
2024-04-10
lumea se schimbă
sub ochii noștri
mi-aș dori să nu trăiesc
sub tensiunile zilei
eclipsă totală
până și cerul răspunde diferit
plouă în aprilie cu lacrimi
de părinți
care-și primesc soldații
direct în dulapurile morții
familii destrămate
gânduri fără logică
cum să te trezești mâine
care seamănă cu ziua trecută
război fără speranțe
nepoezie
optimismul nu mi-e în sânge
e posibil în fiecare zi
să-mi retrag cuvintele apărătoare
nisipul precum în clepsidră
se scurge lent ți dureros
ostaticii sunt violați
funcție de vârstă sau torturați de jumătate de an
Sinoar, islamistul s-a înconjurat de cadânele noastre
vrea să guste diferența dintre femei evreice și cele
islamice, violându-le în grup
chiar dacă sunt salvate într-o afacere fără acoperire
nici un caz suflet pentru suflet…
ci 10 de teroriști cu sângele nostru pe mâini
dați în schimb,
din închisori
noi de gândim la Moșhe care a dus poporul evreu
în țara promisă de Dumnezeu!
în Coran e scris de 73 de ori Israel, nu Palestina…
atăcați din trei părți, de jur împrejur 120000 de milioane
de dușmani!
oare ce înțelege lumea când
la noi sunt 3 milioane de palestinieni cu buletin israelian…cu care conviețuim,
spitalele sunt conduse de ei,
chiar săptămâna asta soțul meu fiind internat la spitalul Carmel,
nu am auzit decât limba arabă între cei care ne ajută
în operații!
Haifa e plină,
la fel cum România e despărțită de Moldova…
dar la noi jumătate de țară e deșert!
bianca marcovici (C)
31 martie, 2024
să scriu direct e ca și cum
foaia albă ar fi muza?
izolându-mă
uit depresia timpului în care trăiesc
sechele ca de calculator le regăsesc mereu în mine:
scriitorii care au trecut prin viața mea ca mentori, scriitori
sau prieteni: Virgil Cuțitaru, Nicolae Turtureanu, Iancu Vasile, Emil Brumaru, Adi Cristi, Casian Maria Spiridon, Calistrat Costin, Ioanid Romanescu, Vasile Iancu, Valeriu Stancu, Adrian Graunefels, Dan Iancu, Dragos Nelersa, Cezar Ivănescu, Oana Coșereanu, Lucian Vasiliu, Saul Carmel, Sebastian Costin, Iulia Deleanu, Martha Eșeanu, Ioan Holban, DorianObreja, Tatiana Olăeru, Zâna Bercovici .etc.
enumerare pentru verificarea cifrelor pe Soduku, de la unu la nouă, ha, ha…
enumerarea nepoților: Dori, Adi, Șai-li, Ofir, Adar, Oren, Mriam, Ron, următorii soldați, generația născută în Israel, adică sabri. adică obligați să facă armata nu precum haridimii, care nu fac decât să învețe fără succes, doar să nu facă armată…
mereu m-am întrebat cum sunt rădăcinile lor ca evrei
din India, Irak, România?
Vor fi rezistenți în ținuturile asiatice, deșert, soare dogoritor, iubiri trecătoare, egalitate perfectă dintre femei și bărbați, mai ales în armată?
de ce să mă compar cu ei?
născută într-o lume diferită, europeană, cu studiu zilnic, cărți, autodidactă, dar fragilă!
vreau să uit ce e mai sus, ajutați-mă!
războiul, pandemia, toate sunt doar să uiți trecutul sau să-l adaugi precum o floare ofilită
bianca marcovici(C)
Panoramic editorial (87)
„SEMNELE PESTE TIMP” ALE BIANCĂI MARCOVICI
Liviu Moscovici
Recent am primit o invitaţie la o manifestare literară organizată de Institutul Cultural Român din
Tel Aviv, invitaţie căreia i-am dat curs.O seară literară- ce onorează în mod deosebit instituţia
organizatoare- cu participarea a cinci scriitoare din Israel (Marlena Braeşter, Gina Sebastian
Alcalay,Madeleine Davidsohn, Silvya Riri Manor şi Bianca Marcovici),personalităţi deosebite ale
vieţii sociale şi care aduc o contribuţie de seamă la diversificarea modalităţilor literare
contemporane.
Prezenţa Biancăi Marcovici în programul manifestării din Tel Aviv m-a bucurat. Nu am mai auzit-
o de mult recitînd… Iată că din nou Bianca Marcovici apare pe o scenă literară, în faţa publicului.
-Oare cîţi ani au trecut decînd această poetă din Haifa a citit prima oară în faţa iubitorilor de
poezie ? Cîţi ani au trecut de la debutul ei literar ?
Cîteva întrebări care mi-au adus în fluxul memoriei primele apariţii ale Biancăi Marcovici la Iaşi,
la cenacluri literare, la intîlniri cu cititorii,…Uneori la Muzeul de literatură, alteori la manifestări
literare la Biblioteca „Gh.Asachi” sau la bibliotecile din Paşcani sau Tg.Frumos. Au trecut peste
25 de ani de cînd am citit, cu interes, poeziile cu care a debutat in revistele ieşene „Cronica „ şi
„Convorbiri literare”, 25 de ani de cînd a inceput să fie invitată să citească poeziile din volumele
apărute la editura locală. O prezenţă aparte in viaţa literară ieseană, o ingineră care îşi făcea loc
în cercul poeţilor ,în marea lor majoritate, absolvenţi ai unor facultăţi umaniste…Primele cărţi
purtau un mesaj al unei poezii moderne, autoarea aducînd o notă aparte într-o perioadă cînd
multe din producţiile literare ce apăreau erau tributare unor mode ale timpului.
Am reîntîlnit-o acum cîtiva ani,la manifestările literare de la Haifa, de la Tel Aviv, i-am citit cu
atenţie cărţile apărute fie la Haifa, fie la Bucureşti…Am scris cîteva cronici literare ( în ziarele
„Viaţa noastră” din 25 iun.2004, 31 dec.2004, 29 dec.2006 şi pe 12 martie 2006) în care
remarcam evoluţia poetei de la an la an, îmbogăţirea tematică a poeziei dar şi evoluţia tehnicii
literare personale. Mă asociasem unor critici literari care au analizat poezia ei, unii de mare
autoritate ca Paul Cernat, Ioan Holban. Acestia au subliniat încrederea poetei în posibilitatea
cuprinderii în tematica poeziei a „ totalităţii manifestărilor vieţii ( şi ale feminităţii) în măsura în
care acestea declanşează acea reactivitate poetică „ specifică poetei din Haifa (v. Paul Cernat.”
Introducere” la vol. Marcovici Bianca, Puţin blond cu mult farmec, Buc., 2004, p.9)..
Am recitit cu atenţie volumul apărut recent: Marcovici,Bianca. Impactul virtualului”,/ Poezii.Cu o
nota biobliografică/. Haifa,2007. 82 p. Am regăsit în el
„semnele peste timp” ale poetei, pentru a relua titlul unei frumoase poezii(v.p.14 din
volum)…Am regăsit puterea autoarei de a dialoga cu cititorii, de a-şi interoga propria fiinţă…Am
regăsit teme asemănătoare celor cu care a pornit în drumul ei poetic, teme, care de-a lungul
anilor, au căpătat o nouă configurare, o nouă dezvoltare.Importante sînt cele în care scriitoarea
îşi exprimă încrederea în POEZIE.
Pentru Banca Marcovici , poezia nu este doar un simplu exerciţiu cultural, o formă abilă de
comunicare cu un cititor mai mult sau mai puţin prevenit. Ea constituie o subtilă convocare la
realitatea imediată a lumii, o încredere nemăsurată în puterea CUVÎNTULUI. Încă în 1985, în
placheta de debut poeta declara că POEZIA
„ e legea mea / nu vreau să trezesc pe nimeni / decît prin cuvinte / nu vreau să
dărui nimănui / setea mea de cuvînt / pînă şi iubirea e un răspuns./ Starea de poem / te înalţă /
te înhamă/ starea de poem / poem numai al tău…/ pe care admiţi / să-l citească şi / altcineva /
numai că / nu te poate atinge/ în
starea de poem „.
În ultimul volum găsim o altă profesiune de credinţă :
„…aş vrea să fii copleşit de mine / să mă cauţi între paginile poeziei /pînă la epuizare/ să te usuci
de dorul meu printre cotloanele sufletului/ să-ţi cobori încet / încet masca virilă / închipuindu-ţi
bastardul ce s-ar fi născut, poemul ,/facerea lumii mele,…” ( Rodia tristeţii, p. 70 ).
Poezia , o alăturare de note clasice la cele moderne, te îndeamnă la relectură,
pentru a descoperi mobilurile intime ale creaţiei. Bianca Marcovici a ales în noul său volum să
recurgă la modalităţi întîlnite şi în volumele anterioare.Adresarea directă, implicarea cititorului
în procesul ei de creaţie. Cuvintele capătă o adresabilitate deosebită, ca în poeziile „ sunt cu
tine”(v.p.55), „criptări de gînduri”(v.p.27). De altfel, în ultima poezie citată poeta spune că „
vorbele au vîrful săgeţii”, considerînd astfel posibilitatea ca cititorul să poată fi impresionat de
cele citite. Miza unui astfel de discurs este, evident, deosebit de mare. Unele poeme par
monologuri dramatice, altele aduc frînturi de dialoguri, ceea ce măreşte caracterul de
adresabilitate şi de apropiere de cititor.
Unele poezii, readuc în memoria cititorului teme mai vechi. Dragostea, în aceeaşi măsură,
pentru locurile de unde a plecat şi pentru locurile în care trăieşte în prezent. Iaşul este oraşul în
care a debutat, dar este oraşul în care a crescut, s-a format intelectual, a învăţat să cunoască
arta viorii, a învăţat muzica versului…Două poezii din ultimul volum sînt elocvente: „copilărie,
Iaşul amintirilor „ (v.p.45), „ pe Lăpuşneanu…Iaşi, iunie ,2007” (v.p34). Poeta e bucuroasă că în
Iaşul pe care l-a părăsit cu ani în urmă „ Sinagoga din Târgul Cucului / m-a recunoscut/ „.( Două
poezii care ar trebui alăturate altor multe despre un oraş care nu poate fi uitat, aşa cum, în
proză prof. Leon Volovici i-a închinat emoţionante descrieri.(vezi în acest sens:Volovici,Leon: „De
la Iaşi la Ierusalim şi înapoi”) .Poeziile despre Iaşi, paginile memorialistice despre oraşul
moldovean scrise de Bianca Marcovici ar putea forma substanţa unei cărţi, ce ar avea, fără
discuţie, succes ! ).
Poeziile dedicate Israelului, Haifei, Ierusalimului, sînt poezii de mare intensitate emoţională şi
care atestă ataşamentul poetei la realităţile vieţii pe care le compară cu” ziduri de sprijin” ale
talentului poetic. In faţa Ierusalimului poeta are o revelaţie:
Ierusalimul meu, noaptea viselor, divinitatea atît
de aproape, dispare aroganţa spirituală,
apare grădina noastră în lumina feerică,
revelaţia
Zidul Plîngerii noastre
singura scenă din viaţa, lumină
te simţi tu însuţi, umbra ta e cu tine
cu inima pe Zidul de granit
te rogi pentru copiii noştri
cînd lumea-ţi pare surdă, mută şi bizară
şi zidul împietrit îţi dă
speranţă…………………….
(Noaptea la Ierusalim, p.67-68)
Increderea poetei în ţinuturile Israelului sînt subliniate şi în alte poezii precum cea întitulată „
unei poete…Muntele Carmel”(p. 16) :
„închipuieşte-ţi / floarea de colţ stă singură, albă, Levana/ undeva pitită /
stăpîneşte Muntele Carmel/ e mic dar e al ei, numai al ei !…”
Ca şi în volumele anterioare, poeta care are cultură artistică , reuşeşte să aducă în poezia ei
teme şi motive din lumea muzicii . O poezie este întitulată „ Simfonia Spaniolă de Lalo” (v.p.7) , o
alta – „ improvizaţie pe o coardă” (p.18-19).”Tracul violonistei” (p.28) ne aduce in memorie
emoţia unui artist care se prezintă în faţa publicului. Poeta te intreabă dacă „ ştii ce-i tracul
violonistei „ şi că ar vrea ca cititorul să citească o poezie întitulată „sonata lunii”…Motive
muzicale apar şi în alte poeme, care de altfel reiau forme şi gînduri întîlnite în volumele tipărite
de-a lungul anilor …
Dar aspectul cel mai incitant rămîne totuşi încrederea în posibilităţile creaţiei poetice şi ale
lecturii…De altfel, ultima poezie a volumului este întitulată „Borges” şi în ea se vorbeste despre
paradisul văzut ca o bibliotecă … Bianca Marcovici, se dovedeşte din nou o poetă cu posibilităţi
deosebite, cu o operă care întregeşte ,fericit, atît bibliografia literară israeliană cît şi cea
românească.
sursa, Viatza Noastra, Tel Aviv, 13.03.08
fapt divers:
toți comentează la știri
parcă ar fi la un meci de fotbal
se marchează gol…
încă un soldat a căzut la datorie în sudul Gazei
cel cu câinele care mirosea explozibilul sau
căuta ostaticii noștri
dar a fost prea târziu…mai sunt vreo 11 răniți nemenționați!
numele câinelui nu s-a menționat la știri
în 10 secunde trebuia să intre reclama de la televizor.
P.S.
la mulți ani femeilor care mai rezistă în tunelurile Gazei!
bianca marcovici (C)
lacrimile curg nu plâng
le înghit și te scufunzi în tine/
te regăsești greu după primul sunet
al alarmei, sau zgomote bizare, tancuri pe cer
între păsări speriate/
nu e loc de ego după Nichita…
plâng de bucurie uneori/
mai ales când văd zâmbetul
unui nou născut/
atunci poezia nu-i făcută/
soldatul ține sugarul în mână/
e viitorul.
bianca marcovici(C)
mereu același vis
case distruse, oameni evacuați
deplasări de trupe, explozii…
norocul mă urmărește totuși
sunt dragon
sper să trecem anul ăsta primind
doar înțelegerea clară acelor care ne susțin
că noi
suntem atacați de organizații teroriste
nu ei…cei care vor o țară de-a gata…
dovada bucuriei de a ne apăra
suntem puternici, vom reuși
Holocaustul nu se va repeta
coșmarul permanent
atacați și de la interior la Ierusalim, templul nostru și a creștinilor
de intrușii teroriști islamici, gorile umane care vor doar să ne ucidă
cleptomani, violatori care au ars trupurile femeilor noastre
de 7 octombrie…
nici Erovision-ul nu ne primește dacă ne plângem durerea…
unde e dreptatea, unde e SHALOM (pace)?
BIANCA MARCOVICI(c)
Un poem în proză
Prea lung să fie înțeles de amatorii care scriu cu rimă la mine la tine,
Cu flori și ghiocei sau palatele altora cu imagini feerice. Sunetul dictează totul, ascultă tancurile care zboară pe cerul nostru ploios, dronele care explodează în curtea omului oriunde…
Ascultă diapazonul morții la știri, ascultă pulsul inimii care bate pentru fiecare ostatic, soldați care-și dau viața,
Oare cu ce rimează?
Doar trăim în secolul ăsta
Primejdios, religios?
Unde e mărțișorul visat
Pentru cei care împletesc un șnur colorat roș alb cu pompoane? doar amintiri sub zăpada caldă.
Al nostru mărțișor e galben precum Steaua lui David!
cine scrie cu litere mari ȚIPĂ….
BIANCA MARCOVICI
(c)
de bianca marcovici [Levana ]
2024-02-13 | |
la prima vedere
totul pare foarte clar:
ne luptam cu morile de vânt
suntem sancționați dacă ne apărăm,
zilele trec la fel,
în fiecare zi doi , trei soldați mor în Gaza,
vreo trei generații sunt sacrificate
pentru ca Bibi să stea pe tron-
pe de altă parte
ostaticii noștri mai sunt în viață
vreo doi au fost ieri eliberați de soldații israelieni
dar cu ce sacrificii, doi bătrâni argentinieni…
să plângi sau să râzi?
pe lângă toate se întorc mulți soldați atacați de viruși mortali,
mă întreb de ce teroriștii au strâns saci cu bani în tuneluri
dolari șekeli…armament ultrasofisticat
trimis deodată spre Tel Aviv
și acum cer ajutoare umanitare pe care le vând…pentru
poporul său musulman refugiat?
răstălmăcesc fiecare lucru:
e necesar să înțelegeți că totul e putred
nu ca-n Danemarca!
(C)
bianca marcovici
să te cuibărești în pat și să speri
că alarmele nu vor suna
să fugi în camera etanșă.
țin minte fiind turistă în Israel prin anii ’90
prima rachetă a căzut în apropiere de Haifa,
a fost ca un cutremur cel puțin de gradul 6
precum la Iași în anul ’77
acum nu mai numărăm alarmele nici căderile bucăților
de rachete distruse în aer sau nu.
starea de război e în mine
frica pentru nepoții înrolați în armată
și ei au număr…
risc să mă lamentez ca bunică
refugiații din nord au fost la noi
și-au spălat hainele ore întregi
4 luni de provizorat
așteptând pacea
sau, cel puțin liniștea pe care o merităm
în acest colț de lume.
bianca marcovici(C)
|
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 