” Râzi tu, râzi, Harap Alb, dar purceaua e moartă-n coteț”.

 

” Râzi tu, râzi, Harap Alb, dar purceaua e moartă-n coteț”.

 

E cam greu să mai repari ce-ai stricat…După ani de zile lucrurile s-au clarificat. Mănânc kaşer de sărbătorile evreieşti. Nu de alta pe timpul  lui Ceausescu nici picioare de porc nu se mai găseau de cumpărat. Intrai în magazinul de carne şi găseai  numai compot de vişine…Stăteai ore întregi la un rând că, poate se dădea ceva…O amintire tristă a fost legată de tatăl meu, Şaul  Grimberg (ZL) care a murit la începutul lunii februarie 1989!Nu a mai prins aşa-zisa Revoluţie! Oricum, cu mult timp înainte obişnuia să mai stea la cozi pentru noi. era deja pensionar. Exact de vârsta mea de acum. Într-una din zile nu s-a întors acasă. Pur şi simplu pe vremea aceea nu exista mobil sau telefon în familie. L-am căutat peste tot. Până şi la morgă…Dar nu a fost de găsit. Până la urmă, pe la 7.00 seara, cineva dintre vecini l-a descoperit la Hala Centrală stând cuminte pe o margine de geam. De dimineaţă aştepta să se aducă ouă …Promisiunile vânzătoarei au fost deşarte , să ne mențină în prostia noastră de a nu reacționa. PARVENITE… PE POST DE DISTRIBUIREA PILELOR. Mi-am amintit că, la una din cozi s-a repezit să prindă rând şi nu a văzut o sfoară întinsă care separa incinta… Dinții din față s-au dus prin cădere…

În felul ăsta ne mai ajutau pensionarii vremii. Ei aveau timp să stea zile întregi la cozile interminabile ! Marea poetă Ana Blandiana s-a plâns la noi în seara lansării ei de carte în ebraică, de la Haifa că a fost „vegetariană” pe vremea împușcatului…(deci mânca numai ciuperci și privea doar la picioarele de porc atârnate la raionul carne…) O invidiez din toate punctele de vedere!  Poate scrie fără să știe ce înseamnă să dai la copii numai ciuperci sau răcitură de oase…sau nimic! Grija mea lăuntrică că nu am să fac față la toate câte le-am suportat s-a adeverit!

BIANCA Marcovici

(C)