Premiul „Benjamin Fondane”, la Iasi

Subject: Fwd: Fw: Premiul de excelenta „B. Fundoianu/Benjamin Fondane”

From: Luiza Palanciuc <
Subject: Premiul de excelenta "B. Fundoianu/Benjamin Fondane"
To: "Mihai Sora" <
Date: Monday, November 22, 2010, 6:06 PM

Buna ziua.

Trimitem alaturat (word) un anunt legat de premiul "B. Fundoianu/Benjamin Fondane", pe care il vom decerna la Iasi.

Multumim frumos pentru difuzare.

Cu cele mai bune ganduri,
Luiza Palanciuc

Premiul de excelenţă

„B. Fundoianu / Benjamin Fondane“

Programul RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE, iniţiat şi coordonat de Luiza Palanciuc şi Mihai Şora, îşi propune punerea în circulaţie a patrimoniului intelectual şi moral lăsat de Benjamin Fondane: direct – soţiei sale, Geneviève Tissier-Fondane (prin testamentul literar care însoţea ultima scrisoare, trimisă din lagărul de la Drancy, în 29 mai 1944, cu o zi înainte de a fi deportat la Auschwitz) sau indirect, prin scrierile sale, atitudinile publice ori private.

Începând cu anul 2010, programul va cuprinde şi acordarea unui premiu de excelenţă „B. Fundoianu/Benjamin Fondane“, prin care sunt recunoscute creativitatea, onestitatea intelectuală şi generozitatea unei personalităţi a culturii, publicisticii sau învăţământului.

Premiul va fi acordat în luna noiembrie a fiecărui an, cu prilejul Festivalului de poezie care are loc la Iaşi, prin străduinţa lui Emil Stratan şi sprijinul editurii Eis Art, al Galeriilor Eleusis, al Universităţii „Petre Andrei“ şi al Primăriei municipiului Iaşi.

Anul acesta, festivităţile de premiere vor avea loc în zilele de 26 şi 27 noiembrie, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iaşi.

B. Fundoianu / Benjamin Fondane, fiul lui Isaac Wechsler şi al Adelei Schwarzfeld, s-a născut la Iaşi, în 14 noiembrie 1898, într-o familie de intelectuali. Debutează cu poeme şi traduceri din limba idiş, în periodice româneşti şi evreieşti, unde semnează, pentru întâia oară, B. Fundoianu, după toponimul Fundoaia, localitatea de provenienţă a tatălui. Cărţile scrise şi publicate în limba română vor apărea sub acest pseudonim. În decembrie 1923, emigrează în Franţa, unde, câteva luni mai târziu, îl va întâlni pe Lev Şestov, filosoful de origine rusă a cărui gândire îl va marca pentru totdeauna. În 1931, se căsătoreşte cu Geneviève Tissier (1904-1954). Este o perioada de intensă creativitate, în care autorul de origine română, devenit Benjamin Fondane, îşi concepe opera în limba franceză, doar parţial publicată în timpul vieţii. În martie 1944, ca urmare a unui denunţ, este arestat, împreună cu sora sa, Lina, şi închis în lagărul de la Drancy. Câţiva prieteni obţin eliberarea lui Fondane, care însă nu acceptă să părăsească lagărul fără Lina. La 30 mai 1944, sunt deportaţi împreună la Auschwitz. Urma Linei se pierde. Fondane va fi gazat în 2 sau 3 octombrie 1944.

Există, la tânărul Fundoianu, un potenţial al verticalităţii, care îl plasează pe un ax deopotrivă al adâncimii omeneşti şi al transcendenţei: dacă perioada începuturilor este una a căutărilor febrile şi a curiozităţii neostoite desfăşurate pe orizontală, liniar (în sensul acumulării de experienţe indirecte pe calea lecturilor), o radicală schimbare a sensului se produce după sosirea sa la Paris, în anul 1923, unde îl va întâlni pe Lev Şestov, cel care îi va deveni părinte spiritual. Această ieşire din traiectoria profană a unui intelectual apărut în orizontul culturii române la începutul secolului al XX-lea, traiectorie care ar fi putut face din Fundoianu un simplu gazetar, om de litere şi animator cultural, este – în ea însăşi – excepţională: o ieşire din orizontul limbii materne, întâi de toate, dar păstrând mereu deschisă disponibilitatea afectivă pentru aceasta, însoţită de o intrare ardentă în problematica filosofiei existenţiale, autentică şi profund personalizată de autorul devenit Benjamin Fondane. Este ceea ce îl diferenţiază total şi fără rezerve de celelalte existenţialisme care, înainte de a pune accentul pe individul concret, pe fiinţa umană în carne şi oase, sunt filosofii „despre“, iar nu „dintru“, precum aceea a lui Fondane. Acesta este sensul călătoriei intelectuale şi umane pe care o va face Fondane în scurta şi intensa lui viaţă, care nu-i îngăduie popasuri ori reveniri în punctul de plecare. Le voyageur n’a pas fini de voyager, scria Fondane, cu intuiţia înfrigurată a unui sfârşit tragic. (Luiza Palanciuc & Mihai Şora)

_____
Am primit premiul” Benjamen Fondane” în anul 2006, oferit de A.S.I.L.R. din Israel, pentru întreaga activitate literară, însă la Tel Aviv.
Mulţumesc pentru încredere.
Cordial,
Bianca Marcovici din Haifa

Invitatie, Haifa, Cercul Haifa

Comunicare primita de la dr. Francisca Stoleru:

Cercul Cultural din Haifa
în colaborare cu H.O.R. Haifa

Vă invită la întâlnirea cu oaspeţii nostri, poetul şi editorul Adi Cristi, scriitorul Paul Leibovici şi scriitorul G. Mosari.

Adi Cristi a sosit în ţară pentru a lansa trei volume apărute la editura 24 ore :
Valea piersicilor- de Paul Leibovici
Amintiri cu mari actori – de G.Mosari
Când se vor … vulturii- de Shaul Carmel

Moderator : Francisca Stoleru

Reuniunea va avea loc duminică 21 noiembrie ora 5 d.a. la sediul H.O.R. din str. Nordau Nr, 10 Haifa.
Comitetul

DOR de Nichita

După Nichita

a rămas un mormânt alb
şi-n el a fost îngropat un singur cuvânt,
poate o literă, poate o silabă.

doar un glas răscolitor pe un marş funebru
şi ritmul, paşii… care se pierd, undeva într-o văgăună
neumblată, doar o fantă…
dar cum am v-am spus
doar un singur cuvânt a fost îngropat:

“P U N C T U L”

BIANCA MARCOVICI
(C)

ŞHALOM, HAVERIM!

von BIANCA MARCOVICI

ich schaue mir keine Nachrichten mehr an
ich höre wie im Schlaf: „die Regierung stürzt, es gibt Streik”
es gibt Sreik in meinem Herzen
ich kann meinen Durst nicht mehr stillen
(Nomy spielt an der Orgel etwas von Enya
sie hat etwas gefunden, um ihren Durst zu stillen)

*

von weitem wirfst du mir Blumen
und Worte zu,
schade, jetzt fühl’ ich nichts mehr!
Der Durst steckt in mir, er ist chronisch,
ich ähnele meiner Erde
sie ähnelt mir auch

*

ich stolpere und ich falle hin
der Asphalt ist glatt verschlüsselt
hinter mir lachst du mich aus
immer wieder passiert es, dass ich stolpere,
wenn alles glatt ist

Radu Barbulescu (hrsg.)

„Shalom Haverim”,München,2004
Gegenwärtige Dichtung aus Israel
Sammlung archenoah

|***
numai urmãresc ştirile
aud ca prin vis
„cade guvernul,e grevã”
e grevã în inima mea
n-am cu ce-mi potoli setea
(Nomy cântã la orgã ceva dupã Enya,
ea a gãsit cu ce sã-şi potoleascã setea)

***

de departe tu azvârli în mine
cu flori şi cuvinte
vai,acum nu mai simt nimic!
setea e în mine, e cronicã
semãn cu pãmântul meu
şi el seamãnã cu mine.

***
eu mã împiedic şi cad
asfaltul e neted cifrat
în spatele meu tu râzi înfundat
întotdeauna mi se întimplã sã cad
când totul e neted.

Bianca Marcovici

„Shalom Haverim”,(pag.174),2004, Munchen

Pace , prieteni /în ivrit!

amintiri cu nepoti

Ieri am stat în parc cu nepoţii. Nu mi-au lăsat şi căruciorul, aşa că, am fost nevoită să mă plimb cu
"cel mic" pâna a adormit în braţe. M-am aşezat istovită pe o bancă lângă o doamnă tânără cu o fetiţă de cinci luni în cărucior! Din vorbă în vorbă, dându-mi sfaturi, cum să sprijin capul copilului, ca să nu-mi înţepenească mâna dreaptă, am aflat cine e şi ce face – în general! Stăm în acelaşi cartier în Haifa, cam greu să iei legatura cu vecinii.

Am ajuns la locul de joacă al copiilor, loc utilat chiar şi cu covor de cauciuc, distanţa de 5 minute cu maşina! La spate n-am doua scaune pentru copii. Aşa că, mi-am permis pentru distanţa asta să-l ţin pe cel mare, nepoţelul de trei ani şi jumatate, fără scaunul special! Soţul meu a condus foarte încet, la doi paşi de casa noastră! Pur si simplu de Şhabat e foarte periculos. Glumim că, pe drum sunt toţi şoferii de Şhabat! Uităm că şi noi am făcut parte din categoria asta!

Uneori mă amuz când barbatul meu spune că la volanul unei maşini pe lânga care trece, sigur se afla o femeie! A răms acel tip de discriminare. Femeile nu sunt în stare să ţină volanul maşinii cum trebuie dar, intră în Guvernul Frantei!

Dar, să mă întorc la poveste! Doamna de lânga mine m-a chestionat ce şi cum, legat de noi, bunicii de Şhabat! I-am istorisit ca muncim amândoi de când am sosit în ţară, eu la 40 de ani şi soţul meu la 45 de ani şi, mai ajutăm fetele noastre, ce altceva!

Am ascultat şi povestea ei. E originară din Siria, soţul ei e din Maroc, sunt arabi ! Tocmai i-am zis ca ginerii mei sunt de origine evreiască ca şi noi ! S-a mirat ca nepotii mei sunt blonzi cu ochi verzi – albastri! A continuat să-mi spună că, dupa experienţa ei, marocanii-s mai buni decît cei de prin Irak sau alte zone, nu sunt egoişti şi zgârciţi! Chiar dacă eu i-am zis ca nu am simţit ceva de genul asta la ginerii mei, ea a continuat sa-mi explice experienţele ei!

Am tăcut şi am ascultat-o! Sunt obisnuită cu mentalitatea de la noi! Fiecare poate concluziona fară să cunoască omul. Imediat, dupa doua vorbe, experienţa lor primează! Cum era atât de tânara şi, cât de cât interesantă , plinuţă, pielea albă, bruneă, îmbrăcată cu haine de vară, aruncate pe ea fără nici un şharm, cu unghile de la mâini şi picioare neîngrijite, mi-am permis să-i intrerup mâncatul seminţelor negre şi să-I zic să-şi mişte copilul în caruţ, pentru ca plângea prea insistent, poate trebuia schimbat sau,îi era sete, doar afară erau 3o de grade Celsius, la umbra! M-a ascultat şi,

într-adevar, copilul nu a mai plâns!

M-a întreabat cu ce se ocupă soţul meu? Îi răspund că e inginer electro-energetic. Îmi mai adaugă că “al ei" e numai technician, dar nu lucrează. O întreb dacă ea lucreză. Speră să primească locuinţă de la Stat, au facut deja cerere. Deocamdata traiesc din ajutor de somaj. Îndrăznesc s-o întreb câţi ani are?

Ea, vreo 33 de ani iar el vreo 35 , – îmi zice. De lucrat nu au lucrat – până acum! Nu gasesc de lucru decât puţin, dar nu de nivelul lor!
Soseşte bărbatul ei cu încă o pungă de seminţe. Amândoi mănâncă şi scuipă pe jos! Cronţănesc de-mi trezeşte nepotul. Un radio este deschis în surdină. Ei ascultă posturi arabeşti. Ei ştiu şi ebraica şi arabă. Dar nu fac armată şi fac multi copii… Din alocaţie trăiesc. Mă gândesc la statistică ţi demografie. Ne vor ocupa în felul ăsta!

M-am întors acasă lundu-mi rolul în primire… de dadacă! Seara am descoperit dispariţia telecomandei de la TV. Se pare ca nepotul meu a aruncat telecomanda pe fereastră, în prăpastia ce mă separă de Golf!

S-o fi suparat că nu i-am pus un CD a 7-a oară! Chiar şi nepoţii plătesc poliţe unele inventate!