creativitate, imunitate

Mi s-a spus că totul e devalorizat: diplomele, cărțile, puterea cuvintelor!

Mi s-a spus că sunt o provincială de pe Muntele Carmel, district în afara poeziei, șters din catalogul ficțiunii …

Mi s-a spus că un  excelent Ambasador trebuie să tacă, nu are studii suficiente, nu poate fi la nivelul oamenilor de știință persecutați în regimul comunist.

Mi s-a spus multe și pestrițe silabe fără conținut metaforic metafizic cu rimă.

Noroc de ironică față a lucrurilor, de la 2000 de km coronavirus își face de cap  precum baloanele  cu  explozibil aruncate de veșnicii dușmani ce ne amenință insula Sfântă,

Dar voi însă sunteți precum incestul gând

…al fraților puri…românești..

Ce greseală, nu așa se construiește lumea!

CURCUBEUL e un cerc!

Bianca Marcovici din Haifa(C)

alb

Sunt surdă și mută
automatismul lucrurilor
mă sperie…
încerc să fac față prezentului
laptop-ul meu nu mă lasă să scriu
un cuvânt în cele două linii ale deciziei

titlu mereu rămâne alb și dispare
corecțiile sunt degeaba
nu le primește,
chiar dacă mă sufoc intrând și ieșind din viață

tot va dispare titlu sau poezia…
mă recunosc învinsă
virusul corona a înghițit totul

te rog nu mă încărca cu viața ta

plină cu herghelii de cai sau inorogi

e ca și cum m-ai obliga să mă uit

doar la tabloul tău favorit

într-un muzeu prea cunoscut

ca să fie pomenit!

Eu am alte preferințe

Alte gusturi

Alte alternative

Vorbesc despre muzica sufletului alb!

bianca

(C)

amintiri

Botezasem mașina mea, Esmeralda. Culoarea bordo și forma ei modernă mă făceau să mă simt ca o regină, când o conduceam spre serviciu, dimineața la prima oră. Traseul meu era destul de scurt spre Hof HaSemen-Haifa. Așteptam la barieră trecerea trenului, clipe de odihnă care îmi făceau bine, mă trezeam, cum se spune. Imediat, cam peste 5 minute ajungeam la serviciu, unde trebuia să arăt proaspătă și împăcată cu noul meu loc de muncă, ca ingineră în domeniul construcțiilor. Zilele treceau la fel, iarna se apropia, ploaia nu contenea mai ales noaptea. Drumul meu din Iad Lebanim era ca o coborâre de pe deal spre zona mai joasă, așa că, drumul asfaltat, umed de după ploaia obișnuită de noapte, nu m-a făcut să presimt dezastrul care va urma… Era 4 decembrie, o zi firească, Haifa se lumina încet, iar eu la volan așteptam cuminte la barieră, ora 6.30 dimineața, soarele încă nu răsărise, dar totul mergea șnur, robotul din mine acționa automat, bariera se va ridica imediat, în fața mea o mașină cu roțile înalte va trece linia ferată… Nu-mi rezona nici o melodie, dar după câteva secunde am ajuns dincolo, zonă inundată, când, m-am trezit că mașina intră în pământ, asfalt… Se crăpa drumul, iar apa mă inunda în mașină, rapid, fără posibilitate de înaintare, motorul s-a stins la toate eforturile mele de a o face să înainteze… Intrasem într-o groapă făcută înainte de o mașină cu remorcă. Mă scufundam, încerc să deschid ușa din stânga, nu reușesc, apa îmi ajunsese deja la talie… trec dincolo spre dreapta și reușesc să împing ușa… cobor în apă, pe partea dreaptă, las mașina acolo resemnată, ajung la serviciu așa udă… povestesc colegilor, dar… nicio compătimire… Ploaia se întețește, chem grar-ul (service)… dar nu vine… nu vine! Pe la ora 16.00 ajunge totuși… Mașinile din zonă pluteau în apă ca niște bărci fără control! Mașina mea e declarată totalost, nu o mai văd… Esmeralda mă părăsise fără să-și ia rămas bun, vorbeam cu ea deseori, făcea parte din mine! După vreo două luni, când banii de asigurare încă nu sosiseră, primesc un telefon de la Ierusalim. O voce de femeie mă întreba dacă nu am mișcat ceasul de la mașina mea, la kilometraj, pentru că arata foarte puțin, doar 4000 de km… Mașina mea nouă fusese deja vândută de cei de la asigurare… Iar eu circulam cu autobuzul și mai apoi pe jos… de la autobuz spre serviciu! Pozele și reclamația mea la primărie au fost făcute a doua zi… Cei de la primărie au astupat repede gaura crăpată în drum comunicându-mi că dacă am asigurare să nu mă adresez și lor.

Bianca Marcovici

gazeta Israel 28/05

glee

 GLEE (14/05/2020) 

Un serial muzical Glee de pe Netflix m-a făcut să-l urmăresc cu plăcere! Copiii erau educați să fie ei însuși într-o școală din Ohio! Sincer am fost dezarmată total când copiii de liceu  americani de toate naționalitățile, convingeri  , orientările sexuale se confruntau cu probleme familiare, colegiale, violentă, dar toate pe muzică; fiecare cântec transmitea un mesaj și prin dans în competiții extrașcolare! Asta presupunea audiții, spectacole, repetiții! Mi-am amintit de perioada când am urmat cursurile de vioară de la Liceul de Muzică din Iași, unde în pauze improvizam fiecare copil o piesă acompaniată de pian, dansând cu plăcere până sunetul clopoțelului ne trezea la realitate! Dacă închizi ochii

îți poți imagina acești ani frumoși acum pe vremea pandemiei! Filmul e turnat pe o perioadă de 4 ani: reinventarea muzicii a marilor compozitori si soliști celebrii în muzical-uri cu spectatori; Rachel Bery ajungând până la urmă solistă chiar la NY pe Broadway. E un lucru curajos să educi talente după modelul american unde perseverența, gustul pentru frumos, modă, încrederea în forțele colectivului, sportivitate, toate trec prin prisma studiului intens! Dar si orientările sexuale care duc la experiențe triste în perioada adolescentină, certuri colegiale, mândrie și prejudecăți, ură și răzbunări între profesori și elevi, etc te fac să întelegi cât de mult trebuie  de investit în sufletul unui copil! Ce-mi amintesc acum e asemănător și cu concertele cu cor si  orchestră sub bagheta dirijorului Izu GOTT( zl) și performanța sa de a ne uni într-o formație celebră a comunităților de evrei din România (cor și orchestră) care a ajuns pe   o scenă din NY ….dar asta e altă poveste!

bianca

pentru scorpioni

 O să_mi cauți numele..

Silabisindu-l 

Pentru că gândești încet

Renunți ușor la mine

La primul meu gest

de panică din ochii mei..

Nu-mi spui că totul va fi bine în cântecul cu versuri slabe pe o partitură a anilor 80.. .

Când încă mai dansăm

Muzica disco; mi-a rămas în sânge, chiar și la nepoții virtuali am remarcat dansul ăsta copiat, totul se transmite, sper că nu și bolile _ dada- pe care mi le amintesc când nu mă sună nimeni. egoism?…ieri soarele strălucea prea puternic, m-a orbit, nu pot mima prietenia cu foști amici, e umilitor!

Imprevizibil este doar pandemia si ura față de nevinovăția  mea;  te-am ghicit; am prevăzut totul; 

Să construiești castele de nisip, cum am făcut-o eu de peste 35 de ani e o artă, nu se ia de-a gata ca o rochie de la magazinul cu rochii travesti, sau chiloți împăiați precum bufnițele cu ochii cunoscători!

Nu e corect să te autoflagelezi cu cuvinte ermetice care nu-ți aparțin! Topește altă carte în viața ta fără copy/paste și te voi iubi mult.

 28/04/2020

gazeta, copyright( c)

bianca marcovici