DESPRE RUTHY ECKER

RUTHY ECKER

O  OPŢIUNE PREFERENŢIALĂ

  Bunul meu prieten,  cunoscutul pictor Lipa Natanson, îmi trimite pe mail câteva tablouri ale doamnei Ruthy Ecker, cerându-mi părerea despre ele. Îi răspund acum, făcându-vă şi pe dumneavoastră părtaşi. Din foarte scurta prezentare a lui Lipa, înţeleg că el şi pictoriţa se cunosc din vremea când amândoi lucrau la liceul din oraşul Nes Ziona, unde dumneaei era responzabila bibliotecii. Şi după ce a ieşit la pensie, a început să picteze.

   Foarte multe persoane se dedică, după anii de serviciu, unui hobby frumos şi e locul s-o spunem că pictura este o opţiune preferenţială. Iar dintre numeroşii pictori amatori, nu puţini au dovedit talent şi pricepere, imaginaţie şi chiar originalitate. Unii îşi iau ca model creaţia unui pictor renumit, alţii recurg la pictura naivă, alţii preferă eclectismul, in căutarea stilului personal. Ruthy Ecker nu intră în aceste categorii, ea reuşind foarte rara performanţă de a depăşi căutările începutului şi a deveni recunoscibilă fără dificultate.

   Talentul este arta de a exprima idei şi sentimente într-o formă aleasă, personală. Este exact ce se poate afirma despre Ruthy Ecker şi despre lucrările ei plastice realiste. Deşi îşi alege tematica din surse foarte diverse, maniera de rezolvare a procedurilor picturale pledează pentru unicitate, demonstrând o aceaşi concepţie şi acelaş mod de exprimare.

   Adaptarea consecventă a anumitor soluţii tehnice şi specificitatea felului de a lucra conferă, în ultimă instanţă, un aspect distinct şi personalizat creaţiei. La Ruthy Ecker observăm că indiferent de subiectul lucrării, pictoriţa îşi stăpâneşte cu siguranţă uneltele, dovedind o incredibilă maturitate (in sensul de experienţă dobândită) şi siguranţă.

    De altfel, constatăm printre lucrări, abordarea curajoasă a unei categorii pe care o evită chiar unii pictori profesionişti, anume portretele: figuri de copii, de tineri sau maturi, priviri directe, senine care devin spontan familiare, o adevărată alegorie umană. Observarea tipologiei, interacţia cu natura şi a realităţii în context emoţional îi conferă acestei pictoriţe un epolet de merit.

                                      Dr. DOREL SCHOR