CUNOASTERE
de Solo HAR-HERESCU
Ma-ntorc din nou la drumul de inceput…
Pe-atunci stiam tot
calatoream prin tot universul
stiam toate relatiile dintre A si B,
si unghiurile de intersectii ale Caii Lactee
si valoarea Dreptului Roman
si cântecele pentru flaut ale lui Mozart
si „Nunta” lui Chagall
si limbile pamântului prin „da” si „nu”
cunosteam toate directiile
iar câteodata si pe mine!
Apoi am stiut tot mai putin…
Si veni rândul plimbarilor lente…
Acum stiu ca zero duce pe scara
numerelor pâna la infinit
acum nu mai râd când cineva cade
pastrez mai bine farâmele de taine
ca sufletul sa-si gaseasca mai usor chemarile.
VINO
Vino prietene sa discutam
Despre cartile scrise si necitite
Despre teama, mila si ura,
Despre viclenie, durere si spirit.
Vino sa inconjuram Ecuadorul,
Sa rapim universului silaba
Cata vreme exista inceput si sfarsit
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 
Contract
(pag 63)
Intre mine si trup
Exista un contract
Asa ca intre samantza si fruct.
Ne-am obisnuit unu cu altul,
Trupul fiind sunet, eu ecoul…
Convietuim
Solo Har
Din volumul” Popas”, 2008, Israel, editare proprie.
POPAS OPTIMIST
(pe marginea volumului „Popas” de Solo Har, 2008)
de Luiza Carol
A aparut volumul de versuri „Popas” al lui Solo Har, cu o coperta de Baruh Elron si ilustratii de Vlad Strihan. Poetul ne-a obisnuit cu o poezie filozofica densa si concisa pana la aforism, intr-o maniera pe care a slefuit-o de-a lungul timpului, prezentand-o mereu mai limpede si mai personala la fiecare nou volum. Fiecare poezie din aceasta culegere imi apare ca o piatra pretioasa transparenta cu multe fatete, prin care putem privi viata intr-o lumina cand taioasa, cand blanda si difuza. Noua culegere de versuri a lui Solo Har poate fi indelung analizata pe diverse planuri: pe plan filozofic, pe plan metaforic, pe un plan strict estetic (al imaginilor vizuale si sonore cuprinse in discursul poetic) si, nu in ultimul rand, pe planul realizarii cartii ca obiect in sine (fiind vorba de o carte la care au contribut doi artisti plastici renumiti). In cele ce urmeaza, voi face doar cateva consideratii foarte generale.
Socraticul „Stiu ca nu stiu nimic” se aude ca un ecou in spatele fiecarei poezii. Iata de pilda versurile:
„Sunt o certa incertitudine respirand” (din poezia „Autodefinire”)
sau:
„Popasul a fost mai indelung/ La cuvant, pentru a intelege/ Neintelesul…!” (din poezia „Popas”).
Dincolo de luciditatea taioasa ca de laser care slefuieste piatra gandului, poetul e capabil de o sensibilitate discreta si gingasa, plina de culori si accente muzicale neasteptate. Iata un exemplu intre multe altele:
APARARE
Pandit de cutit
Ma apar cu vise;
Pandit de foc
Imi fac din raze joc;
Surprins de necuvant
Respir la margine de gand;
Amenintat de nori
Tes sunete de flori
Si-n cercuri mari descrise
Ma apar cu vise.
Rareori am intalnit un volum de poezii in care tema mortii sa apara atat de iminent, dar in acelasi timp intr-un mod atat de senin filozofic, incat cititorului sa-i ramana un zambet interior indelungat dupa ce inchide cartea. Poeziile referitoare la moarte, m-au dus cu mintea la aforismele lui Marcus Aurelius: „Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima.” si „Nu de moarte ar trebui sa se teama omul, ci de faptul ca nu a inceput inca sa traiasca.” Iata in acest sens, ultimele doua poezii ale volumului:
CIRCUIT
Nu depind de mine
De cand am aflat ca moartea,
Cand va fi, cum va fi,
In orice caz nu neagra,
Poate alba, uniforma, prelunga,
A mea va fi.
IUBIND FLORILE
Voi merge pana la capat
Iubind florile, primaverile,
Copiii si culoarea cerului.
In urma nu voi privi,
Ce a sangerat in pustie a ramas.
La plecare voi lua cu mine
Dorurile, tacerile si ultima raza.
Inchei acest scurt comentariu, prezentand o poezie care mi se pare foarte caracteristica pentru intreg volumul. Aici, am senzatia ca tema mortii capata o dimensiune mioritica, autorul anticipand trecerea in nefiinta ca pe o apoteoza a sufletului. Dintre nenumaratele unghiuri din care se poate privi aceasta poezie, eu am ales fateta mioritica (dar evident, alt cititor o poate percepe din multe alte unghiuri de vedere, potrivite cu prisma propriului lui suflet). Mie personal mi-a placut s-o citesc pe un fundal muzical interior, cu ecouri din balada „Miorita” („Soarele si luna/ Mi-au tinut cununa/ Am avut nuntasi/ Brazi si paltinasi/ Pasarele mii/ Si stele faclii…”)
INVITATIE
Am fost invitat la nunta a doua stele!
Nunta fusese patronata de luna,
Carul mic si cel Mare duceau cununa miresei,
Trena o tineau doi ingeri…
Pe calea razelor venea mirele,
Si festivitatea nuptiala incepuse.
In acordurile fanfarei cerului,
Se intona „Iubire Universului”…
Multumiri poetului Solo Har pentru acest nou volum de poezie, care ne invita la un „popas” de meditatie emotionant si datator de speranta.
SURSA
NUANTE NR.8 2008
cu aprobarea lui Solo Har
Generaţia confruntărilor, cartea poetului Solo Har am primit-o chiar la Haifa. Organizasem o seară literară la mine în casă. Cartea are cu o dedicaţie specială care conţin cuvintele „DREPT EXPRESIE A FRUMOASEI NOASTRE TRECERI PRIN SENSUL TULBURĂTOR AL EXISTENŢEI NOASTRE”
Cu aprecieri, Solo Har, 19.07.1994
De atunci ne-am mai întânit la „Întâlnirea scriitorilor de pretutindeni” la Neptun, 1996, 1999 unde poetul a avut recitalul său separat încununat de succes, reprezentându-ne ca membru al A.S.I.L.R.
Ultima dată am primit din mâna sa un grupaj de poezii cu un conţinut fără echivoc, puternic şi reprezentativ pentru Revista „Izvoare, poezii care au apărut recent în revistă iunie, 2015
Moartea Poetului, (veteran pe baricadele Asociaţiei care a reuşit să adune în „Colecţia Izvoare” interviuri memorabile cu toţi autorii care mai scriu româneşte cu cetăţenie israeliană) e o mare pierdere pentru mine personal. Să-i fie amintirea binecuvântată! Za”L. Cum scrie poetul despre scriitori:”…au adus o mare contribuţie importantă la cunoaşterea şi recunoaşterea potenţialului creator al evreilor israelieni de limbă română…”el fiind primul dintre ei.
Condoleanţe familiei şi colegilor scriitori.
POETA BIANCA MARCOVICI
MEMBRĂ ÎN COMITETUL DE CONDUCERE
AL A.S.I.L.R.
apărut ăn Gazeta Românească, septembrie, 2015