paralele în timp

•    Cânt la pianul minții de sărbători
•   E teribil de complicat să țin pasul cu virtualul-
•   Nici cu băncile nici măcar cu loteria unde verific
•   Dacă am noroc...
•   3 numere dacă ies  ca un făcut le văd pe
•   Verticală,
•   Normal că norocul e pe orizontală-
•   Dar nu mi-e somn...
•   Doar cifre mi se cer
•   Ajutoare, donații, echivalente prietenești...
•   Dacă nu sunt ignorată, plictisită de favoruri inutile-
•   Am părăsit lumea literară de aproape 9 luni
•   Dar n-am născut nimic!!!
•   Eu am doar o lanternă la mobil...
•   Chiar dacă citesc sau amestec cărțile remarc
•   Mereu   totul e raportat la viața scriitorului
•   Prea puțină magie sau, cel puțin să-l recunoști
•   De departe pe autor
•   Cuvinte lipite, nestilizate se adună într-un hambar!
•   De Iom Kippur am ținut dietă cu pastilele  uitate prin sertare cu multă apă, să-mi ierte păcatele de peste an, dar rugăciunile ne mai sapă fața, ridare automată, noroc că nu am barbă. Pe haridimi cei cu zulufi cum îi recunoaște Dumnezeu, te pomenești că are un program de recunoaștere a ochilor sau a vocii? Dar acum se folosește amprenta...
•   Mie nu mi-a recunoscut vocea poetică, sunt prea departe de Zidul Plângerii sau de piatra cea de 600 de tone care a înghițit 6 milioane de suflete ale evreilor uciși în Holocaust…nu mai este loc, NU!!!
•   Am răsfoit o carte tradusă din MAHZOR publicată în anul 1932 la Brăila...
•   Mi-am amintit că la noi acasă se vorbea idiș ca limbă ascunsă, salvată(Canetti) pentru ca, noi copiii să nu înțelegem.
•   Oricum era vorba de “parăs”...adică banii ... care nu ajungeau, inflație, la fel ca acum.
•    Pensia ajunge de la o lună la alta precum în România pe vremea împușcatului, făcând economii, ajutând nepoții din armată sau viitori soldați care primesc cu masa anostă sau o simbrie mai mică decât a elevilor de Talmud Tora. Soldații noștri își riscă viața, elevii de aceeași vărstă, haridimii nu sunt înrolați ca soldați! Mă rog pentru nepoții mei sunt mama tuturor soldaților!
•    Dela o vreme îmi arunc cărțile erodate de vreme, aduse în bagajul de ola hadașa, (nou venită în țară) s-au distrus, nu perimat, hărtie și tipărire proastă!
•   E ultima lor șansă, a cărților în limba română,  inclusiv cele 30 de cărți ale mele, aici în Haifa zidurilor de sprijin, sau donații întâmplătoare în stațiile de tren!
 
 
•   Prietenia e un jug sau o căsătorie fără verighetă, mereu te gândești pentru ea sau el, dar invers nu prea simți că primești  aceleași sentimente, totul se transformă în datorie, respectarea tabieturilor celuilalt sau celeilalte, sau un pahar de vorbă înghesuită în partea cea plină a paharului până la golire...iar când un partener/a moare te trezești la fel de singur precum Amos Oz, copilul de 12 și jumătate...Dar eu mai sper în cuplu, e o osândă firească, iubire până la moarte și un pat de cărți deasupra, doar am comandat duplex pentru mormânt! Nu mă mai caut pe google! BIANCA MARCOVICI
(c) 19/11/2022
• 
•   19/10/22