Panoramic editorial ( 117)
POVESTIRILE DE LÎNGĂ VATRĂ
ale MARIANEI JUSTER
Liviu Moscovici
S-a scris despre cartea „ Ca la mama acasă” a Marianei Juster ( Bucureşti, Editura Hasefer ,2008.170 p. ) , recentă apariţie lansată la Tîrgurile de carte din Bucureşti şi Ierusalim, dar parcă nu îndeajuns. Impactul nu a fost pe măsura aşteptărilor (editorilor şi a specialiştilor) ; una dintre cauze este că s-a pus accent mai mult pe partea a doua a cărţii, cititorii fiind furaţi de frumuseţea grafică a volumului , de cultura gastronomică a autoarei ,de subtitlul : „ Bucate tradiţionale evreieşti aromate, degustate, şi descîntate de Mariana Juster.Cu ilustraţiile lui Done Stan.Macheta artistică este atribuită lui Gheorghe Chiru si Radu Constantinescu.
Calităţi care nu trebuie neglijate.Considerăm însă că valoarea adevărată a cărţii ,valoare care subliniază şi caracteristicile artistice ale autoarei , trebuie văzută atunci cînd analizezi partea I , intitulată ,modest, „POVESTIRI ÎN JURUL VETREI” (v.p. 7 – 65 ). Acest capitol , amplu –de altfel-, constituie şi genul atipic al cărţii editată de „Hasefer”. Nu este o carte de bucate ci , subliniem, acest prim capitol, nu este decît o mare evocare artistică de o calitate literară excepţională.O evocare artistică a unei lumi trecute, a unui univers care trebuie cunoscut de generaţiile de azi şi de mîine, un univers al tîrgului evreiesc de altă dată, al tîrgului evreiesc din Moldova. În acelaşi timp, aş apropia evocarea Marianei Juster şi de genul „jurnalului literar”, la propriu şi la figurat. Un jurnal pe care autoarea l-a scris acum,la o vîrstă remarcabilă, în care a descris anii copilăriei, lumea tîrgului în care a trăit , marile evenimente care marchează trecerea timpului, sărbătorile religioase,sărbători ale trecerii dintr-o perioadă în alta a vieţii.
Cititorul observă cu bucurie c ă această carte , acest capitol –mai cu seamă- se alătură alteia apărută ,tot, recent – „ Balada tîrgului evreiesc” a lui Victor Rusu.Ambele ne dau o imagine a vieţii părinţilor noştri, a înaintaşilor noştri, cărţi absolut necesare pentru cunoaşterea societăţii evreieşti din România anilor de pînă la aliaua cea mare.Autoarea trăieşte c u putere anii aceştia : „ Sînt încă fermecată de toate amintirile evocate, casa părintească, vraja copilăriei, bătrînii mei unici în felul lor, devotamentul lor, familia unită la bine şi la rău, iubirea pentru semen, tradiţiile evreieşti în care am crescut. .. Mă revăd acasă şi ochii mi se înceţoşează. Îi revăd pe toţi ai mei ca printr-o bură deasă. Îi chem din depărtări şi aş vrea să le spun cît de dor mi-e de ei şi cît de mult i-am iubit ..” (p.62)
Emoţionante cuvinte care constituie un program literar cu care Mariana Juster a pornit la scrierea cărţii . . Un volum surprinzător . Primului capitol este de o adevărată autenticitate . Casei păruinteşti i se atribuie şi calitatea de „ vatră”- un atribut care subliniază şi importanţa locului dar şi valoarea morală şi sentimentală a casei. În casa părintească, un loc aparte s-a acordat ,de-a lungul anilor, bucătăriei. Mariana Juster foloseşte noţiunea de „ cuhnie”, „ deoarece acest spaţiu important din casa omului era cu totul altceva decît ceea ce ştim noi astăzi” (p. 9).Este poate pentru prima dată în literatura israeliană de limbă română cînd un scriitor reuşeşte să infăţişeze modul de viaţă a unei familii, a unei colectivităţi, prin tablourile, pline de mişcare, ale „cuhniei” .O oglindă în care autoarea, cu talent, înfăţişează şi zilele frumoase dar şi zilele grele ale copilăriei ei .De la întîmplări fericite , de la viaţa .fără griji,la anii de război, la evacuări silite, din cauza legilor rasiale. .De la zilele obişnuite ale săptămînii, la întîmpinarea Şabatului, la modul în care este sărbătorit el. De la aceleaşi zile obişnuite la marile sărbători religioase: Roş Haşana, Iom Kipur, Purimul, Pesahul…Consemnarea cotidianului, a sărbătorilor , nu este un scop în sine. Odată cu reflectarea acestor zile în mintea copilului şi a dolescentului, a omului matur de mai tîrziu, cititorul vede marea dragoste a autoarei faţă de tradiţii, faţă de familia în care a crescut, de societatea în care exista această familie.O îmbinare artistică a unui talent scriitoricesc cu ochiul atent al unui specialist etnograf (dacă vreţi) care ştie să aprecieze fiecare gest ( religios, laic, alături de obiceiurile legate de comerţ, de sănătate –dar mai presus de toate de cunostinţe gastronomice, de ceea ce se cheamă „ viaţa în cuhnie” !) a membrilor familiei. Gîndul te duce la alte cărţi a Marianei Juter : „ La noi, la Frumuşica” (1992), „Fiica morarului din Botoşani”(1966), „Evreul carec s-a întors la poporul meu!”(1970) .Toate acestea (poate) au pregătit realizarea cărţii la care ne referim acum.
Citind cu atenţie cartea,trăiesti alături de autoare , vibrezi la emoţiile ei. Capitole cum sînt cele intitulate „Vineri seara şi sîmbătă” (p.14-22), „O poveste cu cnişes”(p.29-32), „Roş Haşana „(p.33-38) ş.a. impresionează prin arta redării atmosferei, prin îmbinarea specificului sărbătorii din casă cu povestiri din tîrgul natal, prin umanul care se degajă din aceste pagini. Este de-a dreptul fascinant modul în care Mariana Juster reuşeşte să evoce – numai prin cîteva notaţii – sentimente, trăiri, emoţii…Organizat deci pe mai multe planuri, concepute,la rîndul lor , ca elemente narative de sine stătătoare, textul devine aproape un roman al evoluţiei autoarei dar şi al reconstruirii imaginii casei şi a tîrgului in care a crescut.
Fără a avea caracterul unui jurnal adevărat prin urmărirea exactă a timpului ,”Povestirile din jurul vetrei” aduc totuşi în faţa noastră elemente principale necesare realizării climatului în care scriitoarea s-a format şi s-a individualizat.Uneori ai impresia că ea se apropie de tehnica literara a scriitorului Marcel Proust. Amintirea Pîinii pentru Shabat, hala, a supei de pasăre- goldene youh,(pentru a cita doar două exemple), constituie motivele unor povestiri emoţionale, aşa cum madlenele lui Proust constituie motivele unor rememorări …Vorbind de supa de pasăre (v.p.22) autoarea ajunge la amintiri din copilărie, cînd bolnavă fiind a fost descîntată de Profira a lui Gheorghe brînzarul…Dar adevărata însănătoşire a venit tot de la acea” goldene youh” făcută de bunica ei….Şi citim cu interes redarea descîntecului, pe care vecina Profira o face în casa lui Dom‘ Froim, descîntec care ar trebuie ,poate, să stea şi într-o carte de obiceiuri ţărăneşti!
Revenind la specificul acestei evocări a spaţiului casei evreieşti prin povestirile care au ca un fir conducător activitatea bunicii , mamei, a fiicei în „ cuhnia” evreiască, am vrea să sublineim încă un aspect. Mariana Juster vrea să „ distrugă” ideea de carte de bucate tradiţională, în care indici, cu precizie, gramajul şi în care scrii „ gefilte fisch se fac aşa…”, „ ciulent se face aşa…”, chighel pentru ciulent s e face aşa…”. Pe autoarea cărţii a interesat-o tot ce se întîmplă împrejurul mîncării, mai mult decît mîncarea. Apreciem că acest prim capitol reprezintă un moment important, iar capitolul al doilea,”Reţete culinare”(p.65-163), constituie un apendice care întăreşte , care lărgeşte ideile şi tematica primei părţi, evocatoare a vieţii evreieşti tradiţionale.Şi după cum vedem, autoarea a luat ca subiect, perioada trăită cel mai intens ; copilăria,cu personajele reale, care existau în timpul acela. Portretul pe care îl face mamei( şi pe care cititorul îl păstrează în amintire ! ) se alătură celorlalte portrete ale mamei evreice care au apărut în cărţi scrise de curînd. ( Vezi în acest sens cartea Iuliei Deleanu (Bucureşti)– „Kadiş pentru mama mea”, sau volumul lui Leon Volovici (Ierusalim) – „ De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi”). Sub acest aspect cartea are un mesaj pe care autoarea îl transmite generaţiilor de azi, de mîine.
Capitolele II şi III constituie şi o întroducere în bucătăria evreiască.Alături de reţete „ de la mama acasă”, reţete ale unor mîncăruri pe care le păstrăm în amintirea noastră , se redau cîteva reguli generale ale bucătăriei caşer, care se referă la utilizarea bucătăriei în zilele de simbătă şi în zilele de Pesah. Toate la un loc – o evocare sentimentală făcută cu talent literar.
Succseul cărţii este dat şi de realizarea grafică. Tiparul s-a făcut cu o literă frumoasă, hîrtia-din cea mai bună,o hîrtie cretată, elegantă, oglinda paginii- de o estetică deosebită iar desenele, vignetele, aduc un plus de valoare textului. Editura Hasefer,întreg colectivul redacţional , merită toate laudele pentru această carte care aduce în atenţia cititorului o altă faţă a vieţii evreieşti din tîrgurile şi oraşele în care au trăit evreii în România .
Autoarea, Mariana Juster, ne dovedeşte , încă odată, talentul ei literar, marea pasiune pentru povestire, marea încredere în adevărul pe care numai literatura bună îl poate dezvălui .
.
primit de la autor
aparut si in Viatza Naostra
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 