Liviu Moscoici si Mariana Juster ca invitati

Panoramic editorial ( 117)

 

                                    POVESTIRILE   DE   LÎNGĂ   VATRĂ

                                                ale MARIANEI JUSTER

 

                                                     Liviu   Moscovici

 

            S-a  scris despre  cartea „ Ca la mama acasă” a Marianei Juster ( Bucureşti, Editura Hasefer ,2008.170 p. ) , recentă apariţie lansată la Tîrgurile  de carte  din Bucureşti şi Ierusalim, dar parcă nu îndeajuns. Impactul nu a fost pe măsura aşteptărilor (editorilor şi a specialiştilor) ;   una dintre cauze este că  s-a pus accent mai mult pe partea a doua a cărţii, cititorii fiind furaţi de frumuseţea grafică  a volumului , de cultura gastronomică a autoarei ,de   subtitlul    : „ Bucate tradiţionale evreieşti aromate, degustate, şi descîntate de Mariana Juster.Cu ilustraţiile lui Done Stan.Macheta artistică este atribuită  lui Gheorghe Chiru si Radu Constantinescu.

            Calităţi care nu trebuie neglijate.Considerăm însă că valoarea adevărată a cărţii ,valoare care subliniază şi caracteristicile   artistice ale autoarei , trebuie văzută  atunci cînd analizezi partea I  ,   intitulată ,modest, „POVESTIRI  ÎN  JURUL VETREI” (v.p. 7 – 65 ). Acest capitol , amplu –de altfel-, constituie şi genul atipic al cărţii editată de  „Hasefer”. Nu este o carte de bucate ci , subliniem, acest prim capitol,  nu este decît  o mare  evocare artistică de o calitate literară excepţională.O evocare artistică a unei lumi trecute, a unui univers care trebuie cunoscut de generaţiile de azi şi de mîine, un univers al tîrgului evreiesc de altă dată, al tîrgului evreiesc din Moldova. În acelaşi timp, aş apropia evocarea Marianei Juster şi de genul „jurnalului literar”,  la propriu şi la figurat. Un jurnal pe care autoarea l-a scris  acum,la o vîrstă remarcabilă, în care a  descris anii copilăriei, lumea  tîrgului în care a trăit , marile evenimente care  marchează trecerea timpului, sărbătorile religioase,sărbători ale trecerii dintr-o perioadă în alta a vieţii.

            Cititorul  observă  cu bucurie c ă această carte , acest capitol –mai cu seamă- se alătură  alteia apărută ,tot,  recent  – „ Balada tîrgului evreiesc” a lui  Victor Rusu.Ambele ne dau o  imagine a vieţii părinţilor noştri, a înaintaşilor noştri, cărţi absolut necesare  pentru cunoaşterea societăţii evreieşti din România anilor de pînă la aliaua cea mare.Autoarea trăieşte c u  putere anii aceştia :  „ Sînt încă fermecată de toate amintirile evocate, casa părintească, vraja copilăriei, bătrînii mei unici în felul lor, devotamentul lor, familia unită la bine şi la rău, iubirea pentru semen, tradiţiile evreieşti în care am crescut. .. Mă revăd  acasă şi ochii mi se înceţoşează. Îi revăd pe toţi ai mei ca printr-o bură deasă. Îi chem din depărtări şi aş vrea să le spun cît de dor mi-e de ei şi cît de mult i-am iubit ..” (p.62)

            Emoţionante cuvinte care constituie un program literar  cu care Mariana Juster a pornit la scrierea cărţii . . Un volum surprinzător . Primului capitol  este de o adevărată  autenticitate . Casei păruinteşti i se atribuie şi  calitatea de „ vatră”- un atribut  care subliniază şi  importanţa locului dar şi valoarea  morală şi sentimentală  a casei. În casa părintească, un loc aparte  s-a acordat  ,de-a lungul anilor, bucătăriei. Mariana Juster foloseşte noţiunea de  „ cuhnie”, „ deoarece acest spaţiu important din casa omului era cu totul altceva decît ceea ce ştim noi astăzi” (p. 9).Este poate pentru prima dată în literatura  israeliană de limbă română cînd   un scriitor reuşeşte să infăţişeze modul de viaţă a unei familii,  a unei colectivităţi, prin  tablourile, pline de  mişcare, ale „cuhniei” .O oglindă în care autoarea, cu talent, înfăţişează şi zilele frumoase dar şi zilele grele ale copilăriei ei .De la întîmplări fericite , de la viaţa .fără griji,la anii de război, la evacuări silite,  din cauza legilor rasiale. .De la zilele obişnuite ale săptămînii, la întîmpinarea  Şabatului, la modul în care este sărbătorit el. De la aceleaşi zile obişnuite la marile sărbători religioase: Roş Haşana, Iom Kipur,  Purimul, Pesahul…Consemnarea cotidianului, a sărbătorilor ,  nu este un scop în sine. Odată cu reflectarea acestor zile în mintea copilului şi  a dolescentului, a omului matur de mai tîrziu,  cititorul  vede marea dragoste a autoarei faţă de tradiţii, faţă de familia în care a crescut,  de societatea în care exista această familie.O îmbinare artistică a  unui talent scriitoricesc cu ochiul atent al  unui specialist  etnograf (dacă vreţi) care ştie să aprecieze fiecare gest ( religios, laic, alături de  obiceiurile legate de comerţ, de sănătate –dar mai presus de toate de  cunostinţe gastronomice, de ceea ce se cheamă „ viaţa în cuhnie” !) a  membrilor familiei. Gîndul te duce la alte cărţi  a Marianei Juter :   „ La noi, la Frumuşica” (1992), „Fiica morarului din Botoşani”(1966), „Evreul carec s-a întors la poporul meu!”(1970) .Toate acestea  (poate) au pregătit  realizarea  cărţii la care ne referim acum.

            Citind cu atenţie cartea,trăiesti alături de autoare , vibrezi la emoţiile ei. Capitole cum sînt cele intitulate „Vineri seara şi sîmbătă” (p.14-22), „O poveste cu cnişes”(p.29-32), „Roş Haşana „(p.33-38) ş.a.  impresionează prin  arta  redării atmosferei, prin îmbinarea specificului sărbătorii din casă cu povestiri din tîrgul natal, prin  umanul care se degajă din aceste pagini. Este  de-a dreptul fascinant modul în care Mariana Juster reuşeşte să evoce  – numai prin cîteva notaţii – sentimente, trăiri, emoţii…Organizat deci pe mai multe planuri, concepute,la rîndul lor , ca elemente narative de sine stătătoare, textul  devine aproape un roman al evoluţiei autoarei dar şi al reconstruirii imaginii casei  şi a tîrgului in care a crescut.

 Fără a avea caracterul unui jurnal adevărat  prin urmărirea exactă a timpului ,”Povestirile din jurul vetrei” aduc totuşi  în faţa noastră  elemente principale  necesare realizării climatului în care scriitoarea s-a format şi s-a individualizat.Uneori ai impresia că ea se apropie de  tehnica literara a  scriitorului  Marcel Proust. Amintirea  Pîinii pentru Shabat, hala, a supei  de pasăre- goldene youh,(pentru a cita doar două exemple), constituie motivele  unor povestiri emoţionale, aşa cum madlenele lui Proust constituie motivele unor rememorări …Vorbind de supa de pasăre (v.p.22) autoarea ajunge la amintiri din copilărie, cînd bolnavă fiind  a fost descîntată de  Profira a lui Gheorghe brînzarul…Dar adevărata însănătoşire a venit tot de la  acea”  goldene youh” făcută  de bunica ei….Şi citim cu interes  redarea descîntecului, pe care vecina Profira o face în casa  lui Dom‘ Froim, descîntec care ar trebuie ,poate, să stea şi  într-o carte de obiceiuri ţărăneşti!

            Revenind la  specificul acestei evocări  a spaţiului casei  evreieşti prin povestirile care au ca un fir conducător activitatea bunicii , mamei, a fiicei în „ cuhnia” evreiască, am vrea să sublineim încă un aspect. Mariana Juster vrea să „ distrugă”  ideea de carte de bucate tradiţională, în care indici, cu precizie, gramajul şi în care scrii    gefilte fisch se fac aşa…”, „ ciulent se face aşa…”, chighel pentru ciulent s e face aşa…”. Pe autoarea cărţii   a interesat-o tot ce se întîmplă  împrejurul mîncării, mai mult decît mîncarea. Apreciem că acest prim capitol reprezintă   un moment important,  iar capitolul al doilea,”Reţete culinare”(p.65-163), constituie  un apendice care întăreşte , care lărgeşte  ideile şi tematica primei părţi, evocatoare a vieţii evreieşti tradiţionale.Şi după cum  vedem, autoarea a luat ca subiect, perioada trăită cel mai intens ; copilăria,cu personajele reale, care existau în timpul acela. Portretul  pe care îl face mamei( şi pe care cititorul îl păstrează în amintire ! ) se alătură celorlalte portrete ale mamei evreice  care au apărut în cărţi scrise de curînd. ( Vezi  în acest sens cartea Iuliei Deleanu  (Bucureşti)– „Kadiş pentru mama mea”, sau volumul  lui Leon Volovici (Ierusalim) – „ De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi”). Sub acest aspect  cartea are  un mesaj pe care autoarea îl transmite generaţiilor de azi, de mîine.

             Capitolele II şi III constituie şi o întroducere în bucătăria evreiască.Alături de reţete  „ de la mama acasă”, reţete ale unor  mîncăruri pe care  le păstrăm în amintirea noastră ,   se redau  cîteva reguli generale ale bucătăriei caşer,    care se referă la utilizarea bucătăriei în zilele de simbătă şi în zilele de Pesah. Toate la un loc – o evocare sentimentală făcută cu talent literar.

            Succseul cărţii este dat şi de realizarea grafică. Tiparul s-a făcut cu o literă frumoasă, hîrtia-din cea mai bună,o hîrtie cretată, elegantă, oglinda paginii- de o estetică  deosebită iar desenele, vignetele, aduc un plus de valoare textului. Editura Hasefer,întreg colectivul redacţional ,  merită toate laudele pentru această  carte care aduce  în atenţia cititorului o altă faţă a  vieţii evreieşti din tîrgurile şi oraşele în care au trăit evreii  în România .

            Autoarea, Mariana Juster, ne dovedeşte  , încă odată, talentul ei literar, marea pasiune pentru povestire, marea  încredere în adevărul pe care numai literatura bună  îl poate dezvălui .

 

.

    primit de la autor

aparut  si  in Viatza Naostra

           

           

           

           

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s