totul are o limită

am dos puternic
poezie [ ]
iş li tahat
Colecţia: texte filozofice

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de bianca marcovici [Levana ]

2009-06-26 | |

Să primesc toate să le supun
Digestiei
După ce le-am mestecat fără întrerupere
12 ore şi ceva
Iş li tahat când văd cât durează viaţa omului
Pribegind după speranţă
Iş li tahat când am insomnii
aşteptând verdicte de la doctorii puşi pe şotii
Distrugătoare
Iş li bulimia*
După cumpărături să gust ce se transformă
În poemul absurd
Iş
li mandolina, vioara, capricii, cremona
Fugi de aici ca n-ai tahat să suporţi
consecinţele dezastrului albastru
Is li tahat
Is li ţiţim
Melodie tradusă
Am dos /am sâni
Coboară-n jos Luceafăr blând.
יש לו קבול sau
totul are o limită.

Iş li tahat…. am spate, am orice în ebraică
Atunci când şeful zbeară ca o fiară
Manipulând poezia inginerului.
Două creiere..două mâini
Şi doar un tahat..

în ivrit:

!יש לי תחת …am dos puternic!
iş li tahat!*

bulimia în ivrit*- bulimie

|

29 iunie 1941

Vara la Iaşi ( 35 )

29 iunie 1941 : „…. Duminica aceea … ”

sursa, Viaţa noastră
Liviu Moscovici

„Pogromul de la Iaşi a fost executat la
ordinul explicit al lui Ion Antonescu care
a dispus evacuarea totală a populaţiei
evreieşti din oraş şi lichidarea fără milă
a oricărui evreu care va deschide foc
asupra soldaţilor români şi germani”.
Jean Ancel

Vara la Iaşi este marcată, de zeci de ani, de comemorarea victimelor Pogromului din 28 – 29 iunie 1941. În fiecare an sute de locuitori, oficialităţi, cercetători, istorici, se adună la Cimitirul evreiesc din Păcurari pentru a comemora victimele Pogromului din iunie 1941. …O parte din cei ucişi îşi dorm somnul de veci în morminte, sub lespezile unor gropi comune, lespezi funerare care au, simbolic, forma vagoanelor de tren în care au fost asasinaţi 12 ooo de evrei ieşeni …
Este oare un evreu din Iaşi care nu a plîns lîngă aceste lespezi, este oare un locuitor al oraşului care nu a adus un omagiu memoriei celor dispăruţi ?
O întrebare la care se poate da uşor un răspuns… Fiecare dintre noi a participat la comemorările anuale, fiecare dintre noi îşi aduce aminte de un frate, de o soră, de un părinte, de un bunic, care a fost ucis în acele zile….Într-unul din mesajele pe care preşedintele F.C.E.R., deputatul Aurel Vainer, l-a trimis comunităţii
evreilor din Iaşi în anul 2007 se spune : „ Cu mare durere, la Iaşi şi în toată ţara, ne înclinăm şi aducem din memorie tragedia celor ucişi mişeleşte în acel iunie fierbinte din 1941 numai pentru faptul că s-au născut şi trăiau ca evrei… Fie ca din rememorarea tragediilor trecutului oamenii să înveţe să preţuiască viaţa semenilor lor, împlinindu-se porunca mesianică a iubirii aproapelui „(R.E., nr.278).
Idee pe care o găsim prezentă în multe alte intervenţii referitoare la Pogrom , în multe alte cărţi, articole,mesaje, scrisori ale unor mari personalităţi ale vieţii evreieşti. Marele rabin Menachem Hacohen scria :” Să uităm ? În nici un caz . Niciodată ! Dar această memorie trebuie să fie un stimulent pe mai departe, să avem familii, să trăim, să clădim, să refacem din temelii ceea ce s-a distrus … trebuie să ţinem minte şi să învăţăm…” ( R.E., nr.189 )
Despre Pogromul de la Iaşi s-a scris mult în anii care au trecut după 1990… A apărut importanta monografie a regretatului istoric Jean Ancel, monografie care, cu un deosebit spirit ştiinţific, stabileşte că Pogromul de la Iaşi a însemnat începutul genocidului şi că acest Pogrom a fost executat din ordinul explicit al lui Ion Antonescu. De asemenea, în anul 2006, a avut loc la Universitatea din Iaşi un Simpozion internaţional organizat pe acest subiect de către Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România. Comunicările prezentate de istorici români şi străini au demonstrat pe bază de documente , că masacrul şi „Trenurile morţii” au fost ordonate de mareşalul Ion Antonescu şi îndeplinite de trupe româneşti conform unui plan stabilit de Statul major al Armatei.Lucrările simpozionului au fost publicate într-un volum care reprezintă un important loc în bibliografia Holocaustului….

*

În anul 2008 o nouă carte ne-a atras atenţia prin desele referiri la Pogromul de la Iaşi. O nouă carte la cele atît de multe care s-au scris pînă în prezent… Dar un volum de un specific deosebit. O carte care are un dublu scop: pe de o parte să aducă în atenţia prezentului o pagină neagră din istoria României iar pe de alta parte să menţină vie memoria victimelor nevinovate – aruncate la margine de drum, în gropi comune, arse de vii, victime ale Holocaustului…
O carte editată prin grija Asociaţiei evreilor din România victime ale Holocaustului, un volum care se alătură celorlalte editate de această Asociaţie şi despre care Ziarul”Viaţa noastară” a facut mai multe referiri. Răspunzînd deci unor comandamente şi istorice şi pedagogice, AERVH a tipărit cartea „ HOLOCAUST : Tinerii întreabă, supravieţuitorii răspund. Buc., 2008. 303 p.
Un volum bine întocmit în care găsim semnături ale unor intelectuali de seamă din România : Liviu Beriş, Oliver Lustig, Hary Kuller, Miriam Korber – Bercovici … Sumarul cărţii mai aduce şi prezenţa amintirilor Soniei Palty – cunoscută prin cărţile referitoare la deportările din Transnistria, cunoscută prin scrierile atît de dureroase care menţin trează memoria celor căzuţi pe drumurile şi cătunele transnistriene…
Întocmirea volumului a plecat de la ideea că generaţia tânără nu are destule cunoştinţe despre Holocaust, că tineretul din România a pus şi pune nenumărate întrebări referitoare la Holocaust. Din selecţia acestor întrebări, unele cu o anumită tendenţiozitate, altele izvorîte din pură curiozitate, s-au reţinut cele mai interesante –cărora li s-au dat răspunsuri de către un grup mare de istorici, cercetători… La aceştia s-au adăugat MARTORI ai evenimentelor, martori care aduc ,pe lîngă cele spuse de istorici , glasul particular al acelor care au suferit şi au reuşit să supravieţuiască.
Ce fel de intrebari au fost puse ?
Secţiunea I este întitulată „ Despre vremea cînd stăpîn era ne-omul … şi totuşi despre Om (p. 11-163) ; Secţiunea a II-a are titlul „Despre evrei, antisemitism şi Holocaust” (p. 163-303). Chiar numai din titlurile capitolelor ne dăm seama de orientarea întrebărilor. Unele au o formulare directă : „Ce părere aveţi despre Holcaustul din România „, Ce părere aveţi despre Holocaustul roşu”, „Este adevărat că în lagăr s-au făcut experienţe pe oameni vii”, ,, Ce a avut mareşalul Ion Antonescu cu evreii” , ,,Ce acuze s-au adus evreilor basarabeni” etc etc….Din noianul întrebărilor selectăm cîteva care se referă la Pogromul din Iasi :
-Vă rugăm să ne povestiţi o întâmplare care v-a marcat în evenimentele tragice din iunie 1941 .
-Ce vă amintiţi din călătoria în „ trenul norţii”plecat din Iaşi în iunie 1941
-Ce loc a deţinut Pogromul din Iaşi în cadrul Holocaustului din România ?
-Cum au rezolvat adepţii lui Codreanu”problema evreiască în Statul Naţional-legionar
La fiecare din aceste întrebări au răspuns fie istorici fie martori. Astfel la prima întrebare selectată de noi din Sumarul cărtii a răspuns Leonard Zăicescu – (p.138-144) , supravieţuitor al „Trenului morţii „ . În cuvinte simple, povesteşte un episod din curtea Chesturii din Iaşi , acolo unde au fost ucişi cu bestialitate sute de evrei :
„ Ne aflam în curtea Chesturii, adunaţi din toate zările străvechii urbe moldave, vînaţi ca jivinele, hăituiţi , hingheriţi, turbaţi şi umiliţi, copii şi bătrîni, femei si bărbaţi deopotrivă. O mare de oameni, toţi cu moartea în suflet. Mii şi mii de suflete. Dar cine a stat să numere . Şi toţi evrei. Numai evrei. În jurul nostru, un lanţ de trăgătoi, cu degetul gata să apese pe trăgaciul armei, alcătuit din jandarmi şi militari SS cu chipuri fantomatice acoperite pe jumătate cu căştile de oţel….Moartea e peste tot… „
La cea de a doua întrebare – răspunde Iancu Ţucărman- supravieţuitor al „Trenului morţii_:
„ … Am fost înghesuiţi în vagoane de vite cîte 100-150 de persoane într-un vagon.Pe mine m-au urcat într-un vagon în care erau 137 de persoane. Vagonul în care am nimerit,la fel ca şi în multe alte vagoane,pe jos era un strat de bălegar de grajd peste care era presărat praf de var nestins. ….
Trenul pornise. Bălegarul şi varul nestins au început să degaje multă căldură. Toţi cei închişi în vagon am început să ne scoatem îmbrăcămintea de pe noi , unii după un timp rămănînd chiar goi. Atunci ne-am dat seama că ceva tragic se va întîmpla cu noi. Trenul îşi continua drumul făcînd numeroase manevre şi opriri pe linii secundare.Eram în plină vară,căldura din vagon devenise de nesuportat. Fără aer şi apă după prima jumătate de oră am avut şi prima victimă, situaţia devenise infernală.
De sete, mulţi au început să-şi bea propria urină, unii au înebunit aruncîndu-se în neştire peste alţii, căutînd de la un capăt la altul al vagonului, în disperare şi delir un strop de apă sau o gură de aer…. La orele 14, după 9 ore de chin , care ni s-au părut o veşnicie, trenul s-a oprit in gara Podul Iloaiei. Uşile vagoanelor s-au deschis. Din vagonul meu am coborît doar 8 supravieţuitori ,restul de 129 au trecut în nefiinţă ,sufocaţi şi deshidrataţi „ (p.144-145).
Despre aceleaşi evenimente volmul mai publică două documente provenite însă din Arhivele Consulatelor germane de la Cernăuţi (v.p.191-199), două rapoarte de mare importanţă –întocmite de observatori nemţi care descriu cele văzute atît la Iaşi cît şi la Tîrgu Frumos, localitate pe unde a trecut Trenul morţii, rapoarte care nu pot fi acuzate de „părtinire”.Glasul documentelor este deci de mare putere astăzi…la trecerea atîtor ani de la ,,DUMINICA ACEEA „.

*
Ne oprim aici cu memoriile şi documentele referitoare la Pogromul din Iaşi din 1941…Lectura acestor fragmente, ca de altfel, a întregului volum editat de AERVH – Bucureşti, te duce la ideea că aceste evenimente nu trebuie uitate niciodată. Mai ales acumm cînd există tendinţe de negare a adevărului istoric, de renaştere a ideilor xenofobe….Cunoaşterea adevăraţilor parametri ai evenimentelor din iunie 1941 –este o datorie a zilelor de astăzi, o pavăză împotriva repetării a ceea ce a fost atunci, o racordare la contemporaneitate si democraţie … Este ceea ce face cu adevărat volumul întitulat atît de expresiv : „Holocaust .. Tinerii întreabă. Supravieţuitorii răspund „
*.

P.S. Păstrăm în amintire zecile de comemorări la care am participat….Manifestări organizate de Comunitatea evreilor din Iaşi.Am reţinut,de fiecare dată, contribuţia preşedintelui Comunităţii, dl. Pincu Kaiserman, la buna desfăşurare a manifestărilor, la caracterul emoţionant al cuvîntărilor pe care domnia sa le susţinea pe platoul din faţa monumentului victimelor Pogromului…

CIRESE LA IASI

Solstiţiul de vară

Bianca MARCOVICI

(Material propus pentru publicare la data de: 14-08-2007)
ACUM

am anulat casa virtuală a poeziei
am anulat forcepsul care mi-a editat memoria
am distrus o prietenie care mi-a dat viaţă
doar 9 luni şi ceva într-un adagio fără partitură
am ars ultima găină pestriţă pe varză
întoxicată cu ciuperci

mi-am scris pe frunte
să nu mai am de-a face cu laşii poeţi
chiar de ziua solstiţiului
ZIUA MEA

bianca marcovici

ESPACIO NIRAM, MADRID

Jurnalismul Cultural in dezbatere ibero-romana in Espacio Niram, Madrid

Cea de a Patra Editie a Cafenelei Literare Espacio Niram

Sambata, 13 Iunie 2009, la orele 18, va avea loc, la Madrid, cea de a Patra Editie a Cafenelei Literare, eveniment organizat de Espacio Niram in colaborare cu Revista Niram Art.

Tema acestei editii, Jurnalismul Cultural, va fi dezbatut de catre invitati din 3 tari: Spania, Romania si Portugalia. Evenimentul va fi prezidat de Horia Barna, Directorul Institutului Cultural Roman din Madrid.

Din Spania vor participa scriitorii si jurnalistii Martin Cid (director al revistei culturale Yareah, din Spania) si Isabel del Rio, din Portugalia sunt invitati scriitorul Simion Doru Cristea si Maria Joao Coutinho (responsabila de Relatii Culturale in cadrul Universitatii din Lisabona), Romania fiind reprezentata de jurnalistul si scriitorul Gratian Cormos si Romica Barb, webmaster si creator vizual al unor publicatii culturale.

Dialogul romano-iberic va fi moderat de jurnalistul Fabianni Belemuski, Directorul revistei Niram Art.

Deschis anul trecut de catre artistul plastic roman Romeo Niram, acest Spatiu cultural din centrul capitalei Spaniei organizeaza saptamanal evenimente diverse (expozitii, conferinte, concerte), promovand arta, muzica, literatura romaneasca si provocand dialoguri inter-culturale ibero-romane.

Mai multe Informatii:

Espacio Niram

Calle Independencia Nº2, 28013, Madrid

Tel: 0034 918 332 462

espacioniram@espacioniram.com

http://www.espacioniram.com

Moştenire lirică

Cronici

Moştenire lirică, volum antologic editat de Radiodifuziune
Heritage lyrique. Sélection anthologique de la poesie israelienne d’expression roumaine

L. Dobre :

O selecţie antologică a poeziei israeliene de expresie românească a fost realizată de scriitorul George Astalos pe care a publicat-o, în limba franceză sub numele Heritage lirique, la editura Societăţii Române de Radiodifuziune. Prof.dr. Paul Miclău de la Universitatea din Bucureşti apreciază că „A te gândi la creaţia poetică de expresie românească şi apoi a o converti în limba franceză reprezintă un act de generozitate care asigură răspândirea sa – a poeziei – la nivel mondial. De asemenea, depăşeşte, depăşeşte complexul literaturii române, scrisă într-o limbă de circulaţie restrânsă”. Volumul beneficiază de o prefaţă a autorului, un studiu analitic al lui Hubert Padiou de la Universitatea din Nantes. Cartea debutează cu cinci monştri sacri: Isidore Isou, Gherasim Luca, Paul Celan, Benjamin Fondane şi Tristan Tzara şi continuă cu „moştenirea lirică” ilustrată, printre alţii, de Sandu David, Dan Paghiş, Grişa Gherghei, Shaul Carmel, Bianca Marcovici, fiecare dintre scriitori fiind însoţit de o scurtă fişă biografică şi câteva creaţii reprezentative.

2002-11-06 (Ziua)

espresso dublu la Ierusalim, carte pe net, traducere Tomy Sigler

Romanian Cultural Institute_Gabriela Stefan” View contact detailsTo: „Bianca Marcovici” Buna ziua,

Am primit aceasta veste cu reala bucurie si ICR Tel Aviv va felicita pentru initiativa.
Sa aveti un Shabbat linistit.

Cu drag,
Gabriela & Monica

Gabriela Stefan

Expert – cultural projects

Institutul Cultural Roman

8 Shaul Hamelech Blvd.

64733 Tel Aviv

Phone: +972 3

Fax: +972 3

http://www.icrtelaviv.org

Editura Haifa, carte bilingva
BIANCA MARCOVICI
ESPRESSO DUBLU LA IERUSALIM
אספרסו כפול בירושלים

Patria

Patria e limba în care
visezi şi scrii, e cernoziomul
adăugat în doze mici, e
compartimentarea inimii
în care aduci numai lucruri scumpe,
de reţinut, e trecutul, e prietenia sinceră,
netrucată!
Patria e orizontul
pe care l-ai lăsat în urmă, mai ieri,
iar acum e casa în
care traieşti imprevizibilul,
iubeşti!

Patria e poezia,
lumina ochilor copiilor noştri, în veci!

הַמּוֹלֶדֶת

הַמּוֹלֶדֶת הִיא הַשָּפָה שֶבָּהּ
אַתָּה חוֹלֵם, כּוֹתֵב,
הִיא הַקַּרְקַע הַפּוֹרִיָּה הַמּוּסֶפֶת בִּזְעֵיר אַנְפִּין
הִיא מִדּוּר הַלֵּב
בּוֹ אַתָּה מֵבִיא רַק דְּבָרִים אֲהוּבִים,
לִזְכִירָה הֵם, הֶעָבָר, הָרֵעוּת הַכֵּנָה,
לֹא הַמְּסֻלֶּפֶת!
הַמּוֹלֶדֶת הִיא הָאֹפֶק
אוֹתוֹ עָזַבְתָּ כִּתְמוֹל שִלְשוֹם,
וְכָעֵת הוּא בְּבֵיתְךָ בּוֹ
אַתָּה חַי אֶת הַבִּלְתִּי חָזוּי,
אַתָּה אוֹהֵב!
הַמּוֹלֶדֶת הִיא הַשִּירָה,
אוֹר עֵינֵי יְלָדֵּנוּ, לַנֶצַח!

Cortinele brocate

Veştile monopolizează presa
manipulează, trebuie
să citeşti printre rînduri,
să descifrezi viaţa celebrităţilor,
să te ascunzi după deget,
să-ţi acordezi vioara mereu
să nu distonezi…
diapazonul mereu te trezeşte
când dirijorul Aidei
dă tonul trompetelor.

la operă viaţa se scrie în roz,
cortinele brocate îmi cad peste faţă.

מָסַכֵּי בְּרוֹקָד

הַחֲדָשוֹת מִשְתַּלְּטוֹת עַל הָעִתּוֹנוּת
בַּעְרִיכַת תִּמְרוֹנִים,
יֵש לִקְרֹא בֵּין הַשִּיטִין,
לְגַלּוֹת צְפוּנוֹת מֵחַיֵּי כּוֹכְבֵי תִּקְשֹרֶת,
לְהִתְחַבֵּא מֵאֲחוֹרֵי הָאֶצְבַּע,
לְכַוֵּן בִּתְמִידוּת אֶת הַכִּנּוֹר
לְבַל יִצְרֹם
הַקּוֹלָן מְעִירֵנוּ בִּקְבִיעוּת
עֵת הַמְּנַצֵּחַ עַל „אַיִידָה”
מַאֲצִיל הַטּוֹן לַחֲצוֹצְרוֹת
עֲבוּר הָאוֹפֶּרָה, הַחַיִּים נִכְתָּבִים בְּוָרֹד,
מָסַכֵּי בְּרוֹקָד יוֹרְדִים עַל פָּנַי.

Din depărtări

M-am obişnuit să-mi torni poemele
la cafeaua de dimineaţă
sunt ca aburul bărbatului din mine
căruia niciodată nu am să-i recunosc faţa.

chiar daca l-aş întâlni pe stradă
aş trece pe lângă el, bărbatul închipuit…
fără să-l ştiu
doar o tresărire aş avea
privindu-i ochii de sub pleoapa albastră
întrezărind
pescarul atent la momeală
igoane încalzindu-se alături
piroga sa e departe ca o epavă.

nu mai încerca să mă ademeneşti
mâinile tale sunt ca de gheaţă
prinse în şuruburi
ca o marionetă.
nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică
poate pe cămaşa scrobită, poate nici eu nu-s ce par.
alunecând alunecând de pe o altă epavă.

מִמֶּרְחַקִּים

הִתְרַגַּלְתִּי שֶתִּמְזוֹג אֶת שִירַי
בָּעֵת שְתִיַּת קָּפֶה הַבֹּקֶר
הִנְּנִי כְאֵד הָאִיש שֶבְּתוֹכִי
אֲשֶר לְעוֹלָם לא אֲזַהֶה אֶת דְּיוֹקַנוֹ

אֲפִילוּ אֶפְגּוֹש בּוֹ בַּרְחוֹב
אֶחְלוֹף עַל פָּנַיו, הָאִיש הַמְּדֻמֶּה
בְּלא לָדַעַת מִי הוּא
הָיְיתִי חוֹוָה רַק רִיטּוּט קַל
בְּהַבִּיטוֹ בְּעֵינָיו שֶמִּתַּחַת לְעַפְעַפָּיו
רוֹאָה בְּהֶרֶף -עַיִן
הַדַּיָג הַקָּשוּב לְפִּתְיוֹן
אִיגוּאָנוֹת מִתְחַמְּמוֹת בְּסָמוּךְ
דּוּגִיתוֹ רְחוֹקָה כְּיַרְכְתֵי סְפִינָה טוֹבַעַת

אַל תְּנַסֶּה לְפַתּוֹתֵנִי
יָדֶיךָ כְּקֶרַח
אֲחוּזוֹת בִּבְרָגִים
כְּבֻּבָּה
אִיש אֵינו נְטוּל חִסָּרוֹן, בְּכָל אֶחָד דָּבֵק רְבַב קְטַנְטַן
אוּלַי עַל חוּלְצַתּו הַמְּעֻמְלֶנֶת, אוּלַי גַּם אָנוֹכִי אֵינֶנִּי מַה שֶנִּיכָּר
בְּהִתְּגַּלֵּש, בְּהִתְּגַּלֵּש מִסְפִינָה טוֹבַעַת אַחֶרֶת

Experiment cu marionetă

Uneori scriu direct
e-mail-ul e concentratul care vreau să ţi-l fac cunoscut
impresia fulgului căzut brusc pe buze
îl guşti îl speri.
zici că e un miracol.
treci peste mizerabila fiinţă cu tractorul
întorcând troiene peste el,
cu şenilele inimii. e şi asta un experiment
să-i spui cuiva adevărul în faţă,
chiar de El scrie sub o pictură celebră
conţinutul său e un fiasco acoperit de pleoapa nevederii
chiar dacă tipa îşi suge degetul de la picior
îi mai dau şi eu un deget …chiar şi o mână.
fotograful şi-a ars degetele cu substanţele iritării
Alba îl iartă. viclenia nu-l ajută.
caută alt cerşetor neumilit de moneda ta vociferă.
te înteleg. fii sigur. umileşte-ţi câinele şi ai să simţi. partitura e în cheia sol. cheia victoriei.
ai pierdut majorul
chiar şi acordul final
o ghioagă în gong.
nu ştii să scoţi din sunet poemul.

נִסָּיוֹן עִם מַרְיוֹנֶטָּה

לְעִתִּים אֲנִי כּוֹתֶבֶת בְּגִלוּי לֵב
הַדּוֹאֶ”ל הוּא הָעִקָּר שֶבִּרְצוֹנִי לְהַכִּירְךָ
רִגּוּש פְּתִית הַשֶּלֶג הַנּוֹגֵעַ פֶּתַע בַּשְפַתַים
בְּטוֹעֲמוֹ, מוֹרָא בָּא אֶל קִרְבּוֹֹ
וְאַתָּה אוֹמֵר כִּי זֶהוּ נֵס!
עוֹבֵר אַתָּה עַל הַבְּרִיָּה הָעְלוּבָה עִם הַטְּרַקְטוֹר
בַּהֲפֹךְ עָלֶיהָ מַעֲרֻמֵּי שֶלֶג
בְּזַחֲלֵי הַלֵּב. גַם זֶהוּ נִסָּיוֹן
לוֹמַר לְמִישֶהוּ אֶת הָאֶמֶת בְּפָנָיו,
לַמְרוֹת שֶהוּא טָבַע חוֹתָמוֹ עַל צִיִּוּר מְפֻרְסָם
מַהוּתו בִּזָּיוֹן מֻסְתָּר מִבְּעַד עַפְעַף הָעִוָּרוֹן
אַף כִּי יִצְרַח, יִמְצוֹץ אֶת אֶצְבַּע הָרֶגֶל
אוֹסִיף לוֹ עוֹד אֶצְבַּע… וַאֲפִילוֵּ יָד
אֶצְבְּעותָיו בְּחָמְרֵי הַגִּירוּי הַצַּלָּם שָרַף
הַלּוֹבֶן סוֹלֵח לוֹ; הָעָרְמה אֵינָה עוֹזֶרֶת לוֹ.
חַפֵּש קַבְּצָן אַחֵר לא מְדֻכָּא מִפְּאַת הַמַּטְבֵּעַ הַקּוֹלַנִי שֶלְּךָ
אֲנִי מְבִינָה הֱיֵה בָּטוּחַ. הַשְפֵּל כַּלְבְּךָ וְתָּחוּש.
הַפַּרְטִיטוּרָה הִנָּה בְּמַפְתֵּחַ סוֹל, מַפְתֵּחַ הַנּצָח
הֶחְמַצְתָּ הַתָּו הָעִקָּרִי
וַאֲפִילוּ הַלִּוּוּי הַסּוֹפִי
חֲבִיטָה אַחַת בְַּגוֹנְג
אֵינְךָ יוֹדֵעַ לְהַפִיק מִצְּלִיל שִיר

Ierusalim

M-am apropiat prea mult de ghetuţele depozitate la Muzeul Yad Vashem
mi-e imposibil să mai ridic privirea
ramân agăţată de detalii, de nume de lumini pâlpâitoare:

sunt milioane de Nume (z”l) ca o Niagară
Toţi trebuie pomeniţi, cei arşi, gazaţi…împuşcaţi, masacraţi
de bestii!

există o durere a foamei
a foamei… a foamei…
unii îşi înghiţeau transpiraţia în loc de apă …
în drum spre Auschwitz

m-am apropiat să numar ghetuţe, cărţi …
numai trupurile lipseau, aveau doar un Nume.

ce nume să dăm copilului Nostru?

יְרוּשָלַים

הִתְקָרַבְתִּי עַד קָרוֹב מִדַּי לְנַעֲלֵי הַיְּלָדִים הַמְּאֻחְסָנוֹת בַּמּוּזֵיאוֹן יָד וָשֵם
זֶה בִּלְתִּי אֶפְשָרִי שֶאָרִים עוֹד אֶת מַבָּטִי
נִשְאֶרֶת תְּלוּיָה בַּמִּפְרָטִים, בַּשֵּמוֹת, בָּאוֹרוֹת הַמְּהַבְהַבִים:

יֵש מִילְיוֹנֵי שֵמוֹת, (ז”ל), כְּעֵין מַפְּלֵי נִיאָגָרָה
וְנִזְכּוֹר אֶת כֻּלָם, אֶת אֵלֶּה שֶנִּשְרְפוּ בְּעוֹדָם בַּחַיִּים, אֶת אֵלֶּה שֶנִחְנְקוּ לַמָּוֶת בְּתָאֵי
הַגָּזִים, אֶת אֵלֶּה שֶנּוֹרוּ וְנִטְבְּחוּ עַל-יְדֵי חַיַּת-אָדָם!
יֵש אֵיזֶה כְּאֵב שֶל הָרָעָב
שֶל הָרָעָב… שֶל הָרָעָב…
אֲחָדִים הָיוּ בּוֹלִעִים זֵעָתָם בִּמְקוֹם מַיִם…
בַּדֶּרֶך לְאוֹשְבִיץ.
הִתְקָרַבְתִּי לִסְפּוֹר נַעֲלֵי יְלָדִים, סְפָרִים…
רַק גּוּפוֹתֵיהֶם הָיוּ חֲסֵרִים, לְכָל אֶחָד הָיָה שֵם.

אֵיזֶה שֵם נִבְחַר לְיַלְדֵּנוּ?

Îmi dau seama că nu e simplu

Recunosc că alegi ca un scenarist de elită
dând în vileag o povestire
pe care am scris-o şi am uitat-o
dacă nu mi-aş uita versurile
nu aş mai putea scrie,
precum o gamă, doar opt note
permutându-le în combinaţii
dai naştere la un fel de loterie
a simţurilor
excitate de neputinţa primirii
ofrandei.

אֲנִי מוֹדַעַת שֶאֵין זֶה פָּשוּט

אֲנִי מוֹדַעַת שֶאַתָּה בּוֹחֵן כְּמוֹ תַּסְרִיטַאִי – עַל
בְּגַלוֹתְךָ סִפּוּר
אֲשֶר כְּתַבְתִּיו וְשְכַחְתִּיו
אִלְמָלֵא הָיְיתִי שוֹכַחַת חָרוּזַי
לֹא הָיָה עוֹלֶה בְּיָדִי לִכְּתוֹב יוֹתֵר
כְּמוֹ הַסֻּלָּם הַמּוּסִיקַלִי, רַק שְמוֹנָה תָּוִים
בְּהַצְלִיבָם לְצֵירוּפִים
הִנּךָ יוֹצֵר כְּעֵין פַּיִס
רִיגּוּשִים
מְשֻלְהָבִים עֵקֶב חוֹסֶר הַיֶּשַע שֶל נְטִילַת הַקָּרְבָּן.

Între armă şi armă

Pentru mine vara e mereu vară
nu număr anii, nu număr banii, nu negociez
lumina lunii,
negoţ aruncat peste umărul tânăr
nu întorc cuvintele pe dos
construind sau furând cuvinte
puse în slogane,
nu ascult sfaturile altora,
încăpăţânaţii,
doctori în filozofii mărunte.

îi privesc în ochi o singură dată
şi oftez ştiindu-i doar de la prima privire
chiar dacă fumul de ţigară
ceaţa uşoară le acoperă pălăria.

veri prelungite sub tirul katiuşelor
tratate de pace intră în vigoare
chiar acum
între armă şi armă
între terorism şi omenie.

בֵּין כְּלֵי זַיִן

עֲבוּרִי הַקַּיִץ הוּא תָּמיד קַיִץ
אֵינֶנִּי מוֹנָה את הַשָּנִים, לֹא אֶת כְּסָפַי. גַּם אֵינִי נוֹשֵאת וְנוֹתֶנֶת
אוֹר הַיָּרֵח,
עֵסֶק מוּטָל עַל כָּתֵּף צְעִירָה
אֵינִי הוֹפֶכֶת טִבְעָן שֶל מִלִּים עַל-יְדֵי יִסּוּד
אוּ גְּזִילַת מִלִּים
סְדוּרוֹת בְּסִיסְמָאוֹת,

אֵינֶנִּי מַקְשִּיבָה לְעֵצוֹת אַחֵרִים,
הָעַקְשָנִיִּים ,
רוֹפְאִים לְפִילוֹסוֹפִיוֹת בִּגְרוּש.

מַבִּיטָה בְּעֵינֵיהֶם פַּעַם אַחַת
וְנֶאֱנַחַת בְּהַכִּירָם כְּבָר מֵמַּבָּט רִאשוֹן
חֵרֶף עֲשַן הַסִּגַרִיָּה
עֲרָפֶל קַלִיל הָעוֹטֵף אֶת מִגְבַּעַתָּם,

קֵיצִים מִתְאָרְכִים תַּחַת יֶרִי הַקַּטְיוּשוֹת
חוֹזֵי שָלוֹם נִכְנָסִים לְתֹּקֶף
בְּדִיּוּק כָּעֵת
בֵּין כְּלֵי זַיִן
בֵּין טֶרוֹר וְאֱנוֹשִיּוּת.

Să văd prin ochii tăi

Să văd prin ochii tăi
să mângâi fiecare statuie pe care-ţi cad ochii
spre sexul de ghips spre neplănuitele viziuni. sunt cu tine
prin muzee
spălându-ţi mâinile
de prea multă încăpăţânare şi stafidia fructului
uitat.
rucsacul atârnat în pom.

לִצְפּות מִבַּעַד לְעֵינֶךָ

לִצְפּות מִבַּעַד לְעֵינֶךָ
לְלַטֵּף כָּל פֶּסֶל בּוֹ נוֹתְנוֹת עֵינֶךָ
אֶל מוּל הַמִּין הַגִּבְסִי לְעֵבֶר הַחֲזוֹנוֹת הַבִּלְתִּי מְתֻכְנָנִים.
אֲנִי לְידְךָ
בְּמוּזֵיאוֹנִים
עֵת רוֹחֶצֶת אֶת יָדֶיךָ
מֵעִקְּשוּת-יֶתֶר וְהִתְקַמְּטוּת הַפְּרִי
הַזָּנוּחַ.
הַתַּרְמִיל תָּלוֹי עַל עֵץ.

Muntele de minciuni

întotdeauna bărbatul oprit din fumat
se întoarce să-şi privească chipul în oglindă

dar tu erai muza
care nu erai în stare să dărui cuiva
ceva
nici măcar o silabă
nici măcar o floare
te credeai iubită, dar te iubeai…

colecţionai aplauze sub geam
şi farduri ameţitoare
te cuibăreai pe muntele de minciuni
uitând că nu eşti vultur…
ci o simplă agăţătoare, plantă, plantă
urcă, urcă, simbioză,
de-a pururi şi încă o zi.

הַר הַבְּדֻיּוֹת

הַגֶּבֶר הַמָּנוּעַ מִן הָעִשּוּן
תָּמִיד חוֹזֵר לְהַבִּיט בַּמַּרְאָה

אוּלָם אַתְּ הָיִית הַמּוּזָה
רְפַת-כֹּחַ מִלְּהַעֲיק לְמִישֶהוּ
מַשֶּהוּ
אֲפִילוּ לא הֲבָרָה אַחַת
אֲפִילוּ לא פֶּרַח
חָשַבְתְּ עַל עַצְמֵךְ הֱיוֹת נֶאֱהֶבֶת, אַךְ הָיִית מְאֹהֶבֶת בָּךְ.

גָּרַפְתְ מְחִיאוֹת-כַּפַּיִם לְרַגְּלֵי הַחַלּוֹן
וְתָּמְרוּקִים מְסַחְרְרִים
הִתְרַפַּקְּתְּ עַל הַר הַבְּדֻיּוֹת
בְּהִתְעַלֵּם כִּי אֵינֶךְ נֶשֶר
אֶלָּא צֶמַח פָּשוּט מִשְתַּרֵג
סִימְבְיוֹזָה מִשְתַּרַעַת
לָעַד וְעוֹד יוֹם.

Pălăria-clopot

Exagerezi mai tot timpul
pisica trebuie trasă la raspundere
duetul-duel nu se răsvrânge asupra publicului
care-i bont si ursuz si nu te înţelege.

improvizaţia pe o coardă
flexibilă, tomastică în flageoletul excitant,
ciocârlia mea minusculă
chiar dacă funicularul trece prin tunelul tău
de stalactite
şi vioara mi s-a dezacordat
dar, cum ţi-am spus scorpionule
fericirea începe după uşa masivă
cea zăvorâtă,
n-am pălărie-clopot să ies în curte
să pescuiesc bomboane în staniol
să calc ţigările fumegânde.

כּוֹבַע-פַּעֲמוֹן

אַתָּה מַפְרִיז רֹב הַזְּמָן
וְיֵש לָבא חֶשְבּוֹן עִם הֶחָתוּל
הַדּוּ-קְרַב בִּשְנַיִם אֵינוֹ מְעוֹרֵר אֶת תְּגוּבַת הַקָּהָל
שֶהִנּוֹ בּוֹטֶה וּמַר-נֶפֶש וְאֵינוֹ מֵבִין
הָאִלְתּוּר עַל מֵיתָר
גַּמִיש, צְלִיל רָם בְּתוֹךְ הַחֲלִילִית הַמֻּמְרֶצֶת
הָעֶפְרוֹנִי שֶלִּי הַזַּעֲרִוּרִי
אֲפִילוּ הָרַכֶּבֶל עוֹבֵר דֶּרֶך הַמִּנְהָרָה שֶלְּךָ
מִנְהֶרֶת נְטִיפִים
וּכִנּוֹרִי לָקָה בְּחֹסֶר-הַרְמוֹנְיָה
אַךְ, כְּמוֹ שֶאָמַרְתִּי לְךָ עַקְרָב
הָאושֶר מַתְחִיל מֵאֲחוֹרֵי הַדֶּלֶת הַמוּצָקָה
הַהִיא הַנְּעוּלָה
אֵין לִי כּובַע-פַּעֲמוֹן לָצֵאת לַחָצֵר
לָדוּג סֻכָּרִיּות בְּעֲטִיפוֹת מֻכְסָפוֹת
לִדְרוֹךְ עַל בִּדְלֵי סִיגָרִיּות עָשֵנוֹת.

Renaştere

Sânt din nou îndragostită
de ceva nedefinit…
între mărar şi pătrunjel,
gogoşari copţi şi vinete marinate,
ceva între vişine şi cireşe negre,
fără sâmburi,
dulceaţă de coacăze
şi agude puhave,
ceva între nuci noi
de curaţat
din copacul copilăriei
şi zarzăre culese de mine-
ceva cu sâmburi de caise
sparte pe caldarâm
cu o piatră mare,
ceva cu picioarele goale,
călcând pe iarba abea rasărită
bând apă dintr-un vas coclit.

תְּחִיָּה

שוּב אֲנִי מְאֹהֶבֶת
בְּמַשֶהוּ בִּלְתִּי מֻגְדָּר…
מַשֶּהוּ בֵּין שָמִיר לְפֶּטְרוֹזִילְיָה
פִּלְפְּלִים צְלוּיִים וַחֲצִילִים כְּבוּשִים,
מַשֶּהוּ בֵּין דֻּבְדְּבָנִים חֲמוּצִים וְדֻבְדְּבָנִים מַרִים
חַסְרֵי חַרְצָנִּים,
מִרְקַחַת דֻּמְדְּמָנִיּוֹת
וְתוּתֵי עֵץ רַכִּים
מַשֶּהוּ בֵין אֱגוֹזֵי מֶלֶך
מְקֻלָּפִים
מֵעֵץ הַיַּלְדּוּת
וּמִשְמְשִים מִקְּטִיף עַצְמִי-
בַּעֲלֵי חַרְצָן
שְבוּרִים עַל מִרְצֶפֶת
בְּאֶבֶן גְּדוֹלָה,
מַשֶּהוּ יָחֵף,
דּוֹרֵךְ עַל הַדֶּשֶא הַצָּץ זֶה עַתָּה
בְּלָגְמוֹ מַיִם מִכְּלִי מְעֻפָּש.

Sânt cu tine

Călcându-ţi cămăşile şi pantalonii
la dungă, papionul ca revers al medaliei, scuturându-mă
de lentoarea şarmului afişat pe la recepţii,
împleticindu-mă prin grădinile înzăpezite,
promoroaca lexicului neinventat.
sânt cu tine prin cafenele, prin Montmartre
încălzindu-mă un pic.

אַנִי עִמְּךָ

עֵת מְגָהֶצֶת אֶת חֻלְצוֹתֶיךָ וּמִכְנָסֶיךָ
לְמִשְעִי, עֲנִיבַת – הַפַרְפַּר כְּאָחוֹר הָעִטּוּר, מִתְכַּחֶשֶת
לְרוֹגַע הַקֶּסֶם הַמֻּצָג בְּקִרְבַת דֶּלְפֵּקִי הַקַּבָּלָה,
מִתְנַדְנֶדֶת כְּשִכּוֹר בְּגִנּוֹת הַצְּחוֹרוֹת,
כְּפוֹר לָבָן שֶל הַלֶּקְסִיקוֹן
הַבִּלְתִּי מֻגְלֶה. אֲנִי עִמְּךָ בְּבָּתֵּי-הַקָּפֶה, בְּמוֹנְטְמַארְטְר
מִתְרַגֶּשֶת קִמְעָה.

Ultimul tren

A murit iubirea mea încet
cum sunetul unui tren care
se îndepărtează din gară.
ne umanizăm treptat
şi ne pierdem în aerul pufăitor al locomotivei,
o nouă Anna Karenină
pipaie şinele …
rochia ei de dantelă atrage atenţia
conducătorilor de tren-

numai tu nu priveşti înapoi

הָרַכֶּבֶת הַאַחֲרוֹנָּה

אַהֳבָתִי נָמוּגָה אַט אַט
כְּמוֹ אִוְשַת רַכֶּבֶת
הַמִּתְרַחֶקֶת מֵהַתַּחֲנָה
נֶאֱנָשִים אָנוּ בִּמְתִינוּת
וְנֶעֱלַמִים בְּאֵדֵי נְשִיפַת הַקַּטָר
אַנָּה קַרֶנִינָה חֲדָשָה
מְמַשֶּשֶת אֶת מְסִלַּת הַבַּרְזֶל…
שֵמְלַת הַתַּחֲרָה שֶלָה מְסִבָּה תְשוּמַת לֵב
נַהָגֵי הַקַּטָר

רַק אַתָּה אֵינְךָ מַבִּיט לְאָחוֹר

Vin cu scorţişoară

Ştiu, nu te interesează dacă mi-e mai bine
e normal, eşti liber să-ţi alegi distracţia de azi sau de mâine
complotul pe care mi-l imaginez îmi destinde galaxia
toate stele mele în juru-ţi
deschizătoare de drumuri spre Grande Arche
zâmbeşte şi caută-mă printre ele,
virusul gripei mele, doar tu!

יַיִן עִם קִנָּמוֹן

יוֹדַעַת, אֵין אַתָּה מִסְתַּקְרֵן שֶמָּא הוּטַב לִי
בָּרִי, שֶהִנְּךָ בֶּן-חוֹרִין לִבְרוֹר בְּשַעֲשוּעֶיךָ הַיּוֹמִיִּים אוֹ בְּאֵלֶּה שֶל יוֹם הַמָּחֳרָת
חֲזוֹן תַּעֲתּוּעַי עַל הַקֶּשֶר כְּנֶגְדִי מְשַכֵּךְ אֶת מֶרְחָב עוֹלַמִי
כָּל כּוֹכָבַי הִנָּם סְבִיבְךָ
מְפַלֶּסֶת נְתִיבַי לְעֵבֶר „גְּרַאנְד אַרְש”
חַיֵּךְ וּבַקְּשֵנִי בֵּינֵיהֶןנְגִיפֵי הַשַּפַּעַת שֶלִּי, רַק אַתָּה!

Vioara poemului

Fug în reveria viorii poemului
ştiu că-mi aparţin
amândouă
precum vioara lui Chagall
sunetul neresemnării din cosmosul
nediletanţilor

fragila vioară
canarul evreului
ca eternă victimă.

כִּנּוֹר הַפּוֹאֶמָה

אֲנִי רָצָה בְּפַנְטַזִיַת
כִּנּוֹר הַפּוֹאֶמָה
בְּיָדְעִי שֶהֶם שֶלִּי
שְנֵיהֶם
כְּמוֹ כִּנּוֹרֹשַאגַל
צְלִיל הָאִי-תְּאִימוּת מֵעוֹלָמָם
שֶל הַבִּלְתִּי חוֹבְבָנִיִּים

כִּנּוֹר שַבְרִירִי
זְמִיר-הַיְּהוּדִים
כְּמוֹ קַרְבַּן נֶצַח

De când o singură toamnă

Şi eu sunt obosită de zare
de abur şi de falsul lucrurilor
de lumina prea puternică
şi de soarele ăsta…

aş dori să tac ca şi tine
dar aş muri puţin cum mor răspunsurile
înainte de a le rosti.

de ce ai apărut
când noaptea veşnică se va aşterne?

מֵאָז סְתָו בּוֹדֵד

גַּם אֲנִי יְגֵעָה מֵאֹפֶק
מֵאֹבֶךְ וּמִסִּלוּף הַדְּבָרִים
מֵהָאוֹר הַמְּסַנְוֵר
וּמֵהַשֶּמֶש הַזֹאת
הָיִיתִי חֲפֵצָה לִשְתֹּק כַּמוֹךָ
אַךְ הָיִיתִי שוֹבֶקֶת חַיִּים בְּמִקְצָת
כִּדְעִיכַת הַתְּשוּבוֹת
לִפְנֵי אֲמִירָתָן
לָמָּה הוֹפַעֲתָּ
עֵת הַלַּיּל הַנִּצְחִי יִשְתָּרֵעַ בְּתוֹךְ תּוֹכִי?

Doi: 1+1 (11 septembrie)

La fel cum privim filmele mai vechi
mirându-ne că
au fost odată “Gemenii”…
mereu ca o umbră, doi.
mereu am fost doi
şi nu a ramas nimic,
fiecare pe drumul său
până şi urmele s-au spulberat.
chiar azi e ziua nunţii mele
prin anul 2001 credeam ca NY-ul ne serbează,
păreau artificii dintr-un film SF.
cu greu am realizat
că vom dispare sub un morman de amintiri.
doar o fântână cu apă stătută
şi câţiva trandafiri mişcaţi de vânt.
e ce a mai rămas acum.
noi doi…

שְנַיִם :1+1 (11 בְּסֶפְּטֶמְבֶּר)

כְפִי שֶצוֹפִים בִּסְרָטִים הַיְּשָנִים יוֹתֵר
מִשְתָּאִים כִּי
פַּעַם הָיוּ „הַתְּאוֹמִים”,
תָּמִיד כְּמוֹ צֵל. שְנַיִם.
וְלֹא נוֹתָר שָרִיד וּפָּלִיט,
כָּל אֶחָד לְדַרְכּוֹ
גַּם הָעֲקָבוֹת נִמְחֲקוּ.

הַיּוֹם יוֹם נִשוּאַי
בְּ-2001 הִרְהַרְתִּי לְתוּמִי שֶנִיוּ-יוֹרְק חוֹגְגֵנוּ.
נִכְּרוּ כְּזִיקּוּקִים מִסֶּרֶט בִּדְיוֹנִי
בְּקֹשִי הֲבִינוֹנוֹ
שֶנֵּעָלֵם מֵתַּחַת לְעָרְמַת הַזִּיכְרוֹנוֹת.

רַק בּוֹר מַיִם דְּלוּחִים
וְשוֹשַנִּים אֲחָדִים מִתְנוֹעֲעִים בַּרוּחַ
זֶה מַה שֶנּוֹתָר כָּעֵת

שְנֵינוּ…

Inspiraţia

Niciodată nu mă pregătesc pentru tine
spontan îţi redau cum sunt cum
uneori nu vreau să fiu,
capăt forma ta nemăsurată
închid ochii şi-ţi scriu –
pianul meu sună la unison, clapele
urmăresc literele latine, cele ebraice se sting,
capăt forma ta când mă cuprinzi
e normal să-mi repet că inspiraţia mea
curge din izvorul nostru comun.

הַמּוּזָה

אַף פַּעַם אֵינִי מִתְכּוֹנֶנֶת לְמַעַנְךָ
מְסַפֶּרֶת לְךָ עַל עַצְמִי בְּטִבְעִיּוּת אֵיךְ
לְעִתִּים אֵינִי חֲפִצָה לִהְיוֹת
לוֹבֶשֶת אֶת צוּרַתְךָ הַבִּלְתִּי מְדִידָה
עוֹצֶמֶת עֵינַי וְּכוֹתֶבֶת לְךָ-
צְלִילֵי פְּסַנְתֵּרִי מְכֻוָּנִים, הַקְּלִידִים
מִתְחַקִּים אַחֲרֵי אוֹתִיוֹת הַלַּעַז, אֵלֶּה הָעִבְרִיּוֹת דּוֹעֲכוֹת,
לוֹבֶשֶת אֶת צוּרַתְךָ כְּשֶאַתָּה מְחַבְּקֵנִי
זֶה טִבְעִי לְשַנֵּן לְעַצְמִי כִּי הַמּוּזָה שֶלִּי
נוֹבַעַת מִבְּאֵרֵנוּ הַמְּשֻתֶּפֶת.

La moartea unui poet

Cad frunzele
neconcurenţă, nimeni
nu ţine palma-n-ntinsă
lumini şi umbre, veacul
mestecenii străjuiesc asfinţitul
cad frunze, cad oameni
deodată îi vezi plecând
şi tu ramâi
of, doar clipa prezentă
ne bate-n uşă:
să deschid,
să urlu?
străjeru-i venit
să-mi fii caruţa ce ne tragi, clipele?
doar pleoapa se închide brusc.
infinita suferinţă se destăinuie.
îmi vei lipsi.

בִּלְוַית מְשוֹרֵר

שַלֶּכֶת סְתָוִית
אִי-הִתְנַצְּחוּת, אַף-אֶחָד
לא מוֹשִיט אֶת כַּף יָדוֹ
אוֹרוּת וּצְלָלִים, מֵאָה שָנָה
הַתְּרָזוֹת צוֹפוֹת לַשְּקִיעָה.

נוֹשְרִים הֶעָלִים, כָּךְ בְּנֵי-אָדָם
נִתְלָשִים פֶתַע וְעוֹזְבִים
וְאַתָּה נוֹתָר
הוֹי, רַק הַשְּנִיָּיה הַשוֹטֶפֶת
דּוֹפְקִים בַּדֶּלֶת:
הָאִם לִפְתֹּח,
הָאִם לִצְרֹח?
הַזָּקִיף כְּבָר פֹּה
לִהְיוֹת לִי עֶגְלַת-הַמַּשָּא
הַסּוֹחֶבֶת, רְגָעֵינוּ?
רַק הָעַפְעַף נֶעֱצָם לְפֶתַע.
הַצַּעַר הָאֵין סוֹפִי מִתְוָדֶּה.
תֶּחסַר לִי.

Conul de umbră

Eu sunt ca o pâine caldă
visele mele
sunt aripi de păsări
iar gândurile precum laserul
care-ţi corectează privirea!

câte un fascicol ne luminează
conul de umbră
şi noi surâdem când evadăm din noi.

פְּלַג-צִלֵנוּ

אֲנִי כְּלֶחֶם חַם
חֲלוֹמוֹתַי
הֵם כַּנְפֵּי צִפֳּרִים
וְהַמַּחְשָבוֹת כְּקֶרֶן הַלֵּיְזֶר
הַמְּחַדֶּדֶת אֶת מַבָּטְךָ!
לְעִתִּים אֲלֻומַּת-אוֹר מְאִירָה
פְּלַג-צִלֵנוּ
וְאָנוּ מַעֲלִים חִיּוּךְ
עֵת נִמְלָטִים מֵעַצְמֵנוּ.

Orhideea

Caut mereu ce nu pot să văd
simt orhideea plăpândă
albul ei … albul meu …

o ating …
gândesc că pot dispare
odată cu ea …

azi s-a mai uscat o petală.

הַסַּחְלָב

תָּמִיד אֲנִי מְחַפֶּשֶת אֶת מַה שֶאֵינִי יְכוֹלָה לִרְאוֹת
חָשָה אֶת הַסַּחְלָב הֶעָדִין
הַלּוֹבֶן שֶלּוֹ … הַלּוֹבֶן שֶלִּי
נוֹגַעַת בּוֹ
מְהַרְהֶרֶת
כִּי יְכוֹלָה אֲנִי לְהֵעָלֵם
יַחַד עִמּוֹ
הַיּוֹם עוֹד עֲלֵה כּוֹתֶרֶת כָּמַש.

Partea cea plină a paharului

Paharul se poate sparge în mii de bucăţi,
ca o oglindă care te poate decepţiona!
Dar, partea goala a paharului
are o semnificaţie, totuşi –
nuanţele paharului,
amprentele se văd mai bine
nu se mai pot ascunde,
excluşii Elfridei Jelinek
privind partea plină a paharului!
uneori se combină amprente diferite
poţi să bei din acelaşi pahar
alteori pot fi folosite amprentele şi rujul
care pot dezvălui secrete nescrise
precum canapeaua lui Dali –
(îţi aminteşti atunci în Montmartre,
ţinându-ne de mână?)

חֶלְקָהּ הַמָּלֵא שֶל הַכּוֹס

הַכּוֹס עֲלוּלָה לְהִתְנַפֵּץ
לְאַלְפֵי רְסִיסִים,
כְּמוֹ מַרְאָה אֲשֶר
עֲלוּלָה לְאַכְזֶבְךָ!
אַךְ, לְחֶלְקָהּ הָרֵיק שֶל הַכּוֹס
יֵש כַּוָּנָה גּוֹנֵי הַכּוֹס,
טְבִיעוֹת – הָאֶצְבַּע מוּחָשִיּוֹת יוֹתֵר
חַסְרוֹת אוֹנִים מִלְּהֵיחָבֵּא
בִּלְהַבִּיט בְּחֶלְקָהּ הַמָּלֵא שֶל הַכּוֹס!
מִדֵּי פַּעַם מִתְמַזְּגוֹת
טְּבִיעוֹת – הָאֶצְבַּע הַשּוֹנוֹת
תּוּכַל לִלְגֹם מֵאוֹתָהּ כּוּס
וּלְעִתִּים לְהִסְתַּיֵעַ בָּהֶן וּבְגוֹן הַשְּפָתוֹן
הָעֲשוּיִים לְפַעֲנֵחַ סוּדוֹת בִּלְתִּי מֻנְצָחים
כְּמוֹ הַסַּפָּה שֶל דַאלִי
(הָאִם אַתָּה זוֹכֵר אָז בְּמוֹנְטְמַרְטְר
עֵת שֶטִּיַּלְנוּ יָד בְּיָד?)
מַעֲדִיפָה אֲנִי לְהַצִּיגָהּ בְּאוֹר מוֹעִיל
אוֹתָה כּוֹס פִּיוּטִית!
אוּלַי יִשְתַּקַּפוּ בָּהּ צִבְעֵי הַקֶּשֶת
כְּעֵין אַקְוַרְיוּם

eu prefer să-l pun în lumina bună,
acel pahar-poem atât de preţios
se poate întâmpla să reflecte curcubeul
precum un acvariu
se poate asculta şi un cântec
la mai multe pahare,
acordate simultan cu diapazonul minţii
prin atingere…murano murano
bagheta magică

a dirijorului, funcţie de plin sau gol
poţi improviza… vuieşte marea
eu aş improviza solstiţiul de iarnă
pe această orgă şampanizată
precum fântâna arteziană
din oraşul lui Gaudi

אוּלַי נַאֲזִין לַנְּגִינָה
שֶל כּוּסוֹת אֲחָדוֹת
מְכֻוָּנוֹת
בּוֹ זְמַנִּית בְּקוֹלָן הַתּוֹדָעָה
עַל-יְדֵי נְגִיעָה קַלָּה … מוּרַנוֹ מוּרַנוֹ ֹ
שַרְבִיט הַקֶּסֶם
שֶל הַמְּנַצֵּחַ
עִנְיָן שֶל מָלֵא אוֹ רֵיק
הָייִתִי מְאַלְתֶּרֶת אֶת הַלַּילָה הָאָרֹךְ בְּיוֹתֵר
עַל עוּגָב זֶה מֻשְרֶה שַמְפַּנְיָה
כְּמוֹ הַמִּזְרָקָה
מֵעִירוֹ שֶל גַּאוּדִי.

Harpa

Spune-mi?
mai găseşti o a doua ca mine
care împleteşte privirea cu muzica
iar viaţa cu surâsul, harpa ta,
harpa ta! Spune-mi
te recunoşti în aburii femeii din mine
plescăind din dinţii mici, ferestrău?
şi când te gândeşti
m-am risipit atâta timp
în aburii de cafea al anonimului poet!
mă uit pe pielea mea
e încă alergică!

הָעוּגָב

אֶמוֹר לִי !
הַתִּמְצָא עוֹד אַחַת כָמוֹנִי
הַמְּשַלֶבֶת אֶת הַמַּבָּט עִם מוּסִיקָה
וְהַחַיִּים עִם הַחִיּוּךְ, הָעוּגָב שֶלְּךָ
הָעוּגָב שֶלְּךָ!
אֶמוֹר לִי
אַתָּה מְזַהֶה אֶת דְּמוּתְךָ בְּאֵדֵי הָאִישָה שֶבְּתוֹכִי
מְשַכְשֵךְ בַּשִּנַּים הַקְּטָנוֹת, מַסּוֹרִית?
בְּעוֹדִי מְהַרְהֶרֶת
שֶבִּזְבַּזְתִּי זְמַן יָקָר
בְּאֵדֵי הַקָּפֶה שֶל הַמְּשוֹרֵר הָאָנוֹנִימִי!
מַבִּיטָה בְּעוֹרִי
הוּא עֲדַיִן אָלֶרְגִּי!

Turnul de fildeş

În camera mea
poate o lampă cu becul aprins,
poate o carte deschisă
la semnul tău,
poate o vioară cu căluşul căzut.

în turnul meu, fildeşul s-a scumpit enorm,
cimitirul elefanţilor e deja îngrădit
mi-e frica de hoti,
sunt mulţi, Doamne!
care vor să smulgă fildeşul pe viu,

ca şi poetului,
ultimul cuvânt
într-o zi norocoasă!

מִגְדָּל הַשֶּנְהָב

בְּחַדְרִי
אוּלַי מְנוֹרָה עִם הַנּוֹרָה הַדּוֹלֶקֶת,
אוּלַי סֵפֶר פָּתוּח
בַּסִּימָנִיָּה שֶלְּךָ
אוּלַי כִּנּוֹר עִם הַקֶּשֶת הַפְּגוּמָה

בַּמִּגְדָּל שֶלִּי, הַשֶּנְהָב, הִתְיַקֵּר נוֹרָא,
בֵּית הָעָלְמִין לְפִילִים כְּבָר מְגֻדָּר
חוֹשֶשֶת אֲנִי מִגַּנָּבִים,
הֵם כָּל כָּךְ רַבִים אֶלֹהִים!
הָרוֹצִים לִתְלוֹש עַל חַי אֶת, הַשֶּנְהָב

כְּמוֹ מֵהַמְּשוֹרֵר
אֶת מִלַּתוֹ הָאַחֲרוֹנָה
בְּיוֹם בַּר מַזָּל!

Auschwitz

Sântem vii

Sântem martorii
sântem supravieţuitorii
Unui popor neiubit-

Nici un avion din lume
Nu a distrus drumul
Spre Auschwitz-
Nici un tren al morţii
n-a fost impiedicat
să ajungă la destinaţie.

Cuptoarele i-au primit
cu braţele deschise
pe cei ce nu aveau decât o vină,
erau evrei…

Sântem vii
Sântem copiii lor
Cei care mai cântă Şalom

אוֹשְוִּיץ

אָנוּ בַּחַיִּים

אָנוּ הָעֵדִים
אָנוּ נִיצוֹלֵי
עַם לֹא אָהוּב

אַף לֹא מָטוֹס אֶחָד
הִפְצִיץ אֶת הַמְּסִילָה לְאוֹשְבִיץ
אַף לֹא רַכֶּבֶת מָוֶת אַחַת עֻכְּבָה
מִלְּהַגִּיעַ לַיַּעַד.

הַכִּבְשָנִים קִדְּמוֹ אוֹתָם
בִּזְרוֹעוֹת פְּתוּחוֹת
אֶת אֵלֶּה שֶלֹּא דָּבַק בָּהֶם
אֶלָּא חֵטְא יָחִיד
הֱיוֹת יְהוּדִים…

אָנוּ בַּחַיִּים
אָנוּ יַלְדֵיהֶם
אֵלֶּה שֶעוֹדֶנּוּ שָרִים שִירֵי שָלוֹם

Sântem unicul popor din lume
care nu avem o bucurie întreagă,
pentru ca fiecare sărbătoare
ne aduce aminte de cei ucişi
fără a lăsa urme de sânge-
arzând ca nişte torţe

…şi n-a fost pe timpul Inchiziţiei
ci,în secolul vitezei, al calculatoarelor,
al Echilibrului Uman,
atunci când le-au ars sufletele
care se aud mereu, ca un murmur
de glasuri chinuite-

din ce în ce mai tare!

1983

אָנוּ הָעָם הַיָּחִיד בָּעוֹלָם
חָסַר שִמְחָה מְלֵאָה,
כִּי כָּל חַג
מַזְכִּיר לָנוּ אֶת הַהֲרוּגִים
לְלֹא עִקְבוֹת דָּם
בְּהִשָרְפָם כְּלַפִּידִים

וְלֹא הָיָה בִּתְקוּפַת הָאִינְקְוִיזִיצְיָה
כִּי אִם בַּתְקוּפָּה הַנְּאוֹרָה, הַמְּתֹעֶשֶת, הַמְּמֻחְשֶבֶת,
הַמְּאֻזֶּנֶת,
עֵת שָרְפוּ אֶת נִשְמוֹתֵיהֶם
הַהוֹמִיּוֹת עֲדַיִן, כְּעֵין הָמוֹן
קוֹלוֹת מְעֻנִּים-

יוֹתֵר וְיוֹתֵר חָזָק!

1983

Transmisie directă
fragmente

Jurnale de razboi, din adăposturi şi saloane
De pe drumuri şi servicii obligatorii,
de dincolo şi de la noi,
de oriunde unde nu suntem iubiţi
politica defăimării lui Paganini !
Haifa sub bombe…necontinuare, absurdul
zilelor aliatoare,
iulie de foc
19.07.2006
Calculatorul împrumutat nu ştie româneşte şi Nu va ştii
Haifa, Nordul Israelului sub tirul Katiuşelor
Inima îţi iese din piept la fiecare alarmă
Soarele apune de fiecare dată
în acel moment.
Stare de beatitudine
Frustrantă, aberantă.
Suni la copii sau copiii mai sună
Legaturi telefonice isterizante, necesare
Ce repune inima în piept cu migala chirurgicală
Te informezi ieşind din adapostul ventuză

שִדּוּר יָשִיר –
קְטָעִים

יוֹמָנֵי מִלְחָמָה, מֵאֲתָרֵי מַחְבּוֹא וְסַלוֹנִים
מִדְּרָכִים וְשֵרוּתֵי כְּפִיָּה,
מֵהַצַּד הַשֵּנִי וּמֵאֶצְלֵנוּ,
מִכָּל מָקוֹם שֶבּוֹ אֵינֶּנוּ אֲהוּדִים,
פּוֹלִיטִיקָה שֶל הַשְמָצַת פַּגַנִינִי!
חֵיפָה תַּחַת הַפְגָזוֹת….אִי-רְצִיפוּת, הָאַבְּסוּרְד
שֶל יְמוֹת הַמִּקְרִיּוּת.
יוּלִי בּוֹעֵר
19 – 07 – 2006
הַמַּחְשֵב הַמֻּשְאָל לֹא יוֹדֵעַ רוֹמָנִית וְלֹא יֵדַע…
חֵיפָה, צְפוֹן הָאָרֶץ בִּטְוָח הַקַּטְיוּשוֹת
הַלֵּב קוֹפֵץ מִמְּקוֹמוֹ עִם כָּל סִירֶנָה
הַשֶּמֶש שוֹקַעַת בְּכָל פַּעַם
בְּאוֹתוֹ הָרֶגַע
מַצָּב הָאֹשֶר
מְתֻסְכָּל, מְגֻחָךְ.

Mirosi aerul priveşti Muntele Carmel
şi identifici fumul şi focul provocat
De katiuşe, cartierul, zgomotul, luminile mele diafane
Urechile-mi ţiuie de fiecare dată
Orice zgomot mă scoală de pe scaun, mă aruncă în abis,
sirene nefinisate, asta e…să închidem ceasul deşteptător,
Sora mea îmi zice să-mi ţin geanta cu acte
Legată de gât
Să fac duş înainte sau dupa caderea katiuşei?
„Locurile Sfinte” şi ele atăcate,
terorism puturos aruncat peste ape!
Transpiraţia curge pe noi şiroaie
Visez să ne întoarcem la casele noastre …
Visez Triumful Esterei!

אַתָּה מְצַלְצֵל לַיְּלָדִים אוֹ שֶהַיְּלָדִים עוֹדָם מְצַלְצְלִים
קְשָרִים טֶלֶפוֹנִיִּים הִיסְטֶרִיים, נְחוּצִים
מְשִבִים אֶת הַלֵּב לִמְקוֹמוֹ
בְּקַפּדָנוּת כִירוּרְגִית
בְּצֵאתְךָ מִן הַמִּסְתּוֹר מֵעֵין כּוֹס רוּחַ
אַתָּה מִתְעַדְכֵּן
מְרַחְרֵחַ אֶת הָאֲוִיר, מַבִּיט עַל הַר כַּרְמֶל
וּמְזַהֶה אֶת הֶעָשָן וְאֶת הָאֵש
שֶל הַקַּטְיוּשוֹת, הָרוֹבַע, שְאוֹן
אוֹרוֹתַי הַשְּקוּפִים
אֲנִי חָשָה צִפְצוּפִים בְּאָזְנַיִם בְּכָל פַּעַם
כָּל שָאוֹן מַקְפִּצִנִי מֵהַכִּסֵּא וּמַשְלִיכֵנִי
לַמְּצוּלוֹת
סֵירֶנוֹת נְטוּלוֹת גִּמּוּר,
זֶהוּ זֶה….נִסְגוֹר אֶת הַשָּעוֹן הַמְּעוֹרֵר,
אֲחוֹתִי בְּדֵעָה לִשְמוֹר עַל תִּיק הַמִּסְמָכִים
קָשוּר לְצַוַּארִי
הָאִם לְהִתְקַלֵּחַ לִפְנֵי אוֹ אַחֲרֵי נְפִילַת הַקַּטְיוּשָה?
אַף „הַמְּקוֹמוֹת הַקְּדוֹשִים” מֻתְקָפִים,
טֶרוֹר עָצֵל מוּעָף מֵעֵבֶר לְיַמִּים!
הַזֵּעָה נוֹטֶפֶת עָלֵינוּ בְּקִילוּחִים
חוֹלֶמֶת לַחֲזוֹר לְבֵתֵנוּ
חוֹלֶמֶת עַל „נִצְחוֹנָהּ שֶל אֶסְתֵּר”!

Vinul roşu

Ca să ne păstrăm
dragostea târzie
trebuie să ne dozăm forţele
ca şi cum am degustă un vin vechi
sã-i simţim tăria în cerul gurii
cu ochii întredeschişi
să-i vedem bănuţul clătinându-se
şi cercul gradelor legănându-se
ca un hamac sofisticat.

יַיִן אָדֹם

כְּדֵי לְשַמֵּר
אֶת אַהֲבָתֵנוּ הַמְּאֻחֶרֶת
יֵש לְמַנֵּן כּוֹחוֹתֵינוּ
כְּעֵין טְעִימַת יַיִן נוֹשָן
לָחוּש אֶת נִיחוֹחוֹ בַּחֵךְ
בְּעֵינַיִם פְּתוּחוֹת לְמֶחֱצָה
לְהַבִּיט בִּפְנֵי הַיַּיִן הַמּתְעַגְּלוֹת
בְּנִעֲנוּעִים מַעֲגָלִיִּים
כְּמוֹ עַרְסָל עַרְמוּמִי.

Vocea interioară

Unde mă întorc dau de vocea mea interioară,
nu o ascult, cu toate ca instinctul
mă aruncă la vale;
uneori sânt plagiată,
îmi aud vocea falsă care-mi dictează:
nu te duce acolo,
nu întinde mâna celei sau celui
care nu-ţi recunoaşte mersul!
dar nu mă las
sânt mai puternică decât ei, zic –
şi ma împing în valuri
sã primesc în faţã
stropii de venin!

הַקּוֹל הַפְּנִימִי

לְאָן שֶאֲנִי לֹא פּוֹנָה
נִתְקֶלֶת אֲנִי בְּקוֹלִי הַפְּנִימִי,
אֵינִי מַקְשִּבָה לוֹ, לַמְרוֹת שֶהַיֵּצֶר
מַשְלִיךְ אוֹתִי לַמִּדְרוֹן,
לְעִתִּים שִירַי נִגְנָבִים מִמֶּנִּי
וּמַאֲזִינָה לְקוֹלִי הַמְּזֻיָּף הַמְּצַוֶּה
אַל תֵּלְכִי לְשָם,
אַל תּוֹשִיטִי הַיָּד
לִפְלוֹנִי אוֹ לִפְלוֹנִית
שֶלֹא מְזַהִים אֶת לֶכְתֵּךְ!
אַךְ אֵין אֲנִי מְוַתֶּרֶת
חֲזָקָה אֲנִי מֵהֶם, אוֹמֶרֶת לְעַצְמִי –
וְנִדְחֶפֶת לְתוֹךְ הַגַּלִים
לַחֲטוֹף בְּפַרְצוּף
אֶת טֵפּוֹת הָרַעַל!

Pace

Pacea asta cu stofă întoarsă pe dos
În firavul gând al oamenilor
De a ne regăsi în ceva
Si când oare?
Pacea asta zgomotoasă
Pasăre împăiată
Cu ochii mari, speriaţi
Ca şi copiii nou-născuţi.
Pacea asta tropăită şi amărâtă
Rostogolită în vise
Ca o minge viu colorată
Privită cu legătura la ochi, transparentă
Şi nimic din întimitatea cuvântului
Aşteptat când nu e prea târziu.
Pacea asta, cadou nedespachetat
Într-o zi de Şabat, o zi virgină şi veşnică
Dupa toate experienţele atât de triste
Şi umilitoare!
Pacea asta, floare de cactus, şapte într-o zi!

שָלוֹם

הַשָּלוֹם הַזֶּה עִם אָרִיג הָפוּךְ
בְּהִרְהוּרָם הָרָפֶה שֶל בְּנֵי הָאָדָם
לְמַעַן נֵּאָחֵז בְּמַשֶהוּ
וּמְעַנְיֵן מָתַי?
הַשָּלוֹם הָרַעֲשָנִי הַזֶּה
צִפּוֹר מְפֻחְלֶצֶת
עִם עֵינַיִם גְּדוֹלוֹת וּמְבֹהָלוֹת
כְּמוֹ הָרַך הַנּוֹלָד,
הַשָּלוֹם הַזֶּה הָרָמוּס, וְהַמְּיֻסָּר
מְסֻחְרָר בַּחֲלוֹמוֹת
כְּכַדּוּר צִבְעוֹנִי
נִצְפֶּה דֶּרֶך רְטִיַּת הָעַיִן הַשְּקוּפָה
וְאֵין מְאוּמָה מִצִּנְעַת הַמִּלָּה
צָפוּי מָתַי שֶלֹּא מְאֻחָר מִדַּי.
הַשָּלוֹם הַזֶּה, שַי בְּעוֹדוֹ בַּעֲטִיפָה
בְּיוֹם שַבָּת, יוֹם תָּמִים וְנִצְחִי
לֱאַחַר נִסְיוֹנוֹת כָּל כָּךְ כּוֹאֲבִים
וּמַשְפִּילִים!
הַשָּלוֹם הַזֶּה, פֶּרַח קַקְטוּס, שִבְעָה בְּיוֹם אֶחָד!

Cartierul meu neglijat

Destăinuri la o cafea,
când megafoanele se aud
„Allah e binecuvântat”
în cartierul meu cel slut-
am expediat în van invitaţia, poemul-
mai mult, nu fac parte din grupul,
prietenii,
cu care tu comunici!
m-ai lasat singura cu mine,
în augustul ăsta infectat de caldură
şi pricini,
dar reproşurile sunt o vagă amintire,
cum multe devin vagi prietenii,
vagi reacţii…
cafeaua de azi e amară.

שְכוּנָתִי הַזְּנוּחָה

שִיחַת רֵעִים עַל כּוֹס קָפֶה,
עֵת נִשְמָעִים הָרַמְקוֹלִים
„אַלְלַהֻ אַכְּבָּר”!,
בִּשְכוּנָתִי הַזְּנוּחָה –
לַשָּוְא שִלַּחְתִּי הַזּמּוּן, הַפּוֹאֶמָה –
אֵינִי שַיֶּכֶת יוֹתֵר לַקְּבוּצָה,
הַחֲבֵרִים,
עִמָּם אַתָּה מְתַקְּשֵר!
עָזַבְתַּנִי לְנַפְשִי,
בְּאוֹגוּסְט הַזֶּה הַנָּגוּעַ חוֹם
וּמְרִיבוֹת,
אַךְ הַהַאֲשָמוֹת הֵן זִכְרוֹנוֹת עֲמוּמִים,
תְּגוּבוֹת מְעֻרְפָּלוֹת…
הַקָּפֶה שֶל הַיּוֹם מַר.

Noaptea la Ierusalim

Ierusalim, noaptea viselor, divinitatea atât
de aproape, dispare aroganţa spirituală,
apare grădina noastră în lumina feerică,
revelaţia
Zidul Plângerii noastre singura scenă din viaţa
în care te simţi tu însuţi
spatele la public cu degetele răsfirate, plângând
cu inima pe zidul de granit
te rogi pentru copiii tăi, poporul tău
când lumea-ţi pare surdă…
şi zidul împietrit îţi dă
speranţă,
îl părăseşti, încet, cu faţa spre el,
simţindu-i încă energia,
te întorci apoi,
spre cei care te-au rănit, ne-au rănit,
şi încerci din nou
să-nfrunţi
legea junglei noastre.
Ierusalimul meu,
redă-mă.
redă-ne, e timpul secolului promis!

לַיְלָה בִּירוּשָלַיִם

יְרוּשָלַיִם, לֵיִל הַחֲלוֹמוֹת, הַשְּכִינָה כָּל כָּךְ
קְרוֹבָה, נֶעֱלֶמֶת הַיְּהִירוּת הָרוּחָנִית,
מוֹפִיעָה גִּנָּתֵנוּ בְּאוֹרָהּ הַקָּסוּם,
הַהִתְגַּלּוּת
כֹּתֶל הַדְּמָעוֹת שֶלָּנוּ
הַמָּקוֹם הַיָּחִיד
בּוֹ אַתָּה הִנְּךָ אַתָּה
הַגַּב לַקָּהָל
בְּאֶצְבָּעוֹת פְּתוּחוֹת, בּוֹכֶה
הַלֵּב נִצְמָד לְכֹתֶל
נוֹשֵא תְּפִילָה לְמַעַן יְלָדֶיךָ, לְמַעַן עַמְּךָ
עֵת עוֹלָמְךָ נִכָּר חֵרֵש…
אַבְנֵי הַכֹּתֶל מַעֲנִיקוֹת לְךָ תִּקְוָה,
בַּעֲזָבְךָ, אַט, פָּנֶיךָ מֻפְנוֹת כְּלַפָּיו,
בְּעוֹדְךָ חָש אֶת עָצְמָתוֹ,
אַתָּה חוֹזֵר אַחַר-כָּךְ,
כְּלַפֵּי אֵלֶּה שֶפָּגְעוּ בְּךָ, שֶפָּגְעוּ בָּנוּ,
וּמְנַסֶּה
מֵחָדָש לְהִתְגַּבֵּר
עַל חֻקֵּי הַגּ’ינְגֶּל שֶלָּנוּ
יְרוּשָלַיִם שֶלִּי,
הֲשִיבִינִי.
הֲשִיבֵנוּ, זֶהּ הַזְּמָן לְהַבְטָחָתֵךְ!

Coapsa mea

Coapsa mea n-o să te atingă
Voi vieţui alături de o ea
Şi lângă tine
Voi construi mereu curcubeul virtual
Ca un pod de suspine
Coapsa mea nu te va atinge
Nu te va spulbera
Nici lacrimi nimic

Doar muzica asta divină
revedere la revedere!
Silaba ta mă doare,
Doar atât!

הַיָּרֵךְ שֶלִּי

הַיָּרֵךְ שֶלִּי לֹא תִּיגַע בְּךָ
אֶתְקַיֵּם עַל יָדָהּ
וְעַל יָדְךָ
אַתְקִין בְּהַתְמָדָה הַקֶּשֶת הַוִּירְטוּאָלִית
כְּעֵין גֶּשֶר אֲנָחָוֹת
הַיָּרֵךְ שֶלִּי לֹא תִּיגַע בְּךָ
לא תִּזְרֶה אוֹתְךָ
לֹא דְּמָעוֹת לֹא כְּלוּם
רַק הַמַּנְגִינָה הַזּוּ הַקְּדוֹשָה
הִפַּגְשוּת בְּהִתְרָאוּת
הַטְעָמָתְךָ מַכְאִיבָה לִי,
זוּ בִּלְבָד!

Borges

Paradisul e ca o bibliotecă
lacrima curge şiroaie
orbul galbenului plăcut fără stres
nu e nici un joc…
nu e nici un truc
poetul se spune se scrie
dragostea apare ca un Dumnezeu orb…

בּוֹרְחֶס

גַן הָעֶדֶן הִנּוֹ כְּעֵין סִפְרִיָּה
הַדְּמָעוֹת זוֹלְגוֹת כְּנַחַל
עִוֵּר לַצָּהֹב הָאָהוּד לְלֹא מוּעָקָה
אֵין כָּאן מִשְחָק….
אֵין כָּאן תַּחְבּוּלָה
הַמְּשוֹרֵר נֶאֱמָר נִכְתָּב
הָאַהֲבָה מוֹפִיעָה כְּמוֹ אֱלֹהַּ עִוֵּר…

Teiul lui Eminescu

M-am născut aproape
de teiul lui Eminescu…
ani de-a rândul l-am urmărit
în încărunţire –
era sprijinit de o cârjă metalică
betonată –
părea un om invalid
cu părul de culoarea
toamnei.
uneori apărea imaginea sa
conturată perfect
în teiul – sprijinit, obosit
şi singuratic.
stăteam cuminte pe o bancă
şi priveam metamorfozarea
(cu siguranţă că dacă l-aş săruta acum
n-ar mai spune nici un cuvânt)
nu puteam să spun nimănui
acest lucru…
clipa îmi aparţinea
întru totul.
doar vântul transforma apariţia sa
într-un vârtej de frunze.

הַתִּרְזָה שֶל אֶמִינֶסְקוּ

נוֹלַדְתִּי עַל-יַד
הַתִּרְזָה שֶל אֶמִינֶסְקוּ
שָנָה בְּשָנָה עָקַבְתִּי אַחֲרָיו בְּעֵינַי
בְּשֵיבָתוֹ
הָיָה נִתְמַךְ בְּקַבַּיִם מַתַכְתִּיּוֹת
מְבֻטָּנוֹת –
נִרְאָה הָיּה כְּבַעַל-מוּם
שַעֲרוֹ כְּגָּוֶן
הַסְּתָו.
דְּיוֹקָנוֹ הָיָה מוֹפִיעַ לְעִתִּים
מֻבְלָט הֵיטֵב בַּנּוֹף – שָעוּן, יָגֵעַ
וּבוֹדֵד.
הָיִיתִי יוֹשֶבֶת עַל הַסַּפְסָל
בְּהַבִּיטִי עַל שִנוּיֵי תַּדְמִיתוֹ
(לוּ הָיִיתִי מְנַשֶּקֶת אוֹתוֹ כַּעֵת
לַבֶטַח לֹא הָיָה אוֹמֵר מִלָּה)
לֹא יָכוֹלְתִּי לוֹמַר זֹאת לְאִיש
הָרֶגַע הָיָה כֻּלּוֹ שֶלִּי
רַק הָרוּחַ מְשַנָּה מוֹפָעוֹ
בְּסִחְרוּר עָלָיו.

התוכן Cuprins

הַמּוֹלֶדֶת 3 2 Patria
מָסַכֵּי בְּרוֹקָד 5 4 Cortinele brocate
מִמֶּרְחַקִּים 7 6 Din depărtări
נִסָּיוֹן עִם מַרְיוֹנֶטָּה 9 8 Experiment cu marionetă
יְרוּשָלַים 11 10 Ierusalim
אֲנִי מוֹדַעַת שֶאֵין זֶה פָּשוּט 13 12 Îmi dau seama că nu e simplu
בֵּּין כְּלֵי זַיִן 15 14 Între armă şi armă
לִצְפּות מִבַּעַד לְעֵינֶךָ 17 16 Să văd prin ochii tăi
הַר הַבְּדֻיּוֹת 19 18 Muntele de minciuni
כוֹבַע-פַּעֲמוֹן 21 20 Pălăria-clopot
תְּחִיָּה 23 22 Renaştere
אַנִי עִמְּךָ 25 24 Sânt cu tine
הָרַכֶּבֶת הַאַחֲרוֹנָּה 27 26 Ultimul tren
יַיִן עִם קִנָּמוֹן 29 28 Vin cu scorţişoară
כִּנּוֹר הַפּוֹאֶמָה 31 30 Vioara poemului
מֵאָז סְתָו בּוֹדֵד 33 32 De când o singură toamnă
שְנַיִם :1+1 (11 בְּסֶפְּטֶמְבֶּר) 35 34 Doi: 1+1 (11 septembrie)
הַמּוּזָה 37 36 Inspiraţia
בִּלְוַית מְשוֹרֵר 39 38 La moartea unui poet
פְּלַג-צִלֵנוּ 41 40 Conul de umbră
הַסַּחְלָב 43 42 Orhideea
חֶלְקָהּ הַמָּלֵא שֶל הַכּוֹס 45 44 Partea cea plină a paharului
הָעוּגָב 49 48 Harpa
מִגְדָּל הַשֶּנְהָב 51 50 Turnul de fildeş
אוֹשְוִּיץ 53 52 Auschwitz
שִדּוּר יָשִיר 57 56 Transmisie directă
יַיִן אָדֹם 61 60 Vinul roşu
הַקּוֹל הַפְּנִימִי 63 62 Vocea interioară
שָלוֹם 65 64 Pace
שְכוּנָתִי הַזְּנוּחָה 67 66 Cartierul meu neglijat
לַיְלָה בִּירוּשָלַיִם 69 68 Noaptea la Ierusalim
הַיָּרֵךְ שֶלִּי 71 70 Coapsa mea
בּוֹרְחֶס 73 72 Borges
הַתִּרְזָה שֶל אֶמִינֶסְקו 75 74 Teiul lui Eminescu

MAREA MOARTĂ

la Marea Moarta e viaţă înmugurită
e chiar arta de a surprinde şi scruta orizontul
e firul de care suntem legaţi, sarea-n bucate
ca un umăr de care ne sprijinim fiinţa
e clipa poemului fotografiat

doar noi,

împreună plutind

timpul a stat…

marea de sare te poate ucide
doar mişcându-te ochii mor.
tac

bianca marcovici

mireasa şi-a luat tălpăşiţa

omul bun s-a ascuns după deget
se făcea că interesul publicitar
se apropia de buzunarul minţii
se făcea că înţelegerea se distra cu lacrimi de crocodil

atunci mireasa lui şi-a luat tălpăşiţa
nerecunoscându-i chipul,
avea nevoie de altul reproiectat.

l-a căutat după un timp
se tupilase în balconul cu rufe-ntinse de vis-a-vis
culori pastelate, rugina scursă… ghivece cu flori uscate
toate-l reproiectau
afară ningea cu fulgi mari
iar rufele îngheţate ale familiei nevoiaşe
au devenit patru steaguri scorţoase viu colorate.
n-am putut flutura nici unul din ele
să-i amintesc că, poate,
odată
ne-am dorit acelaşi poem al confuziilor
pipăindu-ne orizontul
n-am locuit vreodată în zările comune
sprijinindu-ne de un dinte,
am stungă mi-am zis

sâsâind
bianca marcovici