SINDROMUL CORONA (gazeta Israel, 2/4-2020)

BIANCA

Inspirația seacă.Gustul pentru viața ordonată se abandonează treptat.Sindromul curățeniei se instalează : peste tot vezi pete dalmațiene, peste tot vezi firmituri și chipuri care strănută intentionat lângă tine; doar tu ești echipat ca un scafandru …te-ai dus după ziare…cu toate că știi totul; doar urmărești fiecare comunicare, statistici alarmante,  deci e sindromul următor, cel al panicii inoculate precum în timp de razboi, cel din Golf, camera etanșă, să pregatim măștile, să sterilizăm totul, să etanșăm  carucioarele sugarilor, să facem provizii pentru eternitate! Ne-am comandat piatra de veci, să nu fie confuzii între nume și poezie, să putem răde de viitorul care își bate joc de noi la bătrînete! Dar partea bună a lucrurilor este că copiii noștri mari își cunosc copiii…statul în casă în izolare,” bidud ” în preajma lor îi face mai recunoscători, își prețuisc părinții, n-au crescut ca niște bălării, noi părinții am investit în educatia lor: limbi străine, muzică, cărți, șah, puterea de a răzbi singuri, puterea de a supraviețui fără traumele războiului, fără ură, calm  și pace sufletească, responsabilitatea noastră a părinților! La vârsta copiilor noștri mari… care au copii mici,    noi am „aliat” în Israel, am luat-o de la zero! NOI… NU AM AVUT CALCULATOARE! NOI AM VENIT PENTRU EI SĂ FIE FERICIȚI! Generatia de sacrificiu a avut și mai are un Țel!

29/03

(c)

Invitata mea, Martha Eșeanu

Poeta Bianca Marcovici din nou în Iaşul natal, la invitaţia Editurii Junimea.

                                                                                                                     Martha Eşanu

La 15 februarie 2020, Editura “Junimea” din Iaşi a organizat ediţia a II-a Colocviilor JUNIMEA-SCRIPTOR, prilej cu care a fost inaugurat noul sediu al Editurii Junimea în edificiul eminescian din Parcul Copou, în imediata apropiere a cunoscutului Tei al lui Eminescu

A fost un eveniment cultural deosebit, un moment de rememorare şi cinstire, organizat pe fondul zilei lui Titu Maiorescu, fondatorul Junimii în 1863, prim-ministru al României între anii 1912-1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârşitului al XIX-lea, de la a cărui naştere s-au împlinit 180 de ani.

Invitată la evenimentul junimist, poeta Bianca Marcovici, veche colaboratore a editurii ieşene a revenit acum în Iaşul natal.

Cu acest prilej a avut loc şi lansarea volumului ei de versuri “Curcubeu peste Haifa” editat în Colecţia “Cuvinte migratoare” coordonată de Simona Modreanu şi Lucian Vasiliu.

Bianca (Grimberg) Marcovici este absolventă a Liceului de Arte „Octav Băncilă” şi a Şcolii Populare de Arte, secţia vioară. În anul 1976 a absolvit Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale din cadrul Institutului Politehnic din Iaşi. A fost inginer constructor proiectant la Trustul de Construcţii Civile din Iaşi iar din 1991,după plecarea în Israel, la Societatea de Electricitate din Haifa.

În anul 1981 a debutat cu poezie în revista ieşeană „Cronica” la rubrica „Diligenţa poştală” promovată de poetul Emil Brumaru. În acelaşi an, scriitorul Corneliu Sturzu a publicat-o în revista „Convorbiri literare”.

La recenta lansare de la Iaşi, directorul editurii, scriitorul Lucian Vasiliu a prezentat-o pe Bianca Marcovici ca pe o veche prietenă şi colaboratoare de peste 35 de ani a „Junimii”, care între 1981-1991 a frecventat Cenaclul „Junimea” de la Muzeul „Vasile Pogor” din Iaşi.

Poeta sosită la Iaşi, să lanseze o nouă carte, spune: “Vin de departe de la peste / 2000 de km de zbor, ca o pasăre migratoare / Care se întoarce când cireşii au înflorit / să-şi caute cerdacul casei. Cerdacul bunicilor! / Vin de dincolo de cele 7 coline /…/vin de departe de acolo unde marea se îmbină / Cu muntele Carmel şi soarele arzător care nu ne iartă / Îmbătrânindu-ne prea devreme /…/ Trăiesc între două lumi albastre, / Capitală Europeană, Capitală Asiatică, / Amândouă promit mai puţină suferinţă / Şi un dram de noroc!“ (“Discurs pentru cei de dincolo”).

Patria pentru ea “e limba în care / visezi şi scrii, /…/ …e orizontul / pe care l-ai lăsat în urmă, mai ieri, /   /…e poezia, / lumina ochilor copiilor noştri, în veci !” (“Patria”). Despre poezie şi muzicalitatea ei, Bianca afirmă: “Sunetul îmi dictează puterea cuvântului. / Eu nu am nicio taină. / Inspiraţia e dictată de cineva din mine. / Am o dublură. / Odată am fost violonistă din mine. / Altădată inginera din mine. / Altădată am predat vioara / mai târziu am fost autodidacta şi poeta / toate funcţie de locul unde trupul meu a fost mutat, / influenţează doar natura / războiul, zgomotul armelor, panica din noi / limba în care comunici”(“Poezia e o compoziţie muzicală”).                                                          Ioana Vasilescu  consideră că: „Pentru Bianca Marcovici poezia este în fapt un tărâm al făgăduinţei, unde visul devine realitate şi realitatea vis împlinit, în care speranţa şi credinţa, deopotrivă, aduc iubire, aduc şi vieţuirea în şi prin poem”.

Poeta Bianca Marcovici, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi (1990) şi a Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română (1991), a primit numeroase premii literare în România şi Israel şi se bucură de aprecierea cititorilor, a criticii de specialitate şi a colegilor de breaslă.

Sugestive aprecierile scriitorul ieşean Nicolae Turtureanu: „Bianca Marcovici trăieşte emoţional şi scriptic, între două lumi…Literatura ei explorează, deopotrivă, drama dezrădăcinării şi a înrădăcinării. Fizic, Bianca s-a mutat lângă „Muntele meu Carmel”, dar adolescenţa şi tinereţea au rămas dincoace, în arealul / irealul ieşean”.

În cadrul Colocviului „JUNIMEA-SCRIPTOR”, s-au desfăşurat o multitudine de evenimente culturale interesante şi atractive, evenimente apreciate în mod deosebit de publicul ieşean şi de invitaţii din ţară şi străinătate.

Martha Eşanu

corona

Cred că nu vom dispărea de pe planetă! E pur și simplu o selecție naturală în urma unui cataclism! Unii sunt aleșii… alții nu! Nu mai sunt în panică pentru noi bătrânii, probabil știm că ne-am trăit traiul și ne-am mâncat mălaiul și putem trăi decent până în ultima clipă! Aerul infectat e precum o armă biologică. Sper că totul va fi bine! Optimismul e noua stare! E nevoie pentru nepoți. Din acest motiv mi-am comandat piatra peste mormânt duplex, să nu aibă copiii noștri probleme cu banii! Oricum ei sunt obligați să stea în casă! Veniturile vor scade, toți vom da faliment, băncile și restul închise! O să ajungem în peșteri? Carantină stupidă!

BM

paralele târzii/cine poate prelua cărțile uitate în rafturi? Eu nu!

Optimismul nu caută rime//Soarele nu apune la aceeași oră//sunetul dictează puterea cuvintelor// muzica viitorului e o sagă după impactul virtual/_ sălile de concerte sunt concepute pentru marele public/ dar vor rămâne în curând goale de public// pentru că nu suntem făcuți să fim sfinți/ să nu implementăm noul internet care be da frisoane dada …   //vizionară precum mă simt! Integrala  de Beethoven poate fi ascultată și din fotoliu! Nu e nevoie să ne mai vedem la ochi! Ședințele de serviciu se desfășoară virtual//virusul corona e postatpe hartă ca niște pete// mai puțin roz decât// sufletul harpa lui David// Iar Bibi nu poate fi mișcat de pe scaunul inculpaților cu coroană fictivă// . .să respirăm puțin// păsărele, peștii, animalele glumesc pe socoteala noastră// noi ne credem nemuritori! Vezi scenariu de film are multe verigi lipsă// poetul privește superficial politica,  carismatic e numai vântul! Vreau o planetă curățată de ficțiunea profetică// cine poate prelua cărțile uitate în rafturi?  Eu nu!

Bianca MARCOVICI, GAZETA ISRAEL, 5/03/2020