se intoarce sa-si priveasca chipul in oglinda…

levana

15.04.08

8











SURSA „DILEMATECA”

Anatomia textuală

fragment

Bianca Marcovici . Voi începe cu o mărturisire: a trecut mai bine de un ). Apoi, am în vedere cartea cunoscutei poete Bianca Marcovici, Impactul virtualului, tipărite recent la Haifa.            Catherine Byron are, cultural vorbind, idealuri pre-rafaelite în artă, crezînd în simbioza cîmpurilor artistice. Spre deosebire de pre-rafaeliţi însă, care supralicitau un sincretism al poeziei cu muzica şi pictura, poeta se focalizează pe interferenţa dintre textul liric şi reprezentarea lui semiotică. Catherine Byron a colaborat, în acest sens, cu artistul caligraf irlandez din Dublin, Denis Brown, celebru pentru inscripţionările sale pe piele de animal şi chiar pe sticlă. Poeta a urmărit îndeaproape modul în care se obţine pergamentul subţire (din piele de viţel), adică „velumul”, material folosit (în trecut) la legarea manuscriselor sau la redactarea lor propriu-zisă, investind întregul proces cu o dimensiune estetică. Poemul cel mai consistent din volum (Vellum) este o radiografie şi, în acelaşi timp, o parabolă. Radiografia „canalelor” ontologice prin care natura se metamorfozează, devenind concept, şi parabola spiritului ce înnobilează, ultimativ, materia. „Scrisul pe piele” constituie, pentru Catherine Byron, un demers artistic per se. Textul nu e numai gîndire abstractă, concentrată în semne (lexicale), ci şi „anatomie”, „corporalitate”, „materie” simbolică, trăind „biologic”, aidoma unei fiinţe din carne şi sînge. Miza artistică a Biancăi Marcovici e poezia de dragoste, mulată perfect pe profilul său cultural. Erosul reprezintă pretextul prin excelenţă al simbiozei dintre eul estetic şi cel textual. Schimbarea contextului istoric însă (prin emigrarea poetei în Israel, la începutul anilor nouăzeci) a adus o nouă dimensiune în creaţia sa, mai curînd greu de asumat de către consumatorul de literatură român. Mă refer la o tensiune dramatică, psihedelică, generată de vecinătatea permanentă a morţii şi războiului. Titlul unui volum precedent al autoarei este cît se poate de relevant în acest sens: Cireşe amare sub katiuşe – 2006. Războiul intervine violent în spaţiul sideral al poeziei, dar lasă în urmă trăiri puternice, pasibile, în mod paradoxal, de fior artistic. Frecvent, teroarea anihilează identitatea ludică a poetei, metamofozînd-o, proiectînd-o (autodefensiv?) în capsula atemporală şi anistorică a literaturii (Ceva s-a rupt în mine în ziua Armistiţiului).Prin urmare, dacă textul devine corp, atunci şi ficţiunea trebuie privită ca istorie, iar literatura, mai mult decît am vrea să credem, ca viaţă.

prof. Codrin Liviu Cuţitaru ,Dilemateca, martie, 2008

BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI

D	L	M	M	J	V	S
						1
2	3	4	5	6	7	8
9	10	11	12	13	14	15
16	17	18	19	20	21	22
23	24	25	26	27	28	29
30	31