magia lehamitei
zile şi zile lungi şi aceleaşi
nici o durere doar plictis astringent
afara se stinge încă o zi
cercurile de rugină de pe frunze se măresc
ca o plagă
doar o gloabă autentică se plimbă pe faleză.
***
revelaţie cu scaune neocupate vinovăţia
se perindă printre spini şi paragrafe de lege
dobândesc zilnic culoarea cameleonului ***
striviri teritoriale în casa comună
regenerarea aşteaptă la uşă
supusă
nu răspund la singura mea şansă.
bianca marcovici
Neptun, 1999
publicat in Revista România Literara
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 
L-am citit pe vremea aia. O poezie estetic prezentata si de calibru. Sper ca nu te deranjez scriindu-ti impresiile mele.Florentina
Nu ştiu de ce am o senzaţie de „deja vu”, parcă am mai auzit de numele tău…
Ne mai vedem,
Yigru Zeltil
▶ Răspunde la Aceasta
Legătură Răspunsul lui bianca marcovici levana în Iunie 21, 2009 pe 6:33pm
Ştergere
La 17 ani visam şi eu să dau peste un tip avut
să mă ducă la Marea Moarta…la Ierusalim!
La 31 de ani visam să se citească o poezie de a mea la Cenaclu „Flacara”!
Pe la 40, pornind de la zero, visam sa primesc o slujbă la” azilul de bătrâni” să le citesc vreo poveste, un poem, numai să fie „un loc de munca” in Haifa, ce vrei barbatul meu a sosit în ţară cu 4 femei…soacră mea, eu şi doua fete. Analfabetă cu diplomă în buzunare… de inginer, ebraica îmi era o limbă necunoscută…aşa am început!
Dar, ştiindu-ţi istoria de copil genial, te salut!
De solstiţiu m-am nascut…ziua cea mai lungă, la şapte luni, cu un coşar!
Moaşă nu s-a gasit în maternitate în acea zi de duminică! M-au acoperit cu cireşe!
levana