<

Mirel Brateş, 75, SCRIITOR DIN HAIFA, LA MULTI ANI!

Alibi cu Rebecca de Mirel Brateş

Scriitorul Mirel Brates va implini pe 29 august 75 de ani. Doar un reper statistic pentru că, sufleteşte vorbind, Mirel este un tînăr, să nu zic un adolescent. Este un prozator încercat, ancorat în realitatea din ţara în care locuieşte, Israel, dar şi în cea căreia îi aparţine ca scriitor, pentru că scrie în română, e membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Bucureşti, al cărei Premiu de proză l-a cucerit nu demult. Mirel Brateş e atent la toate şi la toţi, citeşte tot şi la întîlnirile noastre de la Bucureşti şi Haifa m-am convins că ştie realitatea literară de la noi mai bine decît mine. Corespondenţa lui pe e-mail e abundentă şi atenţia cu care urmăreşte literatura noastră pe internet e deplină. Lucrează la un nou roman. Cititorii săi fideli din România, printre care mă număr, şi Israel îl aşteaptă desigur cu mare interes. La aniversare, îl revăd mergînd cu paşii săi elastici şi îi doresc lui Mirel Brateş să rămînă acelaşi om activ şi fericit, acelaşi scriitor de talent şi pătrundere psihologică pe care l-am admirat de cînd îl cunosc. Îi doresc mult succes cu romanul cu care îşi va sărbători cele trei sferturi de secol. La multi ani! Yom huledet sameah! (Horia Gârbea)

Captatio…

„…De parcă istoria asta îngrozitor de lungă şi pocită ne-ar fi înăcrit destul, vreau să vă spun, în încheiere, o povestioară alegorică, amuzantă, cu rabini: Se zice că un evreu naufragiase pe o insula pustie. Condiţii feroce, sălbăticie, dar el supravieţuise încă mulţi ani, o viaţă de om, în pustietatea de piatră din jur. Îşi construise, de-a lungul timpului, un fel de casă, un bordei intrat pe jumătate în stâncă, şi se înzestrase cu cele necesare pentru a rămâne în viaţă! Avea, în momentul când l-au descoperit, o mică avuţie. Spre mirarea salvatorilor, evreul îşi încropise şi două adăposturi sinagogale. «De ce două? La ce bun?», l-au întrebat. «De ce, de ce, la ce bun?» Asta e!… Probabil că e o ciudăţenie, ceva greu de înţeles! Mă rog, dacă aveţi această curiozitate, dacă acest aspect vă interesează atât de mult, ar fi cazul – le-a recomandat calm evreul – să-l descoperiţi personal, dar nu în orice fel, ci cu glagorie în cap, ajutându-vă şi de cuget, şi de spirit, de miezul filosofic, de tâlcul întâmplării. Numai de la acest nivel aveţi o şansă, cumva, să se vadă mai bine şi să înţelegeţi, daaa… aşa, ca o idee despre fericire, fiecare pentru sine: Judecata omenească îşi schimbă valoarea de la om la om… Mă rog! E un adevăr perfect valabil şi în ceea ce priveşte tradiţia iudaică; chestiunea atârnă, după cum se pare, de concepţii şi prejudecăţi despre neamul evreu, e de găsit tocmai în credinţa religioasă… Fără aluzii la ceva… mă rog! Aşa că… acum, eu cred, măi, drăgălaşilor, măi, că mă puteţi înţelege mai uşor: Aceste lăcaşuri sinagogale sunt locurile mele de cult mozaic – într-unul mă duc să mă rog în toate sabáturile, în fiecare sâmbătă şi într-al doilea nu intru niciodată…”

*

Această contrafacere… Nu o biografie romanţată, de spectacol!
Reevaluez, compun episoade care se pot adăuga la poveste. Imaginez structurirezumat şi personaje într-un fel imprevizibile până atunci: manevre oculte, redefiniri de identitate, filaje în travesti, scenarii simulate, insinuări, coincidenţe, coduri de folosit în decriptare. Nu o biografie descrisă exact, fără abatere, prin urmare. Ba chiar şi un dubiu onomastic, delicat, pierdut în umbră… care trimite la alte codificări însumate, probabil, şi nemaiîntâlnite după aceea în fondul de arhive. Ca într-o legendă despre întâmplări în mare parte născocite din viaţa Rebbecăi Levin. Ca o maşinărie continuă de „scenarii”. Într-o copie a foii de naştere de la Maternitatea Filantropia, a chemat-o Raveca Lungu, după aceea apare, în paranteză, la un loc şi cu numele real, Shapira, ca pe tatăl ei. Singurul personaj familial care contează, după mărturisirile proprii, e tatăl – Anciu Shapira (acesta a fost înmormântat fără nume şi prenume, în condiţii neclare, în Cimitirul de rit sefard, al „săracilor”, de pe şoseauna Giurgiului). În mapa şi fişierul de control Tm 327 („sustrase, iniţial, prin fraudă” şi redescoperite, parţial, după treizeci de ani, în Biroul structurii de Contrainformaţii al Securităţii), Rebecca avea numele de cod Paulian şi se numea, „re-ortografiată” în ebraică, Ribqah Levi.
Şi nu e totul, mai lipsesc multe documente din dosarul de cadre. Un puzzle din care au dispărut foarte multe piese …

)……………..)
*

Dragul meu,
acest jurnal este, într-un anumit fel memoria mea secundară, undergroundul unde păstrez evenimente, senzaţii, circumstanţe petrecute mai demult, „memoratorul” care, altminteri, s-ar umple de praf, de murdărie… Încă de un an jumate, poate doi, aveam de gând să ţi-l trimit, nu înainte de a-i pune la început un epigraf din Aşa grăit-a Zarathustra – „Ceea ce nu mă doboară mă face mai puternic!” Este, cred, ideea esenţială din cartea lui Nietzsche, ultima pe care am citit-o aici, în Israel… Îţi trimit jurnalul în momentul acesta, în grabă, acum, fiindcă mă simt foarte rău şi, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Iată, mi-am pierdut puterea de a mai schimba ceva…

…În mintea mea tu… M-am gândit de multe ori la tine… Chiar dacă în ultimii 30 de ani nu ne-am întâlnit deloc şi ne-am scris foarte rar, din vina mea, fără îndoială! Ştiu că n-ai fost de acord cu păcatele mele şi că n-ai uitat… sminteala celei care-am fost… O femeie care s-a lăsat purtată de istorie şi şi-a irosit viaţa… Dar tocmai fiindcă… doar tu ai mai rămas din ceea ce încă păstrez în sinea mea, înăuntrul meu… Eşti singura mea rudă de care mă simt apropiată cu-adevărat, vreau să ştii ce s-a întâmplat în realitate cu viaţa mea şi m-am gândit să-ţi trimit Jurnalul meu şi să-ţi scriu de rămas-bun, să-ţi dezvălui, de fapt, mai multe… şi cu felul în care m-am adaptat să… dau impresia că trăiesc fără regrete… De fapt, e fals… totdeauna, am avut… o senzaţie de ratare, o insatisfacţie… Până-am ajuns la un astfel de „finiş”! Simt, presupun că- s încă lucidă, dar nu îţi ascund că, din când în când, pierd controlul… Nu cred că încă mai e cu vreun „va urma” sau, ca să mă exprim într-o formă mai aleasă, literară, aşa cum îţi place ţie…

)=)Jurnalul este, în fapt, mărturisirea, la prima mână, a unei evreice care se implică în istorie într-un mod neobişnuit. Extravagant. L-am citit de câteva ori. Stil artist, cu metafore. Ecranizare nouă a unui film turnat mai demult. Un remake dat înainte şi înapoi, montând imaginile, făcându-le relativ disparate şi autonome, compuse şi recompuse, prin fragmentare, topindu-le după aceea, reunindu-le la capete, încât se susţin unele pe celelalte. Registrele de ton care provin de aici se schimbă rapid, în sincope, trecându-se parcă în modul cel mai firesc de la descripţia „ascultător” şi, cu efect incisiv la urmă, tăiat energic, „supus”, în reglaje care se produc repede, la comandă, cu brutalitate şi furie (marcate printr-unul sau mai multe momente de tensionare). De regretat – ocolirea pudibonderiilor auctoriale din episoade în care ar fi fost pitoresc să descrie dragostea în scene senzoriale, nu tocmai în şabloane de cinema erotic, însă măcar în valoarea de revelaţie a gesturilor pasionale care, în fine, se fac în „starea de intimitate”…

Altminteri, nici o surpriză, decât, cel mult, trucuri şi clişee de limbaj pe care le foloseşte (…simplu, cu alura unei scriitoare de literatură non-ficţională!). Alibi – o împletire de poveşti grave şi istorii tulbure (de fapt, un text „de sertar” recuperat de Rebecca după mulţi ani) – confirmă, în totului tot, inteligenţa ei speculativă, suplă. (Se spune, printre spioni, că în anumite zone cerebrale a fost descoperită o genă contrainformativă care determină mecanismul de gândire!) În puţine cuvinte: o luciditate rea, sadic-rafinată, o anume nepăsare, fără reacţii afective şi „evadări filosofice” – adică, în afara ingredientelor metafizice de mare adâncime sau psihologice. Şi mai pe scurt, o rostogolire de imagini alb-negru, un fel de „memorator” – montaj accelerat de fotograme înfricoşătoare, şocante, cu neputinţă să-l opreşti, nicidecum să-l treci pe o suită cu ideal uman sau duioşii caritabile. În acest fel întortocheat şi ambiguu sufleteşte, cu fandări şi retrageri bruşte, Alibi e straniu, pentru că nici Rebecca nu s-a putut eschiva de la acea dispoziţie exersată a spionilor – versalitatea, răceala clinică, cinismul! Marca înregistrată: cinismul psihanalitic! Un munte de orori, lumi închise şi sumbre, alarmante. Reguli care le aparţin în mod exclusiv, de la scenele teribile ale asasinatelor şi pînă la gesturile de rutină, de pândă şi urmărire – fără principii, fără junghiuri morale. Ca în teribila sentinţă a lui Camus…
Livrată în culisele războiului secret cu „generalii” – un soi de remote control software al spionajului. (Miam amintit, un moment, că, în lumea lor, senzaţiile comune pot fi înregistrate doar de indivizii care se depersonalizează, aşa cum ar fi viaţa într-o lume trecută printr-un efect continuu de zoom). În cazul acesta, prin urmare, dincolo de războaiele purtate, o pot aşeza pe Rebecca în rama unui tablou vivant – femeie cu sex-appeal care, într-o lume plină de primejdii şi secrete prin excelenţă, întoarce pe dos clişeele filmelor de spionaj fie şi să îşi dreagă bovarismul până la bătrâneţe, pe ultima ei sută de metri! )
… „Trecusem de cincizeci de ani şi, urmărită probabil de viziunea unui dezastru în viaţa mea, am vrut, din ce în ce mai deznădăjduită, să ies la un liman, în Israel, închipuindu-mi că pot găsi liniştea să mă vindec de toate mizeriile, că aici voi fi ca în Insula Okinawa, unde oamenii îmbătrânesc frumos!”…
Reveriile pe care un public de septuagenari naivi îl caută, cu pătimă, în fantasmagorii dezlipite din romane idilice, obsedaţi de mizanscene decorative din filmele lor „de suflet” cu Alida Valli şi Danielle Darrieux…

FRSAGMENTE

SURSRA, ROMANIA LITERARA, 29 AUGUST, 2011

În vizită la Ussais – Adrian Grauenfels

În vizită la Ussais – Adrian Grauenfels

Algoritmii lirismului israelian

autor : Cristina Stefan

2010

***

Sunt poeți despre care spuneam odată că trebuie să ai grijă intrându-le în casă, să atingi cu mare băgare de

seamă lucrurile lor, pentru că sunt făcute din cuvinte. Şi nu e de bonton să faci încadrări arhitecturale sau de stil

fiindcă toate aceste lucruri sunt de neînrămat şi contabilizat artistic sau teoretizat. Cartea de poezie În

vizită la Ussais de Adrian Grauenfels se citeşte ca o astfel de casă a poetului. Fără ancadrament. Dacă

prezentul literar în critică (o fi amalgamul stilurilor explodate în ultimii ani de vină) împarte, structurează, teoretizează în definiții mai mult sau mai puțin

argumentate un poet, cititorii (şi eu sunt cititor) decid în

procentaj statistic „câți poeți din 3000 de poeți vor

rămâne”, vorba scriitorului Mircea Florin Sandru.

Volumul În vizită la Ussais, este împărțit în 4 capitole

distincte:

I Ultimul Text la Kyoto

II Teatru scurt

III Ambrozia Dialogului Decadent (Discuții cu Tibick

Indrikova)

IV În vizită la Ussais

Am descoperit un limbaj poetic original şi novator, fără a

mă incita a-l încadra, a-l compara stilistic, pur şi simplu

am citit coborârea în sine şi artistică ființare a scriitorului

Adrian Grauenfels. Dacă aş fi critic literar câte diferite

definiri mi-ar sta la îndemână întru teoretizarea acestei

lucrări lirice, disecându-i algoritmii, aducându-i în starea

de a exprima soluțiile dorite, răsucindu-i interpretarea pe

segmente şi la final trimițând un vector subiectiv cititorilor

cu emfază că Adrian aşa trebuie citit.

Adrian Grauenfels e neomodernist! Poezia să este una a

existenței realist tratate într-o luptă cu şinele şi cu şinele

erotic în special. Aş cita din Să nu o uit pe Chloe…”Ştii,

când eram copil vroiam să dorm în pat cu femei şi să mă

cufund între sâni calzi şi primitori cu gust de lapte.

Mătuşa Chloe mă îmbia cu combinezonul ei mătăsos… „

Şi aş continua, sigură pe mine, cu sublinierea

neo modernismului din alte atingeri poetice cum ar fi

reinterpretarea miturilor în stil ludic:

„Aristo picta pe corăbii ideograme cu scene sărate…Erato

scrise o erată cu care se salvă în subsolul textului”

(Aristo gol puşcă)

Sau aş argumenta cu balansul măiestrit condus între

concret şi abstract, mai ales în Teatru Scurt

„Călătorul:

hai ascunde-te sub banchetă Lali

trenul de nori trebuie să oprească uneori şi pentru tine”

şi chiar aş vorbi despre ambiguizarea neo modernistă a

limbajului urcat până la nonsensuri şi exprimări ermetice,

în Oyster- coregrafie de anti balet:

“eu:

încerc lama toporului

nebunia mea cazonă

cortul de fină burghezie roasă cu dinții de oțel

el:

Don Miguel de Esteban de Rosario Cruz

al doilea fiu bastard al meu cu tine, vara mea de-a doua”

Dar aş putea ca cel puțin la capitolul corespondenței cu

Tibick Indrikova să fac o memorabilă încadrare

postmodernistă mai ales pe argumentul că este o

înscenare de literatură în discurs intimist, într-un dialog

bărbat femeie sau poate unul între anima şi animusul

aceluiaşi eu liric neliniştit iar Conversaţiile Decadente,

aşa numite de autor, au prozaismul necesar acestei

eventuale încadrări. Încă din Prefață mă aflu în real

descris cu ironie şi autopersiflare sub formă de jurnal sau

confesiune.

Apoi acea firavă şi uşor digerabilă comunicare s-a

transformat în improvizație de calitate şi de acolo în

poezie.. Şi e bine să ascult sfatul acestei prefațe

„Ar fi o încălcare îngrozitoare a Driului dacă inteligenta

tăioasă a vreunui nefericit ar reuşi să priceapă pe de-antregul

aceste texte”…aşa că am trecut tiptil pe lângă

textele lui Tibick şi numai cu coada ochiului am priceput

că, la fel cu Miles Davis, improvizația e ars poetică, de

aceea nu mă abțin să nu citez:

„şi lui Troțki îi era foame

şi lui Einstein

iar eu fărâmițez un cerc de cocă

pi R pătrat

pi R pătrat

până la cina de mâine

când înduri să fii portar curat pe pragul meu cu firimituri

să treacă liniştiţi cei desculţi cei săraci cei derutați

lor le e mereu foame”

De ce n-aş spune că Adrian Grauenfels mânuieşte

elemente romantice? Explorează eul uman cu o

sârguință demnă de acest curent literar, în metafore care

au luciul văratic al lunii şi aripa divină în cerneală

amprentelor poetice.

„Apoi alergam în grădini să privim

Cum aripă după aripă

Cădeau meteori

Lăsându-ţi urmă răzvrătirea

În noi tăcerea…”(Amprente)

În ultimul capitol care dă şi titlul volumului, în vizită la

Ussais, aş putea găsi elemente certe de suprarealism cu

trimiteri onirice ca tocmai aflatul în trend stil revenit pe

filiera avangardistă. Visul ca evadare, ca refugiu sau

soluţie la analize existențiale, visul ca posibilitate poetică

de introspecţie atentă, îl citesc viersuit cu acel simțământ

definit de Coleridge în Notebooks: „He looked at his own

soul with a Telescope.”

„Eloise, el nu va veni niciodată,

e doar un personaj oniric furişat în iatacul tău.”

(Eloise tu devii o pasăre albastră)

Sau:

Între degete ne creştea un hamac,

Priveam cum ne cuibărim în el

Cu zgribulite mişcări tectonice.

ai zis: unde suntem?

În oglindă nu era nimeni.

Am zis: în acelaşi loc.

şi se făcu ziuă a doua.”

(Vellum)

Iar la final aş putea încheia cu o comparație literară

românească pentru poezia de factură orientală a lui

Adrian Grauenfels care să-mi amintească de perioadă

orientalistă barbiliană dar şi de acelaşi iubit Kawabata

prin Ultimul text la Kyoto:

„La lumina lumânărilor de seu femeile în chimonouri

brodate

Înarmate cu sabia transpirației se aşternură pe scris

versuri…

Sau şi mai relevant nipon:

„Au înflorit cireşii peste dealuri

Bucuria mă face să-ți scriu un răvaş

Caligrafiat cu făcături de suflet…”

(Casa de gheişe Ozuma)

Şi totuşi nu vreau să fac nici o înrămare acestui poet. Ci

să-i dedic doar ca „datare în galben” o lectură în sinele ei

de departe şi de adânc resimțită, exact cum a definit

Tibick: „Să-ți ajungă până la mântuirea lumii ,şi înapoi”

Cometa

(a nu se prelua, copyright, )

*****
eu sunt coada Cometei

unii aşteaptă să întunec luna septembrie

în apropierea Noului An

alţii ne mai dau un semn

de catastrofe

vor toţi să ne punem cenuşă în cap

ne deconectează de la reţelele mai puţin electrice

fără un avertisment

fără să le pese decât de şpagata lor pe două continente

coada Cometei mele e curbura spaţiului

prinde-mă

e ultima noastră şansă

bianca
marcovici

lăcomia de a scrie tot

NU E PERMIS DE PRELUAT
(C)
ELFRIDE JELINEK

Note de lectură

„LĂCOMIE”, EDITURA” POLIROM”,2008

După romanul „Pianista” citit pe nerăsuflate la vremea apariţiei sale, tradus în limba română, a urmat una din cele mai bune cărţi ale autoarei, „Lăcomie”.

Îmi aduc aminte ce mult m-au marcat în „Pianista” cunoştiinţele autoarei în compoziţie, artă, fatalul chin al personajului copleşit de singurătate şi mai ales acel moment groaznic când se taie cu o lamă în mod intenţionat. Ca fostă violonistă citind şi înţelegând poate ceva mai mult.

Elfride Jelinek s-a născut în octombrie 1946, în Mürzzuschlag , Austria deci în zodia scorpionului. A folosit acesl venin-dulce pentru a-şi prolifera feminitătatea. Tatăl ei este de origine româno-germană iar mama de origină cehă însă cu tatăl evreu.(Deci putem zice că are rădăcini şi evreieşti. Mai mult , Premiul Nobel l-a câştigat şi Herta Muller care şi ea are rădăcini rămâneşti, poate fi o continuare ale unor virtuţi) Tatăl ei a fost un chimist care a reuşit să evite persecuţiile din timpul al doilea război mondial, lucrând în producţia de chimicale industriale de importanţă strategică. Cu toate acestea, mai mulţi membri ai familiei lor au devenit victime ale Holocaustului.

Mama ei, cu care a împărtăşit exeprienţele de scriitoare a considerat la început că ce scrie autoarea, (ulterior deţinătoarea Premiului Nobel, 2004) este nu mai mult decât pornografie.

La prima impresie am fost alături de mama autoarei. Descrierile pe şleau, folosirea de cuvinte obscene, toate m-au nedumerit şi dezarmat la început ,apoi am cautat firul acţiunii în densul hăţiş al poveştii.

Personajul principal este un jandarm pe nume Kurt Janisch, urmărit de autoare la rubricile de crime, după relatările ziarelor vechi, prelund şi speculând viaţa micului oraş în care se petrece acţiunea, influenţa lui nefastă asupra femeilor văduve pe care le-a deposedat de averi ştiind toate chestiile legale, datorii, împrumuturi de la bănci, bineînţeles unele ale evreilor.

Eroul , criminal notoriu de femei, este surprins de scriitoare în momentele crimelor sale , mintea sa diabolică, oamenii implicaţi, manipulările şi tot tacâmul. Ultima crimă, o adolescentă, botezată Alba ca Zăpada (Gabi) a fost strangulată şi aruncată în lacul din apropiere doar pentru că ştia prea multe amănunte şi a devenit periculoasă pentru el.

Ca simplă cititoare am remarcat puterea descrierilor chirurgicale, reci, unele te exasperează prin amănunte neputând urmări firul acţiunii, mii de detalii şi paralele viitor-trecut cu ecouri puternice în actualitate, un fel de lăcomie de a nota absolut tot ce gîndeşte autoarea, nimic nu se schimbă totul se transformă!

În activitatea sa ulterioară, Elfride Jelinek a abandonat oarecum problemele de sex feminin concentrâdu-şi energia asupra criticii sociale în general, şi dificultăţile în a admite Austriei trecutul său nazist. În Sportstück a primit o diplomă de organist. Jelinek a studiat, de asemenea, istoria artei şi teatru la Universitatea din Viena. Cu toate acestea, ea a trebuit să întrerupă studiile din cauza de tulburări de anxietate care împiedicat-o în urma cursurile.

Elfride Jelinek a început să scrie deasemeni poezie la o vârstă fragedă. Ea a debutat literar cu Lisas colectare Schatten în 1967. Sa căsătorit cu Gottfried Hüngsberg pe 12 iunie, 1974; nu are copii.

„Sexualitatea a fost ciudat, singura zonă în care m-am emancipat de timpuriu. Căsătoria noastră are loc în două oraşe. Este un fel de Tale of Two Cities, în sensul lui Dickens”, zice autoarea. Întotdeauna a călătorit între Viena şi München. „Viena este oraşul în care am trăit întotdeauna, deoarece prietenii mei sunt aici şi pentru că nu am vrut să părăsesc Viena. În final am fost prinsă aici.” Munchen este un oraş al soţului ei şi aşa a călătorit. Activitatea ei ca scriitoare şi activitate politică a fost în mare măsură necunoscută în afara lumii vorbitoare de limbă germană înainte de a câştiga Premiul „Nobel”.

E. Jelinek este adânc înrădăcinată în tradiţia literaturii austriece, influenţată de scriitori austrieci, cum ar fi Ingeborg Bachmann şi Robert Musil. Funcţiile politice ale scriitoarei Jelinek, în special în poziţia ei feministă precum şi afilierea la Partidului Comunist, sunt de o importanţă vitală pentru orice evaluare legată de munca ei. Ele sunt, de asemenea, o parte din motivul pentru criticele controversate îndreptate împotriva ei. Un scurt istoric al angajamentelor politice ale Elfriedei Jelinek ne arată că a fost membră a Partidului Comunist din Austria,în perioada 1974-1991. Cu toate astea a devenit un nume de succes.

În „Lăcomie” s-a inspirat din viaţa criminalului care a ucis zeci de femei în termen de doi ani de la eliberarea acestuia, şi, mai apoi s-a sinucis după arestarea sa. Jelinek surprinde multi-faţete şi extrem de divese teme ale vieţii austriece. Scriitoarea a mai fost acuzată de isterie „prezentând portrete ale perversităţii. În mod similar activismul ei politic a fost condamnat de critică. În ciuda controverselor din jurul muncii sale, E. Jelinek a câştigat numeroase premii , printre ele sunt: Premiul Georg Büchner în 1998; Mülheim Premiul dramaturgiei în 2002 şi 2004; Premiul Franz Kafka în 2004, şi Premiul „Nobel” pentru Literatură, de asemenea, în 2004 .

Sexualitatea feminină, abuzurile şi bătălia dintre sexe, în general, prezenta brutalitate şi puterea de a dejuca relaţiile umane într-un stil care este uneori ironic formal şi strict controlat, sunt teme importante în prozele ei.

În scrierile lui E. Jelinek, puterea şi agresiunea sunt frecvent „forţele motrice” principale ale relaţiilor inter-umane . „Lacomie” e un roman provocator ,un roman care conţine descrieri grafic delimitate de sexualitate, agresiune şi abuz. Aceasta a fost primită de către mulţi critici ca o carte explozivă . Problema violenţei şi a fascismului este explorată în mai toate romanele autoarei. Unii o consideră taciturnă tocmai pentru că scrie uşor, e ca o joacă pentru ea, alţii o consideră generosă, şi alţii că e o nouă formă de teatru-roman. De exemplu romanul lui E Jelinek, „Die Klavierspielerin” a fost transformat în scenariu şi regizat de către regizorul austriac Michael Haneke, având-o ca protaganistă pe actriţa franceză Isabelle Huppert. Nobelul primit de E.Jelinek a făcut-o să dea o explicaţie în discursul ei. Scriitoarea a a spus că „s-a simţit foarte fericită de a primi Premiul Nobel, dar a simţit, de asemenea, disperarea de a deveni cunoscută, o persoană a publicului” Cunoscută pentru modestia ei şi de auto-ironie subtilă, ea este şi va ramâne un scriitor de renume mondial.

Bianca Marcovici

Surse biografice:Internet şi cartea ” Lăcomie” autoare E. Jelinek

poemul dedublării

poemul dedublării

de bianca marcovici

Între noi sânt tot mai puţine uşi
Tot mai puţine ferestre
Ne vorbim prin cablurile nevăzute
Ce deschid crepusculi,
Aurore boreale
După furtuni din soare
După furtuni de nisip
aruncate-n ochii neuitării
Sublime
Între noi sunt mări şi ţari de cuvinte
Tăceri abisale
Multe tăceri

Marea Moartă, paradisul meu de sare
m-a vindecat de noi.

bianca marcovici
(c)

BULETINUL LUI ULI VALUREANU, STIRI NOI

sursa uli valureanu
„Buna dimineata, Israe l!”
–––––––––––––––––––––––––––––
News l etter dedicat universu l ui evrei l or originari din Romania
si re l atii l or de prietenie dintre Israe l si Romania
–––––––––––––––––––––––––––––
Numaru l 21 serie noua, saptamana l a –
joi 14 august – 2011

Sumar:

––––
1. Presedinte l e Shimon Peres i-a scris dip l omatu l ui E l iezer Pa l mor
2. Academia Romana promite sa schimbe definitia cuvantu l ui
“jidan” ( l a cerera “MCA – Centru l pentru monitorizarea si combaterea
antisemitismu l ui in Romania ”)
3. A aparut revista “ISRO-Internet” nr. 1!
4. Un po l itist roman operat in Israe l
5. Lansarea unui nou vo l um a l Biancai Marcovici
6. “Vinu l israe l ian astazi”
7. F l mu l „Amos Oz: The Nature of Dreams” prezentat l a Bucurestia
8. “Cai l e indragostirii. Cum ne a l egem peroana iubita”
9. Radu Be l igan si steaua care ii poarta acum nume l e
10. Participare romaneasca l a Târgu l internaţiona l de arte şi meşteşuguri
de l a Ierusa l im
11. Beca l i l -a satisfacut pe Levy
12. Ga l a de box l a Iasi in memoria l ui Iosef Mattes

………………………………………………………………………………………………………

1. Presedinte l e Shimon Peres i-a scris dip l omatu l ui E l iezer Pa l mor
–––––––––––––––––––––––––––
Domnu l E l iezer Pa l mor, fost ambasador a l Israe l u l ui l a UNESCO, a scris o carte cu evocari din perioada copi l ariei si ado l escentei sa l e in Romania . Vo l umu l scris in ebraica si intitu l at “Cand raufacatorii se inmu l tira ca iarba; tinerete l a umbra a doua dictaturi”, a aparut in Editura Carme l din Ierusa l im. Autoru l i-a trimis o carte cu dedicatie si presedinte l ui tarii Shimon Peres, pe care- l cunoaste persona l . Dupa catva timp, sefu l statu l ui i-a trimis o scrisoare de mu l tumire. Iata textu l scrisorii tradus in l imba romana:

Draga E l iezer

Tin sa-ti exprim mu l tumiri l e me l e pentru cartea ce mi-ai trimis “Cand raufacatorii se inmu l tira ca iarba; tinerete l a umbra a doua dictaturi” si pentru scrisoarea satimu l atoare de nosta l gie ce o insotea.

Cartea ta deapana cu durere, groaza si curaj firu l copi l ariei si tineretii ta l e in decursu l uneia dintre ce l e mai intunecate epoci experimentate de omenire; ea constituie un monument memoria l ce pros l aveste statu l Israe l si poporu l evreu.

Povestirea ta aduce o marturie importanta despre Ho l ocaustu l evreimii de pe cuprinsu l Romaniei intregi, precum si despre suferinte l e indurate in perioada dominata de teribi l a securitate.

Umbra trecutu l ui se intamp l a sa depaseasca uneori imaginea l uminoasa a prezentu l ui. Iata de ce gasesc importanta tiparirea unor carti cum este cartea ta, caci prin e l e tanara generatie are posibi l itatea sa cunoasa istoria poporu l ui nostru si sa inte l eaga cum se cuvine fenomenu l cresterii radacini l or noastre puternice. Cartea ta ofera un cadou tiparit generatii l or viitoare.
De asemenea, tin sa-ti mu l tumesc pentru zeci l e de ani de serviciu si contributia ta in s l ujba statu l ui Israe l .

Iti urez sanatate, satisfactii si fericire

Shimon Peres

2. Academia Romana promite sa schimbe definitia cuvantu l ui “jidan” ( l a cerera “MCA – Centru l pentru monitorizarea si combaterea antisemitismu l ui in Romania ”)

––––––––––––––––––––––––––––––––––
Academia Romana va schimba modu l jignitor prntru evrei in care cuvantu l “jidan” este definit in dictionaru l l imbii romane pub l icat de catre Academie. O dec l aratie in acest sens a fost facuta de catre academicianu l Marius Sa l a, vicepreşedinte a l Academiei Române, specia l ist in l ingvistica, dupa ce s-a af l at ca MCA – Centru l pentru monitorizarea si combaterea antisemitismu l ui in Romania, a trimis in ziua de 8 august o cerere de schimbare a definitiei jignitoatoare pentru evrei.. Acad. Marius Sa l a a precizat ca pana in momentu l discutiei cu ziaristu l de l a Mediafax nu a primit inca textu l scrisorii trimisa de MCA.

In introducerea cererii trimisa de catre MCA – Centru l pentru monitorizarea si combaterea antisemitismu l ui in Romania, se arata ca “In Dicţionaru l l imbii române (DEX), ediţia din 1998, cuvântu l “JIDAN” era definit ca un cuvânt popu l ar şi peiorativ; În DEX, ediţia a II-a din 2009, cuvântu l “JIDAN” a fost redefinit şi prezentat pub l icu l ui l arg ca un cuvânt fami l iar care poate fi fo l osit în l oc de cuvântu l “evreu”; În DEX, editia a II-a din 2009, cuvântu l “fami l iar” este definit astfe l : adjectiv fo l osit în vorbirea obişnuită: simp l u, fără pretenţii. * simp l u, prietenos, apropiat”.

Caracterizarea cuvântu l ui “JIDAN” ca fiind un cuvant “fami l iar” – se arata in scrisoare – transformă cea mai abjectă expresie a antisemitismu l ui existentă în l imba română, într-un sinonim a l cuvântu l ui “evreu”. Cuvântu l “JIDAN” este o expresie a rasismu l ui în cea mai primitivă formă: în cuvântu l “JIDAN” se af l ă esenţa urii faţă de evrei: este cea mai cuprinzătoare expresie a antisemitismu l ui.

In cerere se aminteste ca Internetu l , cea mai dezvo l tată şi cuprinzătoare p l atformă de mass-media şi de informare a generaţii l or viitoare, inc l ude si texte in l imba romana infectate de rasistm, de ură, de anti-Semitism, cuvântu l “JIDAN” fiind l a l oc de cinste pe mii de site-uri în l imba română, site-uri care propagă teorii l e conspiraţioniste şi incita l a ură împotriva evrei l or.

Cuvântu l “JIDAN” nu este un sinonim a l cuvantu l ui “Evreu”: acest cuvânt exprimă rasism, ura faţă de rasa evrei l or, ura faţă de re l igia mozaică, defăimează evreii pe considerente de rasă şi incită l a vio l enţă împotriva l or.

DEX, Dicţionaru l Limbii Romane este o l ucrare de referinţă l a care ape l ează formatorii de opinie, po l iticieni, educatori, procurori, jurna l isti, judecători şi forţe l e de ordine ori de câte ori este necesară c l arificarea unor termeni l ingvistici, inc l usiv a ace l ora cu impact asupra dreptu l ui fiecărui om l a demnitate şi l a o viaţă l ipsita de hartuire rasia l ă.

Astfe l , maniera în care este definit cuvântu l “JIDAN” în DEX ediţia 2009 reprezintă o ofensă foarte gravă care crează un cadru umi l itor şi degradant pentru comunitatea evreiască, daunator pentru societatea romaneasca si încurajează propaganda naţiona l ist-şovină şi ura rasia l ă – antisemitismu l .

Din aceste considerente, dacă în anu l 2000 ne-am adresat Academiei Române cu rugămintea să schimbe definiţia simp l istă din DEX ediţia 1998, în prezent ne adresăm Academiei Române cu so l icitarea de a corecta, imediat, fără întârziere şi în mod permanent, definiţia rusinoasă şi josnică a cuvântu l ui “JIDAN”, care, asa cum este ea scrisa in DEX ediţia 2009, contravine atât bunu l ui simt cât şi l egis l aţiei în vigoare.

So l icitarea adresata Academiei este semnata de Maximi l l ian Marco Katz – Director Fondator MCA Romania, Dr. A l exandru F l orian – Director Executiv MCA Romania, Marius Draghici – Director Re l atii Internationa l e MCA
Romania si De l ia Nita – Manager Program Antidiscriminare, Centru l de Resurse Juridice.

In l egatura cu dec l aratii l e facute de acad. Sa l a agentiei Mediafax, Maximi l l ian Marco Katz ne-a scris ca poseda deja o confirmare a faptu l ui ca cererea MCA a fost primita l a Academie. E l a precizat totodata ca MCA nu a cerut scoaterea din Dictionar a cuvantu l ui “jidan” – asa cum sustine d l . Sa l a – ci a so l icitat doar ca definitia cuvantu l ui sa fie schimbata, pentru a contine si exp l icatia ca este vorba de un cuvant rasist si antisemit. E l a aratat ca asteapta raspunsu l oficia l a l Academiei Romane inainte de a anunta noi actiuni de protest impotriva definitiei jignitoare a cuvantu l ui jidan.

Vom reveni.

3. A aparut “ISRO-Internet” nr.1!
–––––––––––––––

A aparut “ISRO – Internet”, o noua revista e l ectronica israe l iana bi l unara in l imba romana, dedicata exc l usiv universu l ui evrei l or nascuti in Romania si re l atii l or de prietenie dintre Israe l si Romania .
Fo l osind noi l e tehno l ogii a l e Internetu l ui, noua revista cuprinde sectiuni variate rezervate stiri l or si comentarii l or privitoare l a actua l itatea ISRO in domenii diverse – po l itic, economic, cu l tura l , stiintific etc.
“ISRO – Internet” va inc l ude in viitoare l e numere si o inedita p l atforma care va oferi cititori l or oferte pub l icitare privind turismu l in si din Israe l si Romania, aparitii l e de carti in l imba romana in Israe l (si care pot capta si interesu l l ectori l or din Romaniaz) si a unor carti pub l icate in Romania care pot interesa in mod deosebit si cititorii israe l ieni, anunturi referitoare l a cautari de rude si prieteni, oferte de afaceri, anunturi privind organizarea a diverse manifestari etc.
Iata si sumaru l acestui numar:
Pe cu l oare l e dip l omatiei – Interviu cu d l . Edward Iosiper, ambasadoru l Romaniei in Israe l ; – De ce “Revista ISRO-Internet?” – Ing. Adrian Pascu l escu: Posta e l ectronica a murit! Traiasca Goog l eMai l ! – Made l eine (Mada) Davidsohn: Divort (proza scurta); Versuri de Andrei Fischof, Bianca Marcovici, So l o Har, Rodica Grindea, V l adimir Strihan, Ju l ia H. Kakucs – Evocari – Dr. Campus Josef: Sco l i l e spanio l e din Bucureşti – Recenzie: Luiza Caro l – poezia ca o punte – Lansari de carte l a Iasi – Pe raftu l bib l iotecii ISRO…: `De ce?` (E l vira Popazu Seffer) – Andrea Ghita: Poetu l Andrei Fischof, l a C l uj – Dr. Dore l Schor : Marga Grauenfe l s – o arta uti l a si decorativa – – Po l emici: Un israe l ian care nu vorbeste romaneste intra in ring – – Parteneriatu l pentru Combaterea Antisemitismu l ui – Ju l ia H. Kakucs – Primu l festiva l a l fi l mu l ui iudaic de l a Bucuresti vazut l a Ber l in – Ju l ia Henriette Kakucs – Jurna l isti impotriva antisemitismu l ui – Mihai l Sebastian – `Hai Vasi l e` – Din l umea business-u l ui – Asher Lax, Adam a: `In Bucuresti si imprejurimi sunt terenuri pentru inca 200.000 de l ocuinte` – Panoramic – `Dupa cateva pahare de bere…. La reanimare, dupa interventia chirurgica l a –…`

Revista poate fi citita l a adresa http://www.isro-press.net/

4. Un po l itist roman operat in Israe l
––––––––––––––––
Un artico l de Adrian Bucurescu pub l icat in saptamana l u l “Timpu l ” din Bucuresti – directoru l pub l icatiei Petre Mihai Bacanu:

Fapta săptămânii: O operaţie cu succes
Israe l * A fost sa l vat un motopo l iţist român

Singuru l motopo l iţist din Brăi l a a putut evita perico l u l de a rămâne para l izat, după ce a fost operat cu succes l a o c l inică particu l ară din Israe l . Actua l mente, e l se af l ă în recuperare postoperatorie, starea l ui fiind stabi l ă.

La aproape trei săptămâni de l a producerea accidentu l ui din Constanţa , pe când se af l a în urmărirea unui Mercedes, agentu l principa l Cristian Georgian Dobri l ă a fost transportat în Israe l .

Intervenţia medica l ă de vinerea trecută a reuşit cu brio, în prezent motopo l iţistu l recuperându-se sub atenta îngrijire a medici l or israe l ieni.

La scurtă vreme după ce a ajuns în Israe l , medicii i-au făcut o eva l uare genera l ă şi, fără întârziere, l -au operat, acordându-i şansa unei vieţi norma l e.

„A fost operat vineri noaptea şi este bine după operaţie. Deocamdată, l ucruri l e stau bine, urmează probabi l o perioadă de recuperare postoperatorie de aproximativ două săptămâni, după care va urma şi recuperarea genera l ă”, a dec l arat şefu l Serviciu l ui Po l iţiei Rutiere Brăi l a, Bogdan Zotoi.

Rude l e agentu l ui principa l Dobri l ă aşteptaseră până în u l tima c l ipă semnarea documentu l ui prin care statu l român i-ar fi asigurat p l ata transportu l ui, însă acesta nu a sosit, aşa că fami l ia a l uat hotărârea de a nu mai aştepta degeaba.

Lucian Diniţă, şefu l Direcţiei Rutiere din Po l iţia Română a precizat că „transferu l po l iţistu l ui l a c l inica din Israe l a fost posibi l datorită eforturi l or comune a l e Ministeru l ui Administraţiei şi Interne l or, Ministeru l ui Sănătăţii, fami l iei victimei şi co l egi l or acestuia de l a Rutieră”.

A l ături de Cristian s-au af l at, de asemenea, foarte mu l ţi brăi l eni, şi, în specia l , comunitatea motocic l işti l or din România, imp l icată în strângerea bani l or pentru operaţie şi în promovarea cazu l ui.

Adrian BUCURESCU

5. Lansarea unui nou vo l um a l Biancai Marcovici
–––––––––––––––––––––
Poeta israe l iana Bianca Marcovici, originara din Iasi , si-a vizitat recent orasu l nata l . Cu acest pri l ej, ea a participat l a o l ansare a celui mai recent vo l um a l ei “Munte l e meu, Carme l …”, Editura Revista Fami l iei, Israe l , 2011 – l ansare organizata l a o „cafenea l iterara”, in cadru l careia scriitorii Lucian Vasi l iu – redactor sef a l revistei „Dacia Literara” si poeta Ioana Cosereanu au vorbit despre cartea ei. Bianca a mai fost primită de preşedinte l e Uniunii Scriitori l or din Romania, fi l ia l a Iaşi, poetu l Cassian Maria Spiridon .
Poeta israe l iana este prezenta si in Disctionaru l Scriitori l or Romani de Azi, aparut in 2011, a l carui autor este Boris Crăciun. Recent, Biancai Marcovici i-au fost dedicate cronici în pub l icatii l e iesene “Ziaru l de Iasi”, „Cronica veche”, “Evenimentu l” şi “ Dacia Literară”. Iata ce a scris despre ea criticu l l iterar Nico l ae Turtureanu, in Ziaru l de Iasi:
”Bianca Marcovici traieste, emotiona l si scriptic, intre doua l umi: in Romania si in Israe l , l a Iasi si in Haifa . Literatura ei de, iata, doua decenii exp l oreaza, deopotriva, drama dezradacinarii si a inradacinarii. Fizic, Bianca s-a mutat l innga Munte l e meu, Carme l – cum se si cheama cea mai recenta carte -, dar ado l escenta si tineretea ei au ramas dincoace, in area l u l l /irea l u l iesean. Ca ne si intreaba, intr-o Improvizatie cu pod de f l ori l a Iasi: „N-a revarsat Bah l uiu l , / nu s-au prabusit iubiri? / Gauri l e din mozaicu l Pietei Unirii au fost astupate? / Porumbeii, in continuare, inna l besc / statui l e verzi? / Pasaju l de sub strada a fost betonat? / Fi l armonica restaurata? / Trustu l meu de constructii e tot ocupat de mo l ii? / Tramvaie l e produc tot atita zgomot? / Iarna e tot cu troiene l e neintoarse? / Vrafu l de i l uzii a ramas tot a Casa Pogor? / Vioara mea, copie Cremona , e tot l a unchiu l meu / sub pat? / Vecinii mei figureaza tot in cartea de te l efon? / Poetii tot se mai opresc pe l a casa mea / demo l ata, sa bea mastica aia puturoasa ? / Ciinii mai l atra fara oprire? / Nu-mi raspunde, / s-a inaugurat un traseu aviatic nou, via Bucuresti: / Haifa-Iasi. / O sa-mi cumpar un avion de hirtie”.

======================

i.c.r tel aviv

–––––––––––––––––––––––––––

http://www.icr.ro/artesimestesuguri_2011

Ierusalim, 15 – 27 august 2011

Kutsot Hayotser Jerusalem International Arts and Crafts Fair, ediţia 2011

Institutul Cultural Român de la Tel Aviv vă invită, în perioada 15 – 27 august 2011, la a 36-a ediţie a Târgului internaţional de arte şi meşteşuguri de la Ierusalim.

Standul României va prezenta diverse obiecte de artă populară din judeţul Bacău. Vor fi expuse spre vânzare costume tradiţionale româneşti, ii, ştergare şi feţe de masă autentice ţesute în casă, ceramică, ouă încondeiate, obiecte de artizanat din lemn, toate lucrate manual.

Meşterii populari prezenţi la târg: Marian Lungu, Anamaria Ardeleanu, Anca Gabriela Lungu si Maricica Ardeleanu vor oferi demonstraţii de meşteşuguri şi workshop-uri ad-hoc.

CIMITIRUL

ÎNTR-O ZI AM SĂ UIT CUM MĂ CHEAMĂ

CUM TE CHEAMĂ

UNDE SUNT

ŞI DE CE

N-O SĂ-MI AMINTESC UNDE MI-E CEASUL DIN PERETE

LA NORD SAU LA SUD SAU… VICEVERSA

O SĂ SCRIU NUMAI CU LITERE MARI

ADICĂ AM SĂ ŢIP LA MINE

ŞI-O SĂ-MI ÎNCHIPUI LAPTOPUL UN PIAN

CARE A SURZIT.

ÎNTR-O ZI FOAIA ALBĂ

VA FI NEAGRĂ

LA FEL CĂ O PIATRĂ DE MARMURĂ

ÎNTR-UN CIMITIR

FĂRĂ NUME

LEVANA
(C)