http://militeraturas.ning.com/profiles/blogs/nuevo-libro-de-poesias-deFelicitari, Niram Art – El vie, 28/11/08, Bianca Marcovici <bianca_marcovici@ > escribió:
Marian Draghici [mailto:draghici
Da, am primit volumul tau.
Aseara l-am ridicat de la posta. A trebuit sa duc adeverinta de la redactie, ca sa-l pot ridica. Asta pentru ca a venit recomandat. Simplu, cu mentiunea imprimat, ar fi putut fi ridicat cand am mers prima oara dupa el, vineri seara. Dar asa, a trebuit sa astept ziua de luni, sa-mi fac adeverinta si sa merg din nou, a doua oara, la posta. E ca in Romania, ce mai… Poezia, atat cat am citit, e proaspata, sincera si taioasa ca lumina zilei intr-un ochi deschis din somn adanc. M-a tulburat. Am sa scriu o nota in Viata Romaneasca. Cu drag si cu multumiri, dorindu-ti sanatate si lumina in 2009, Marian Draghici
|
Lună: noiembrie 2008
expresso
|
editorul propune, Semnal de carte la Haifa , de Bianca MARCOVICI (Material propus pentru publicare la data de: 24-11-2008)
A apărut în Israel cartea de poezii „Espresso dublu la Ierusalim” a poetei Bianca Marcovici, deţinătoarea a diferite premii internaţionale, membră a U.S. din România şi a A.S.I.L.R din ISRAEL. Ediţie bilingvă, în traducerea în ebraică a lui Tomy Sigler, primul traducător al „Luceafărului” de Mihai Eminescu. Vă propunem un poem din carte în cele două variante: Între armă şi armă Pentru mine vara e mereu vară îi privesc în ochi o singură dată veri prelungite sub tirul katiuşelor בֵּין כְּלֵי זַיִן עֲבוּרִי הַקַּיִץ הוּא תָּמיד קַיִץ אֵינֶנִּי מַקְשִּיבָה לְעֵצוֹת אַחֵרִים מַבִּיטָה בְּעֵינֵיהֶם פַּעַם אַחַת קֵיצִים מִתְאָרְכִים תַּחַת יֶרִי הַקַּטְיוּשוֹת |
|||
NOU, MUNTELE MEU, CARMEL, 2011
src=”https://wxwx.files.wordpress.com/2008/11/248815_1943264375596_1062072423_32260813_6537666_s.jpg” alt=”” title=”248815_1943264375596_1062072423_32260813_6537666_s” width=”130″ height=”97″ class=”aligncenter size-full wp-image-2269″ />
Muntele meu, Carmel, EDITURA „REVISTA FAMILIEI”, 2011
NOU NOU NOU
http://poezie.ro/index.php/personals/13966196/Semnal_de_carte
http://poezie.ro/index.php/article/101534/
http://reteaualiterara.ning.com/profile/levana
http://poezie.ro/index.php/author/8623/bianca_marcovici
VITRINA DIN HAIFA
http://www.isro-press.net/Portal/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=139&Itemid=139
https://wxwx.wordpress.com/2010/12/15/o-noua-carte/
Biblioteca Centrala Universitară Bucureşti este în posesia cărţii:
Titlu: Espresso dublu la Ierusalim
Autor: Marcovici, Bianca
Localitate: Haifa
Editura: Editura „Haifa”
An de aparitie: [S.a.]
Cota: II320900
Expresso al a Marcovici
Bianca Marcovici, inginer-constructor in Israel, nu a uitat locurile natale si nici pe Eminescu. Si-a cladit casa acolo, a facut copii si a scris carti de poezie. In limba romana! 27 de volume in cei 21 de ani de viata israeliana; unele premiate in România si in Israel. Acum a tiparit la Haifa volumul „Expresso-dublu la Ierusalim”, editie bilingva, in romaneste si ebraica (traducerea fiind semnata tot de un inginer originar din Romania, Tommy Sigler, care a realizat mai demult o excelenta versiune ebraica a poemului „Luceafarul” de Mihai Eminescu). Nostalgia dupa locurile natale, dupa iubirea pierduta, dupa vremea care ii consuma anii, pe fundalul clocotului existentei israeliene – naste versuri memorabile. „M-am nascut aproape/ de teiul lui Eminescu…” suspina poeta de pe malul Marii Mediterane. Un discurs poetic in care nu uita sa enunte ca
„Patria e limba in care/ visezi si scrii…E orizontul/ pe care l-ai lasat in urma, mai ieri,/ iar acum e casa/ in care traiesti imprevizibilul, iubesti!”
(Tesu SOLOMOVICI)
http://www.ziua.ro/display.php?id=255315&data=2009-07-04
4 iulie 2009
Am văzut odată un film când „un om ocupat” şi-a dorit o clonă…I s-a îndeplinit visul! S-a trezit în mână cu o telecomandă şi şi-a făcut 4 clone. Şi eu am una…
Cea tânără sălăşluieşte în mine. E mai simplu. Nu e nevoie să o localizez în spaţiu. Vorbesc cu ea pe net, uneori scriu colaje! Azi 22 iunie, 2009 a împlinit 25 de ani! Trebuie să-i fac o zi neocupată!
O cheamă Levana!
p.s.
Are şi altă adresă de e-mail!
http://reteaualiterara.ning.com/forum/topics/evenimente-espresso-dublu-la
În limba asta ne scriem amintirile, victoriile, e nevoie:
M-am apropiat prea mult de ghetuţele depozitate la Muzeul Yad Vashem
mi-e imposibil să mai ridic privirea
ramân agăţată de detalii, de nume de lumini pâlpâitoare:
sunt milioane de Nume (z”l) ca o Niagară
Toţi trebuie pomeniţi, cei arşi, gazaţi…împuşcaţi, masacraţi
de bestii!
există o durere a foamei
a foamei… a foamei…
unii îşi înghiţeau transpiraţia în loc de apă …
în drum spre Auschwitz
m-am apropiat să numar ghetuţe, cărţi …
numai trupurile lipseau, aveau doar un Nume.
ce nume să dăm copilului Nostru?
bianca marcovici
din placheta „Espresso dublu la Ierusalim”
DUBLU LA IERUSALIM, RECENZIE APĂRUTĂ ÎN ROMÂNIA LITERARĂ NR.5
http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/category.php?categoryid=10
2009 > Numarul 5 > ROMÂNIA LITERARĂ
Cele opt note ale gamei
Lecturi:
Cele opt note ale gamei de Grete Tartler
Poezia Biancăi Marcovici e numai în aparenţă paharul cu emoţii, paharul pe jumătate gol pe care au rămas amprentele sincerităţii: de fapt e vorba de o construcţie care îndeamnă cititorul la o lectură ciclică, din ce în ce mai profundă. Unităţile poetice se leagă între ele ca notele unei game, dar revenind mereu în altă structură; aparent, un joc, dar în realitate o structură îndelung gândită: „Dacă nu mi-aş uita versurile/ nu aş mai putea scrie/ precum o gamă, doar opt note/ permutându-le în combinaţii/ dai naştere la un fel de loterie/ a simţurilor/ excitate de neputinţa primirii ofrandei”. (Îmi dau seama că nu e simplu).
Cele opt note sunt clasicele drumuri ale căutării de sine. Iubirea revine cel mai des, aşa cum tonica nu lipseşte dintr-un acord. Dar revenirea nu e totdeauna uşoară şi maestrul care ţine sunetele în cristal e conştient de dificultăţi. „Uneori scriu direct/ e-mailul e concentratul care vreau să ţi-l fac cunoscut/ impresia fulgerului căzut brusc pe buze/ îl guşti îl speri/ zici că e un miracol./ treci peste mizerabila fiinţă cu tractorul/ întorcând troiene peste el/ cu şenilele inimii. e şi ăsta un experiment/ să-i spui cuiva adevărul în faţă, / chiar de El scrie sub o pătură celebră/ conţinutul său e un fiasco acoperit de pleoapa nevederii (…) partitura e în cheia sol. cheia victoriei/ ai pierdut majorul/ chiar şi gongul final/ o ghioagă în gong/ nu ştii să scoţi din sunet poemul.” (Experiment cu marionetă).
Printr-un glissando, o alunecare dintr-o tonalitate în alta, poeta îşi transferă, în bună tradiţie metafizică, sentimentele într-un plan mai înalt. „M-am obişnuit să-mi torni poemele/ la cafeaua de dimineaţă/ sunt ca aburul bărbatului din mine/ căruia niciodată nu am să-i recunosc faţa./ chiar dacă l-aş întâlni pe stradă/ aş trece pe lângă el, bărbatul închipuit…/ fără să-l ştiu/ doar o tresărire aş avea/ privindu-i ochii de sub pleoapa albastră/ întrezărind/ pescarul atent la momeală/ … piroga sa e departe ca o epavă./ nu mai încerca să mă ademeneşti/ mâinile tale sunt ca de gheaţă/ prinse în şuruburi/ ca o marionetă./ nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică/ poate pe cămaşa scrobită, poate nici eu nu-s ce par./ alunecând, alunecând, de pe o altă epavă”. (Din depărtări).
Acest poem, ca şi multe altele pe aceeaşi temă, dar scrise în formă dialogală, lămuresc şi titlul cărţii, Espresso dublu la Ierusalim. Conversaţie într-o clipă de răgaz – de realitate a vieţii – cu sinele, după principiul rostit de Rimbaud, je est un autre, sau cu o fiinţă dragă dispărută; sau dialogul cu Dumnezeu. Hölderlin are o poezie în care spune că bea din două pahare. Paharul-poem al Biancăi Marcovici, aşezat lângă dublul espresso, e pus în lumina bună: „Se poate întâmpla să reflecte curcubeul/ precum un acvariu”(Partea cea plină a paharului). Dar Espresso mai sugerează şi esenţa (rezultatul prelucrării alchimice), iar prin analogie cu expresul-tren, fulgerătoarea trecere a existenţei. Transferul se face brusc, e un scurt-circuit: „Niciodată nu mă pregătesc pentru tine/ spontan îţi redau cum sunt cum/ uneori nu vreau să fiu,/ capăt forma ta nemăsurată/ închid ochii şi-ţi scriu – / pianul meu sună la unison, clapele/ urmăresc literele latine, cele ebraice se sting,/ capăt forma ta când mă cuprinzi” (Inspiraţia).
Amintirile nu lasă însă un gust amar; citim cugetările unei optimiste, acest lucru se vede clar din arta de a se bucura de clipă: „Sunt din nou îndrăgostită/ de ceva nedefinit…/ între mărar şi pătrunjel/ gogoşari copţi şi vinete marinate, /ceva între vişine şi cireşe negre, fără sâmburi…/ ceva între nuci noi/ de curăţat/ din copacul copilăriei/ şi zarzăre culese de mine -/ ceva cu sâmburi de caise/ sparte pe caldarâm/ cu o piatră mare,/ ceva cu picioarele goale/ călcând pe iarba abia răsărită/ bând apă dintr-un vas coclit”. (Renaştere)
Curajul de a merge mai departe înseamnă însă şi curajul de a aborda teme grave. „Fug în reveria viorii poemului/ ştiu că-mi aparţin amândouă/ precum vioara lui Chagall/ sunetul neresemnării din cosmosul diletanţilor/ fragila vioară/ canarul evreului/ ca eternă victimă” (Vioara poemului).
Cea mai gravă temă e desigur destinul de a fi evreu: „Suntem unicul popor din lume/ care nu avem o bucurie întreagă/ pentru că fiecare sărbătoare/ ne aduce aminte de cei ucişi…” (Auschwitz) Contextul istoric nu poate fi eludat. Războiul, ameninţarea morţii sunt note centrale în gama Biancăi Marcovici: „Calculatorul împrumutat nu ştie româneşte şi Nu va şti/ Haifa, Nordul Israelului sub tirul katiuşelor/ inima îţi iese din piept la fiecare alarmă/ soarele apune de fiecare dată/ în acel moment. Stare de beatitudine/ frustrantă, aberantă./ Suni la copii sau copiii mai sună/ legături telefonice isterizante, necesare. / Ce repune inima în piept cu migală chirurgicală/ te informezi ieşind din adăpostul ventuză…” (Transmisie directă) Situaţia fiind în sine cutremurătoare, nu mai are nevoie de retuş, încât poemele de acest tip sunt mai degrabă izbucniri în proză, mizând pe emoţiile provocate de moment. Suita de ameninţări şi catastrofe cere un limbaj aspru. Singura îmblânzire adusă de poetă e aşezarea în formă dialogală.
După ce am ajuns şi eu la Ierusalim, după ce am văzut cum tresare timpul când atingi un zid, cum cenuşa învie printr-un cuvânt, praful (analog minimei) dispărând în cerul albastru, mâna albită de lumina arhetipală, pot depune la rândul meu mărturie că acesta este locul. Bianca Marcovici reuşeşte să transmită acest sentiment: „Ierusalim, noaptea viselor, divinitatea atât / de aproape, dispare aroganţa spirituală/ apare grădina noastră în lumina feerică, revelaţia/ Zidul Plângerii noastre singura scenă din viaţă/ în care te simţi tu însuţi/ spatele la public cu degetele răsfirate, plângând/ cu inima pe zidul de granit/ te rogi pentru copiii tăi, poporul tău/ când lume-ţi pare surdă…./ şi zidul împietrit îţi dă/ speranţă/ îl părăseşti, încet, cu faţa spre el/ simţindu-i încă energia/ te întorci apoi spre cei care te-au rănit, ne-au rănit/ şi încerci din nou să-nfrunţi/ legea junglei noastre./ Ierusalimul meu, redă-mă…” (Noaptea la Ierusalim)
De undeva ni se pare că auzim ecoul: „pe mine, mie redă-mă”. Bianca Marcovici a plecat din Iaşi: „M-am născut aproape/ de teiul lui Eminescu./ Ani de-a rândul l-am urmărit / în încărunţire – era sprijinit de o cârjă metalică betonată – / părea un om invalid / cu părul de culoarea toamnei” (Teiul lui Eminescu). Limba română în care scrie „e cernoziomul adăugat în doze mici, e / compartimentarea inimii/ în care aduci numai lucruri scumpe,/ de reţinut, e trecutul, e prietenia sinceră, netrucată”. Acum, tradusă în ebraică de Tomy Sigler (la rândul său emigrat din Paşcani în 1963, şi el fascinat de limba lui Eminescu, deoarece a publicat o traducere a Luceafărului), poeta reuşeşte dubla performanţă de a-i emoţiona pe cei de dincoace şi dincolo de pragul ei existenţial.
Ecouri la Espresso dublu la Ierusalim
de Cristina CHIPRIAN
„Daca nu mi-as scrie versurile,
nu as mai putea scrie”
Bianca Marcovici este o poeta a realului, ale carui bolti
uluitoare sageteaza simturile, delimitându-se net de banal
prin contemplatia de sine. Cartea este o reflectare multipla
într-un glob cu oglinzi, capabil sa distorsioneze, dar si sa
recompuna imaginea. Volumul se deschide cu un crez
(Patria) si continua cu o serie de confesiuni mediatizate prin
imaginile lumii moderne, aflata în suferinta dar supravietuind
cu gratie. Sau prin gratia unui zeu al amintirii, care devoreaza
esenta, lasând uneori vizibila aparenta.
Cititorul este chemat sa priveasca prin ochiul de geam
ramas neatins, dupa confruntari reale, si confruntari de idei.
„Recunosc ca alegi ca un scenarist de elita/…dai nastere la un
fel de loterie/a simturilor…” (Îmi dau seama ca nu e simplu).
Unele texte fac referire la arta poetului, la conditia creatorului
modern, constrâns sa-si concentreze expresia în e-mail
si sa-si permuteze simturile originare („Treci peste mizerabila
fiinta cu tractorul/întorcând troiene peste el/cu senilele inimii”
– Experiment cu marioneta). Muzica se insinueaza
alaturi de imaginile tensionate, rezonând în sfera semnificatiilor
(„diapazonul mereu te trezeste” – Cortinele brocate).
Universul imagistic balanseaza, nedecis, între frumos
si urât („Sunt din nou îndragostita […] ceva cu picioare goale/
calcând pe iarba abia rasarita/bând apa dintr-un vas coclit”-
Renastere). Miniaturi poetice se lanseaza în senzorial, traverseaza
eticul, apoi se deschid catre cosmic si microscopic (Vin
cu scortisoara).
Vocea grava a lirismului trezeste ecouri culturale si atitudini
existentiale, alaturi de experimentul direct al fericirii
absolute (Partea plina a paharului). Structura poemului
recupereaza anii si clipele, secolele si teoretizarile, constientizarea
si inocenta, într-o suprapunere de perspective („dragostea
apare ca un Dumnezeu orb” –Borges). Lexicul poetic
dezvolta aria de sugestie a terminologiei speciale.
Cartea este scrisa din perspectiva orizontului spiritual
generic, cu preferinta marturisita pentru imprevizibil si profund,
pentru dragostea care a absorbit ura, pentru prezentul
care poate recupera trecutul, în orice clipa.
Este o editie bilingva, beneficiind de traducerile în limba
ebraica ale lui Tomy Sigler.
* Bianca MARCOVICI, Espresso dublu la Ierusalim, Israel,
Haifa, 2008
pag. 60 Dacia Literara, septembrie, 2009
Colţul poetului
de Bianca Marcovici
Puterea cuvintelor mele
Doar pe o copertă
Doar în suflet.
Întoarcerea cuvintelor mele
Nostalgic acasă
Doar pe o copertă
Doar în colţul poetului
Din dulapul arhiplin!
Puterea dragostei mele
Nu stinghereşte pe nimeni
E doar o corecţie la traiectoria
Ce trebuie s-o presupun-
Curbura spaţiului e semnificativă
Nici un consum de energie-
Şhema Israel , Zidul Plângerii
mă ademeneşte,
mă linisteşte,
mă susţine!
Pacea noastră se apropie
O simt în aer…ca o pasăre în zbor,
O văd în ochii nepoţilor!
*
Dă clic pentru a accesa RE312-313.pdf
Mai sus semnal de carte în „Realitatea Evreiasca” nr. 312-313 pag.14 numarul din 29 februarie, 2009 semnat de BORIS MARIAN MEHR
Poeta şi criticul literar Grete Tartler
despre cartea mea în România Literară nr. 5, Bucureşti, 2.02.2009 :
http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=514
”
From: Ana Blandiana [mailto:anaromi @ ]
Sent: Saturday, December 20, 2008 11:13 PM
To: מרקוביץ ביאנקה
Subject: cartea ta
|
Cartea ta sta langa patul meu si citesc in fiecare seara din ea. Te felicit si iti doresc un an nou bun,plin de sanatate,bucurii,succese si pagini scrise. Cu drag, Ana |
SEMNAL DE CARTE LA MADRID, REVISTA:
http://www.niramart.mosaicglobe.com/
Placheta de versuri bilingvă, „Espresso dublu la Ierusalim” a poetei Bianca Marcovici, traducerea în ebraică a lui Tomy Sigler (traducătorul Luceafărului), poate fi procurată de la autoare!
adresa:
p.o.b. 3144 , Haifa, 31032
sau comandată direct în blog-ul personal:
https://wxwx.wordpress.com
(tiraj limitat)
ספר שירים במתכונת דו-לשונית, רומני – עברי, „אספרסו כפול בירושלים” מאת המשוררת
ביאנקה מרקוביץ, בתרגום לעברית ע”י ט. סיגלר ( מתרגם הפואמה „כוכב הערב” של מיחי אמינסקו).
ניתן להשיג בפניה לכתובת המחברת:
ת”ד 3144
חיפה 31032
או בפניה לבלוג הפרטי: https://wxwx.wordpress.com
(מספר הספרים מוגבל)
http://romanialibera.com/articole/articol.php?poet=211&step=articol&id=8547
Apariţie editorială în Israel, cartea de poeme a poetei Bianca Marcovici
Ediţie bilingvă, traducere în ebraică, Tomy Sigler (traducătorul Luceafărului)
p.o.box. 3144
Haifa, 31032
(tiraj limitat)
http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=358
Semnal în Australia:
*
CARTE NOUA
http://reteaualiterara.ning.com/forum/topics/espresso-dublu-la-ierusalim
*
suntem singuri pe lume
nimeni nu ne viziteaza casa de flori
uluitor ca ne mai vizitam virtual
doar sa simtim usa dintre noi
cioc cioc
bianca
Veneţia de altădată,
Şi dacă… …
Şi dacă… …
Mihai Eminescu 1883
Tradus in ebraica de Tomy Sigler 2008
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
ואם….
וְאִם זַלְזַל נוֹקֵף חַלּוֹן
וְהַתִּרְזָה רוֹטֶּטֶת,
זֶה שֶאֶשָא בְּזִיכָּרוֹן
אוֹתָךְ אַט מִתְקָרֶבֶת.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
וְאִם הַכּוֹכָבִים נוֹקְשִים
עַל פְּנֵי אֲגַם לָעֹמֶק,
זֶה שֶאָפִיג הַמַּכְאובִים
בְּהִתְעֲלוּת מִסֹּמֶק
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
וְאִם עָנָן אֲפוֹר עובֵר
וְהַסַּהַר מִתְעוֹדֵד,
זֶה שֶאֵדַע לְהִיזָּכֵר
בָּךְ, עֲדֵי עוֹלָם וָעֶד.
BORGES
Doar cu timpul…
de JORGE LUIS BORGES
„Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in ASTAZI si ACUM, pentru ca terenul lui MAINE este prea nesigur pentru a face planuri… si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 
