| Date: | Mon, 06 Aug 2007 18:35:46 -0700 |
| Dragi prieteni, Am placerea sa va semnalez aparitia noului meu volum de poeme intitulat „Dealul galben” la casa de editura LULU.com -USA.(www.lulu.com) Daca va intereseaza, va rog sa vizitati web situl notat mai jos. Daca aveti o cunostinta iubitoare de poezie, retransmiteti-i va rog mesajul meu. Alte detalii veti gasi in situl respectiv. Cu stima, Dan Davidhttp://stores.lulu.com/dandavid |
BIANCA MARCOVICI, ביאנקה מרקוביץ de pe MUNTELE CARMEL,ISRAEL,SCRIITORI ISRAELIENI 
Dans cu măşti , de Dan DAVID
Ne privim în ochi
Şi minţim zâmbind.
Ştiu că tu ştii;
Ştii că eu ştiu.
Viaţa se coase
Ca un covor
Din vorbe frumoase.
Mâna întinsă
E numai un gest
Să umple golul
După cortină.
O plecăciune
Fără cuvinte,
Fără protest.
Un cer albastru
Din care ninge
Cu flori din hârtie.
Timpul ne minte.
Naivi, acceptăm.
Nu ne cunoaştem;
Te chem pe nume.
Un dans frenetic
Fără iubire.
Anul măştilor;
Joc de fantome,
Teatru de umbre;
Secolul lor.
Timpul ne minte;
Noi acceptăm.
Un dans frenetic,
Fără iubire.
Dan David, Los Angeles, iunie-07-2006.
http://www.romanialibera.com
Refracţii 1 (Oameni)
Tu îmi vei scrie povestea,
Istoria!
Când m-am născut, ştii.
Eu îţi voi spune doar
Când mi-am pierdut încrederea
În oameni.
În haitele acestea de şoareci
Care îşi sug laptele
Din ţâţele timpului
Şi îl scurtează
Cu fiecare înghiţitură.
În furnicile acestea flămânde
Care acopere Pământul
Cu muşuroaie de excremente
Pe care le adoră apoi.
Zei lor înşile;
Lor înşile, demoni.
Dan David
eu nu m-am nascut
am iubit doar
si am urit fatzarnicia si invidia
si lasitatea
de dincolo de ocean
am zarit suflet
curbura spatiului
ne-a ajutat sa construim cuibul poemului
tu pune o frunza
de liliac in el
sau de maslin
eu la fel, una cite una
bianca m
Rana şi rânjetul
Procurorului Toma
Da, mi s-a vindecat rana de pe inimă;
Tăietură parşivă ascunsă în ipocrizie,
Peste care mi-au picurat saramură din lacrimi.
Am şi uitat lama cu care au tăiat.
Au numit-o „datorie”.
Era mânjită cu sângele meu
Bolnav de prea multă conştiinţă de sine.
Ori de orgoliu prea mare?
Ce nu s-a vindecat, ce nu pot uita,
Sunt rana şi rânjetul.
Ochii aceia de lupi încrâncenaţi de ură
Domnind peste gurile strâmbe.
Voiau să vadă în creierul meu.
L-au anesteziat, l-au perforat, l-au bănuit.
Supurează încă un lichid galben-verzui.
Bale, resturile otrăvii rămase după ochii neruşinării.
Toma preacredinciosul, preazelosul şi toţi ai săi
încă nu s-au spânzurat.
Niciodată nu-i prea târziu.
Roba neagră şi balanţa de pe masa acoperită cu pânză roşie
Erau doar decorul unei comedii negre cu final regizat.
Dan David, Los Angeles, mai-31-2007.
vroiam să te fac să înţelegi că nimeni nu e înduioşat de aparenţele acceptate
de asta suntem să ne punem liber în carnetul de note
să ne învârtim printre lucrurile obligatorii cerşind minute de libertate
să ne închipuim altfel lumea corsetelor îmbibate de transpiraţie
de asta-mi şterg mânile tot mai des de prosopul- pom fructifer
să simt miresmele vechi
levana
Am primit cartea. Iata o confirmare ca lumea e foarte mica! Am atins „dealul galben” , am simtit deja pamintul negru de dupa zapezi, „Alom” , sunt teribil de emotionata, e ca o carte sfanta, sa ai succes cu ea! Asa cum arata e impegabila.Poemele le stiu deja …o parte, ne-am intilnit deseori pe internet, doar inceputul poemului:
Punctul acesta, de fapt eu,
Este centrul în jurul caruia
Se invart toate semnele de intrebare
Ca niste ciori dezorientate.()
(Si eu va iubesc)
cu drag ,
voi citi
voi citi!
bianca
motto
„Felicia m-a şi plesnit peste mână
Când am încercat să o mângâi
Printre ţepii sârmei ghimpate:
„Stai naibii, blând!” mi-a zis
„Vrei să ratezi orice şansă de transfer?”
dd
transfer
(se dedica poetului Dan David)
şi eu m-aş transfera într-un loc
căutat de mulţi
al liniştii sufleteşti…
necăutând mereu ce nu e
aer apa şi verdeaţă
dar, mai ales cernoziomul.
nisipul ne mănâncă fiinţa
nu e cine
să mă sfătuiască
iar sârmă ghimpată e la nivel naţional
mereu câte un gard de construieşte
iar o pasăre e îngrădită
dar, să ştii de la mine,
rămâne ceva:
nici un glonte nu va ucide
cuvântul pământului roşu,
Haifa e locul, nu te teme
vino, numai cu cernoziom prin buzunare!
bianca marcovici
dane,
imi transfer site-ul de la poezie.ro pentru ca nu-l mai pot accesa.efectiv cineva mi l-a virusat.asa ca nu te speria de cantitate si postari aiurea:)
bi
Hm! Deci le vede şi el!
Mă simt ca un câine alergat de spaimele nopţii.
Dacă mă privesc în oglindă ca într-un vis,
Văd nevăzutul hlizindu-se în jurul capului meu.
Mă speriu şi ţip şi fug
Şi oglinda se sparge.
Nici nu-mi dădeam seama cât sunt de bătrân!
Copilul m-a privit mirat:
– Bunicule, de ce sunt roşii coarnele tale?
„Hm! Deci le vede şi el!”
– Sunt bătrân, nepoate.
Păcatele s-au adunat în viaţa mea lungă.
Oglinda s-a spart.
Noaptea a căzut peste umerii mei
Ca o ploaie.
Dan David, Los Angeles, 23-august-2007.
Un an nou fericit si cu sanatate!
Doamne, 5768! O vesnicie!
Candva se vor numara toate firele de nisip
care ne-au strepezit dintii,
Toate picaturile de apa care ne-au fost luate.
Nici o mare nu ne va putea retitui
Sangele pe care nu-l mai avem.
L-au inghitit serpii ascunsi in spatele unor ziduri impenetrabile.
Ca intr-un cort al disperarii lor.
De acolo doar Adevarul ni-l va mai putea scoate.
Inapoi, inapoi!
Si daca va trebui sa mai treaca inca 5768!
DD-08 sept. 2007 (5768)
By: dandavid on September 8th, 2007
at 6:23 am
5768
da, e o vesnicie, la mijloc, e pacat sa facem o medie, din tata in fiu, sa impartim doar o medie,
cite vieti, ce arbore genealogic
cit e de stufos al tau
dar al meu?
ne-ajunge un calcul automat
de aia s-au descoperit matricile, probabilitatile, determinantii
integralelor pacifiste
sa fim mai copti mai rasfirati
sa ne impartim mai bine
pe cele 3 continente
si sa bem gheatza din groelanda mica
sau din antractica mare
sau sa mincam stind in buzunarul cangurului
si sa vorbim in soapta!
bianca marcovici
(c)
ingemanarea poemelor
risc sa cred ca concertul celor doua instrumente
se potrivesc
Dorin M.
Da, si eu „mi-am pierdut increderea in oameni” Domnule poet DD. Ce e de facut!? Sa ne „masuram” singuratatile pentru ca, nu ne-a mai ramas decati putin din viatza!
Barbatul e stapinul fiintei lui, mult mai mult decit femeia……. care trebuie, oarecum condusa!
Moshe
Viclenia cu spatele gol…
poezie [ ]
13
–
de Bianca Marcovici din Haifa [levana]
2007-10-13 | |
ţi s-a spus că Viclenia în 5 părţi
nu mai poate să-şi închidă
cuvintele într-un seif…
codul seifului său e ştiut de toata lumea.
ţi s-a spus ca Vina nu poţi s-o împarţi cu Nimeni,
atît timp cât ştiai lucru ăsta elementar
de pe punţile vaporului meu circular,
cine atinge aripa îngerului meu şi al lui Gaudi
cu chibritul aprins
va plăti scump un afiş al iertării.
(oare de ce ai facut-o atât de nonşalant …
nici pâna acum nu poti să-mi ştergi trauma
dublului accident, infanta, defăimată, 13
tabla maşinii va fi refacută, o ştiu, doar ea)
Viclenia riscă să cadă cu bolovanul său
atârnat de gâtul menopauzei
pe o apogiatură prelungă în flagioletul sublim,
într-un dans spaniol cifrat
Viclenia cu spatele gol
Şi funda lasată la încheitura
Dorsală, ca o frunză a tinereţii, arcuirea piciorului
pantoful cu toc dă de un vierme
bîrna
ochiul tău stâng!
toamna va da roadele superbului copac
ce-ţi străjuieşte casuţa câinelui.
iar pisica va prinde Viclenia în gheare
strafulgerată de păcate
ca pe un şoarece
într-un scenariu neregizat de masca scandaloasă
cu ochi de şerpi albi cu sâni extaziaţi de prunci
cautând lapte surrealistic.
cum ti-am zis
gazul toxic e în tine
dar şansa ta nu o are Nimeni
Haifa
13.august.2007
_______________________________
si un extras a lui Alex. Stefanescu din „Romania Literara” despre poetul N.Tzone, sper ca l-am postat unde trebuie:
„Pline de farmec sunt evocările fulgurante, îngăduitor-demitizatoare, ale unor personalităţi celebre din istoria literaturii sau din istorie, procedeu utilizat cu predilecţie de adepţii postmodernismului:
„să săruţi în clipa următoare mâna marchizei de pompadour să o muşti de genunchi pe beatrice spre disperarea umilului petrarca/ să-i trânteşti peste noapte treisprezece plozi veronicăi micle vindecându-l astfel/ de iluzii deşarte pe eminescu râzându-i totodată ironic lui caragiale/ în obrazul bine hrănit cu bere şi fum de ţigare/ să te transformi în trenul furios care tocmai trece prin faţa annei karenina/ şi-n loc s-o striveşti în loc să-i împrăştii pe caldarâm între şinele/ de cale ferată ochii şi ţâţele urechile şi coapsele s-o urci pe scările/ metalice încălzite de aburi ale locomotivei s-o aşezi în compartimentul/ cel mai primitor unde când va voi va putea să-şi lipească fruntea/ de fereastra argintie va putea să vorbească singură va putea/ de ce nu să meargă în mâini/…/ să păşeşti braţ la braţ cu neil armstrong pe lună fără costum spaţial fără tuburi/ cu oxigen să te iei cu el la întrecere suta de metri pe nisipul celest/ cine va alerga mai repede se va îmbăta de glorie cine va alerga mai încet/ va umaniza gloria şi nu va mai muri vreodată” (poemul meu pe dedesubtul meu viaţa mea şi moartea mea aproape perfecte).
Toate aceste exerciţii de imaginaţie sunt încântătoare. Nicolae Tzone desface istoria (literaturii) ca pe un evantai chinezesc, pe care sunt pictate scene fanteziste, şi îl închide capricios, după numai câteva secunde. Este, fără îndoială, spirit ludic în acest gest de gheişă a poeziei. Concursul de alergări dintre poet şi Neil Armstrog pe Lună aduce aminte, prin delicateţe şi graţie, de viziunile ludico-onirice din poemele lui Leonid Dimov.
Nicolae Tzone a progresat mult ca poet. Primele sale texte erau mai greoaie şi sfârşeau prin a-l obosi pe cititor. Cele din capodopera maxima, deşi la fel de ample, sunt aproape toate atrăgătoare. Devotamentul autorului faţă de poezie l-a ajutat să găsească, până la urmă, calea spre ea.”
Un fir de iarbă
A mai răsărit un fir de iarbă
În deşertul fierbinte.
Hai sus, haide, haide!
Câtă lumină poţi îndura,
Firule de iarbă?
Câtă iubire?
Eşti măsura viitorului
Ascuns în negurile de azi
În care moartea pândeşte printre dune.
Ochi încercănaţi, ochi limpezi,
Vor citi de pe zidul strămoşilor
Tainele pentru tine;
Adâncile taine.
Mările din mijlocul lumii
Vor aduce ploile la vreme.
Hai sus, haide, haide!
Dan David, Los Angeles, 01-nov.-2007.
Bianca, bunica fericita! Felicitari, sa-ti traiasca si la mai multi inainte!
Cu gandul la tine, la noul mugur al familiei tale, am scris cateva versuri pe care ti le-am postat la inceputul acestei luni: Un fir de iarba. As fi vrut sa le dedic personal noului OM dar nu i-am cunoscut numele. Chiar si asa, ii doresc sanatate si succes in viata.
Daca nu ai ajuns la ele inca, fa-o acum.
Iti multumesc pentru amabilitatea de a-mi oferi un exemplar din cartea ta noua. O sa-ti transmit adresa prin e-mail.
Multumesc anticipat DD
N-am cuvinte! Multumesc, sa ai parte , la fel de fericire -ca bunic!
Inca nu ma dumiresc daca Los Angeles-ul asta
nu e cumva un cartier in Haifa!?
Unde-s distantele de prin anii tineretii!
cordial,
bianca
Starea de comă
Parcă stau ascuns într-un melc
Încolăcit în jurul propriilor îndoieli.
Mă scaldă o lumină difuză
Strecurată prin pereţii încremeniţi.
Să ies, să nu ies?
Mi-e teamă de aerul rece de-afară.
De tălpile indiferente ale sorţii
Jucându-şi zarurile pe deasupra capului meu.
Noaptea mi se ascunde printre gânduri ca o fantomă
Într-un abandon alunecând în somn.
Din Colentina mă trezeşte gândul tău:
„Bă, s-au nasolit vremurile rău de tot!
Treci pe la mine să mai stăm de vorbă.
Mai spargem seminţe, mai bem un compot.
Poate mă scoţi din starea asta de comă.”
Dan David, Los Angeles, 30-dec.-2007.
din moment ce poti scrie despre stare
inseamna ca numai o descri
deci e la trecut
ma bucura ca ai trecut cu brio
aceasta stare
fulgeratoare
ca poeti mereu in greva!
levana
Urmele zborului
Sunt gardianul ultimelor păsări
Care au zburat pe Pământ.
Ultimii fluturi s-au despărţit de florile lor,
Sărutându-le.
Urmele zborului au rămas încrustate
În gropi commune, pe plăci din cristal.
Metamorfozele aripilor frânte.
Ţipătul fiarei a înfiorat inima fragilului Pământ.
Fulgerul ucigaş a ţâşnit dintr-un nor.
Ultimele păsări, ultimii fluturi,
S-au ascuns în urmele zborului lor.
Le descifrez acum,
Chinuindu-mă.
Dan David, Los Angeles, 11-Mai-2008.
Din mai nimic nu s-a mai produs! Cred ca prietenia consta si in vizite reciproce pe bloguri!
rahel
Capcana albasatră
Ca un fluture bezmetic,
Ca un bondar înfometat de dulceața culorilor,
Mă apropiu de capcana albastră.
Foton rătăcit prin imensitate,
Nu mă pot opune
Impulsului pornit de niciunde.
E acolo o taină, o șaradă nedescifrată.
Sulițele genelor lungi își întind umbrele
Peste lacul adânc de cerneală.
Complice, seara coboară și aprinde încet
Diamantele cerului, licărul izvorului.
Dintr-un impuls pornit de niciunde,
Pesul greșit.
Colaps în capcana albastră
Din adâncimile ochilor tăi.
Dan David, Los Angeles, 27 iunie 2009.
semnul tau e o incuvintzare a pierderii legaturilor
reinnodate
capat forma oceanului dintre noi
nu vreau sa ating marginile
sa nu-mi aduc aminte de marioneta politica masina care scrie statistic despre tot si toate
care ne-a ucis poezia
cu un singur cuvint
doar iti amintesti perfidia sa
sper sa-l ingroape pe veci
chiar propia povara pe care si-a asumat-o
dublicitatea
cu drag,
levana
Draga Bianca,
Am fost impresionati si emotionati de situatia din Haifa.
M-am linistit putin doar dupa ce mi-am dat seama ca poezia nu arde.
Impregnata cu esentele sufletului, ea scapa focului;uneori chiar urii.
Ma bucur ca versul tau se ridica deasupra flacarilor ucigase, le stinge.
Sunt sigur ca veti iesi mai tari din aceste incercari.
As dori sa-ti trimit un urias nor de ploaie, sa domoleasca parjolul.
Deocamdata, cateva cuvinte simple.
Cu aceeasi calda prietenie si consideratie,
Dan
Merci pentru ca ti-ai amintit de mine, Un an nou si bun!
cu drag,
bianca
Am citit despre noua ta carte.
Te felicit si iti doresc „La mai multe!”
„Sarbatori Fericite ” si un 2011 cu succese, sanatate si un strop in plus de fericire.
Dan
Ca intotdeauna pe receptii. La multi ani in sanatate si bucurii,
cu mult drag,
bianca
Maşina de copiat zile
Ştiu foarte bine ce voi face mâine.
Mai mult decât atât,
Ştiu ce voi face luna viitoare, în anul ce vine,
Şi aşa mai departe.
Sunt operatorul de la maşina de copiat zile.
Nu am prea multe de făcut, nu am surprize.
Din când în când completez stocul de zile albe.
Le iau dintr-un mâine
Inconştient că i-au rămas atât de puţine!
Ingredientele vin de la sine
Strecurându-se la miezul nopţii, din ieri.
Aceleaşi cântări dimineaţa la şase,
Aceeaşi pastă de dinţi cu gust de leşie,
Aceeaşi omletă cu jumări de curcan hrănit cu maşina,
Să nu se îngraşe.
Cei de la Bancă au schimbat culoarea somaţiilor;
Le-au făcut albastre.
Termenele, nu!
Cu pantofii scâlciaţi m-am obişnuit în anii lungilor patrulări.
I-aş purta şi în somn, cu ciorapi din mătase.
Mi-aş sclinti gleznele în alte încălţări.
Unde greşesc mereu, e la vreme.
Soarele răsare în fiecare zi la alte ore;
Parcă i-ar fi ruşine că se schimbă clima,
Că Planeta se încălzeşte peste măsură,
Concomitent cu îngheţul din sufletele noastre.
Aştept să apară şi celelalte ingrediente:
Barierele viitorului incert,
Amnezii fluturând la pălăria plângăreţelor scleroze,
Atrofii, încovoieri, bastoane, tăceri,
Plâns din senin, ciroze.
Voi schimba doar călimara.
Mai mult gri, din ce în ce mai şters, mai alb.
Ca o iarnă.
Dan David, Los Angeles, 19-oct.-2008.