invitat, Shlomo David, ISRAEL

                                                                                                    UN CĂRTURAR EVREO-ROMÂN: SHLOMO DAVID

sursa:Convorbiri Literare

                                                                                                                                                Ion CRISTOFOR


 

      Una din marile personalitãti ale iudaismului românesc rãmîne, fãrã îndoialã, Shlomo David, cãrturar caracterizat de Evelin Fonea ca fiind deopotrivã un „om al cuvîntului si actiunii”. Personalitate complexã, octogenarul din Tara Sfîntã s-a afirmat, ca poet si cercetãtor, mai ales în limba ebraicã, pe care o cunoaste încã din perioada tineretii petrecute în nordul unei Moldove patriarhale. Desi e un spirit pozitivist, un excelent organizator, autorul volumului de acrostihuri intitulat Tinerii iubesc pare a fi, înainte de toate, un nostalgic si un sentimental, o inimã generoasã, avînd cultul valorilor autentice, al prieteniei si sacrificiului pentru comunitatea din care s-a ivit. Om cu picioarele pe pãmînt, dar si cu fibrã de poet autentic, Shlomo David e un erudit ce si-a rafinat sensibilitatea la scoala marilor poeti si gînditori evrei, trãind sub farmecul liricii lui Iehuda Halevi, al filozofiei lui Salomon ibn Gabirol, neoplatonicul ce va exercita o mare influentã asupra scolasticii medievale a Occidentului, ca autor al dialogului Fons vitae.
 Aceste resorturi intime îl vor îndemna pe Shlomo David sã alcãtuiascã o monografie dedicatã lui Sara si Haim Ianculovici, prieteni si tovarãsi de idei, vajnici sustinãtori ai sionismului. De altfel Shlomo David e, de peste un sfert de veac, sufletul fundatiei culturale ce poartã numele celor doi sionisti, fundatie ce acordã, în fiecare an, un prestigios premiu scriitorilor evrei originari din România. La Haifa, acelasi neobosit Shlomo David e animatorul unei tribune culturale, „ªaharith ªabat”, la care cãrturari si oameni de seamã ai vietii stiintifice sau politice din Israel sînt invitati periodic sã tinã conferinte, sã participe la diverse actiuni cultural-educative. În acelasi oras, tot domnia sa a fundat un centru cultural ce poartã numele cunoscutului poet si traducãtor A. Clain. De personalitatea lui Shlomo David, pasionat de cercetarea Cabalei si a secretelor alfabetului ebraic, se leagã si elaborarea volumului intitulat Relatii umane si de muncã în Tora, un studiu ce constituie o excelentã introducere în problematica moralei iudaice, a gîndirii ce a dat lumii o filozofie intens preocupatã de raporturile dintre credintã si ratiune, dintre intelect si suflet, dintre Divinitate si univers.
 În calitate de presedinte al Organizatiei Israelienilor Originari din Orasul si Judetul Dorohoi, a luat initiativa creãrii unei pãduri a neuitãrii, un veritabil zid verde al amintirii, format din circa 10.000 de arbori plantati în muntii Ierusalimului, în imediata apropiere a orasului sfînt al crestinãtãtii. Acest spatiu e menit sã perpetueze memoria celor ucisi în Holocaust. „În tot ce face îsi dau mîna visul, poezia, credinta”, sublinia aceeasi Evelin Fonea. Cu adevãrat, numai un visãtor ca Shlomo David putea sã se înhame la editarea unui masive cãrti precum Generatii de iudaism si sionism: Dorohoi, Sãveni, Mihãileni, Darabani, Herta, Rãdãuti-Prut, apãrutã la Editura Papyrus de la Tel Aviv, ce va rãmîne opera fundamentalã a vietii sale. Monumentala lucrare numãrã cinci volume bilingve, apãrute în românã si ebraicã. Fiecare volum însumeazã în jur de 700 de pagini format A4. Tipãritã în conditii exceptionale, masiva lucrare adunã în paginile ei numeroase mãrturii, documente, fragmente de prozã si poezii, scrisori, facsimile, fotografii mai vechi sau mai noi. Toate aceste documente se constituie într-o impresionantã reconstituire a trecutului si prezentului comunitãtii evreiesti originare din Dorohoi si din micile orase din apropiere (Sãveni, Mihãileni, Darabani, Herta, Rãdãuti-Prut). Cele cinci volume sînt o panoramã a vietii evreiesti din nordul Moldovei, surprinsã în toate aspectele comunitare si publice, cu luminile si umbrele ei.
Pentru cititorul neavizat, istoria comunitãtii evreiesti din aceastã parte a tãrii rãmîne deocamdatã putin cunoscutã. Situat la întretãierea unor drumuri comerciale ce legau Polonia, Bucovina si Moldova, Dorohoiul apare în documentele vremii abia pe la 1407, printre boierii tîrgului fiind mentionat si un anume Mihail Dorohoianu. O altã stire din acea epocã se referã la un act emis de domnitorul Alexandru cel Bun, ce acorda anumite privilegii comerciale negustorilor din Lemberg. Desi istoricul D. Onciul considera cã acelasi Alexandru cel Bun ar fi dat o învoire specialã evreilor pentru a se aseza în Moldova, se pare cã pînã în secolul al XIV-lea prezenta negustorilor evrei e sporadicã în regiune. În urma amintitei conventii comerciale cu Lvovul, comunitatea evreiascã va creste simtitor de la începutul secolului al XV-lea. În perioada 1568-1778, Dorohoiul a fost resedinta vorniciei si a Tãrii de Sus, devenind un puternic centru economic si comercial. La 1674, Dorohoiul avea 177 de case, dar numãrul evreilor e, conform unui recensãmînt, de doar 21 de suflete. Documentele adunate în paginile acestei cãrti demonstreazã cã evreii vor deveni mai numerosi abia în veacurile urmãtoare. La 1882, dintr-o populatie de 10.000 de locuitori, 4000 erau evrei. Tot în acel an, se va desfãsura la Focsani „un prim congres sionist din lume”, formîndu-se, în diferite localitãti, comitete evreiesti ce militau intens pentru emigrarea în Eretz Israel. Buna convietuire cu populatia majoritarã avea sã cunoascã sporadic si sincope dramatice. Rãscoala din 1907 are ca rezultat si devastarea unor tîrgusoare evreiesti. În perioada de dupã Marea Unire de la 1918, pe fondul crizei economice, se vor amplifica manifestãrile antisemite. Nedreapta cedare a Basarabiei, Bucovinei si a tinutului Hertei va fi urmatã de episoadele tragice ale deportãrilor în Transnistria, de excesele rasiale din perioada rãzboiului.
 Contrar opiniei unor exaltati ce reduc prezenta iudaicã la practicarea comertului cu nasturi si rachiu, evreii se manifestã la noi în numeroase sectoare, contribuind din plin la dezvoltarea României moderne. La Sãveni, de pildã, recensãmîntul din 1838 înregistra 54 de familii evreiesti, totalizînd 270 de suflete. În tîrg activau 23 de negustori si mestesugari evrei. În 1883, la Darabani lucrau peste 100 de mestesugari evrei (croitori, cizmari, stoleri, mãcelari, harabagii, hamali), dar se consemneazã si prezenta unor familii de evrei a cãror ocupatie era agricultura. În Herta, înfiintatã la 1672 printr-un hrisov al lui Gheorghe Duca, majoritatea locuitorilor erau evrei originari din Polonia. Erau meseriasi (rotari, cizmari, croitori), dar si negustori. O situatie similarã se regãseste si la Rãdãuti-Prut. Un studiu al lui Avram Rozen sublinia cã la începutul secolului al XX-lea în judetul Dorohoi, din cele 45 de meserii practicate, românii predominau în opt meserii, iar evreii în 32 de meserii. Pe bunã dreptate, Alexandru Macedonski constatã în articolul Evreii ca meseriasi, publicat în sãptãmînalul „Biruinta” din 1909, cã „îndemînarea lor, gustul lor, temeinicia muncii lor, le asigurã /…/ un loc de onoare aproape în toate meseriile”. „Cum rãmîne deci – întreabã poetul – cu legenda cã evreul nu este decît cãmãtar, zaraf, bancher, vînzãtor de mãruntisuri si altele ?”
Evreii din judetul Dorohoi n-au dat tãrii doar meseriasi si negustori, ci si numeroase personalitãti medicale si stiintifice, poeti, prozatori, traducãtori, ziaristi, afirmati în limba românã, idis sau ebraicã. Dintr-un studiu al lui Manes Leib, Evrei dorohoieni în lumea literelor, publicat în volumul patru al masivei lucrãri coordonate de Shlomo David, retinem cîteva nume. Dintre acestia, ªtefan Antim (1879-1944) s-a afirmat ca avocat, sociolog si publicist în paginile a diverse publicatii de prestigiu. Iosif Andronic (1897-1991), ziarist si scriitor, se impune ca fidel colaborator al revistelor „Flacãra” si „Viata româneascã”. Nãscut la Mihãileni în 1897, Leon Bertis e un talent precoce, primul sãu poem dramatic fiind scris la 19 ani. În 1942, „ca reactie la curãtatul zãpezii”, va compune piesa Estera, pe care încearcã sã o prezinte la Teatrul Baraseum. Piesa nu va reusi sã treacã de cenzura binevoitoare a lui Liviu Rebreanu, „care, scuzîndu-se cã nu-i poate da aprobarea, l-a lãmurit cã i-ar face un mare rãu”. Nãscut la Dorohoi într-un mediu umil, Ion Cãlugãru (1902-1956) descrie în prozele sale viata tîrgurilor evreiesti într-un limbaj de mare pitoresc. Idov Cohen, prozator nãscut la Mihãileni în 1909, se va impune în trei limbi, în românã, idis si ebraicã. Ca militant sionist din fragedã tinerete, va deveni o figurã foarte popularã în rîndurile maselor evreiesti, ajungînd mai tîrziu deputat în Knessetul israelian si cetãtean de onoare al orasului Tel Aviv. Eruditul Carol Drimer, dispãrut în „trenul mortii” în iunie 1941, s-a remarcat ca traducãtor, lingvist si comparatist. Nãscut în 1893, la Iasi, si-a petrecut copilãria la Herta în 1898, B. Fundoianu, fervent lector al Torei, va cînta în versuri de o modernitate acutã privelistile tinutului natal. Stabilit la Paris în 1923, Benjamin Fondane va lãsa în limba francezã o importantã operã poeticã si filozoficã marcatã de existentialism, sfîrsindu-si viata în crematoriile de la Auschwitz. Iacob Groper, nãscut la Mihãileni, este unul din cei mai importanti poeti de limbã idis. Pe bunã dreptate, reputatul Marius Mircu considerã cã „Aparitia lui Iacob Groper a fost un fenomen pentru evreii din România, pentru cultura idis mondialã”, fiind „cea mai legendarã figurã evreiascã a României” dupã Baal ªem Tov. La Askelon, în Israel, o stradã din cartierul Shimshon îi poartã numele. Tot la Mihãileni, ca descendent al unei ilustre familii de rabini, s-a ivit Iacob Maghid. Din acelasi perimetru geografic descinde Ronetti Roman, autorul faimoasei drame Manasse, prieten al lui Eminescu si Caragiale. Reporter la ziarul „Opinia” din Iasi, Maur Sãveanu debuteazã cu un volum de nuvele în 1932. Scriitorul originar din Sãveni va fi în Israel secretar de redactie la ziarul de limbã românã „Viata Noastrã” si va funda revista „Facla”. Nu e deloc întîmplãtor cã în acest mediu patriarhal, evocat cu atîta farmec în Privelistile lui B. Fundoianu, un alt scriitor nãscut aici, Sasa Panã, va tipãri, vreme de un an, nonconformista revistã „unu”. Era un prilej pentru Sasa Panã de a se întîlni aici cu Moldov, un alt dorohoian ce ilustreazã avangardismul românesc, autor al unor schite în care umorul se învecineazã cu tragicul.
Desigur, e imposibil sã redai toatã bogãtia de informatii si amãnunte pe care aceste pretioase volume, puse sub genericul Generatii de iudaism si sionism, o contin. Voluminoasele tomuri au o structurã eclecticã, în care rememorãrile sentimentale se învecineazã adeseori cu articole stiintifice de cea mai aleasã tinutã. Fotografii de familie atinse de patina vremii stau în imediata apropiere a unor documente din care rãzbate freamãtul vietii evreiesti necontrafãcute, uneori tragice, alteori luminoase. Scrisoarea unui dorohoian ce-si cautã rudele risipite prin lumea largã e o patã de culoare lîngã nesfîrsite liste cu mortii dispãruti în lagãrele din Transnistria sau lîngã sirul de nume ale evreilor care au sîngerat, ca soldati sau ofiteri, pentru apãrarea hotarelor României.
Dimensiunea neobisnuitã a acestor cinci volume dã lucrãrii caracter de epopee ce surprinde emotionant succesiunea mai multor de generatii apartinînd unei importante comunitãti minoritare din tara noastrã. Eruditul cãrturar evreo-român Shlomo David, coordonatorul si sufletul ce animã paginile acestei monografii unice în cultura noastrã, a depus o muncã uriasã, ridicînd un monument menit sã pãstreze în eternitate memoria si meandrele existentei unei colectivitãti cu un destin adeseori tragic.

 

3 gânduri despre &8222;invitat, Shlomo David, ISRAEL&8221;

  1. primit de la autor dupa traducerea poemului din ebraica:

    Purtatori de aripi la Ierusalim

    Traducere in romaneste din ebraica de catre poet
    DAVID SHLOMO

    Purtatori de aripi au sosit din departari
    Au trecut tzari, peste continente si mări
    Fiecare grup de pasarele inainteaza spre Ierusalim
    In zborul lor in cer au facut semne catre cei de jos
    S-au alaturat pelerinilor care au venit din toate
    Colturile lumii
    Destinatia lor, Ierusalimul , orasul divinitatii si pacii
    Pasarile au poposit la poalele muntelui maslinilor
    Si-au format cuiburile lor pe partile muntilor
    Toti au salutat pe purtatorii de aripi
    s-au alaturat la aceasta serbare cu tobe si talbere
    si un alt ciripit se aude din departari
    Purtatorii de aripi albe aterizeaza pe muntele Noriah
    Au venit in albul lor la sfintenia sfintelor
    Acestea au sosit obosite, mahnite si ranite
    Si ele au cazut direct in muntele eternilor
    Iar alti purtatori de aripi au coborat pe partile muntelui
    Hertzel
    Au creat in jur un cor de pasarele
    Si ce fac pasarelele de muntele Hatzofim ( cercetasilor) ?
    Privesc din varful lui catre locurile sfinte
    Pasarelele din Sus si pasarelel din Jos.
    Ierusalimul se trezeste pe aripile divinitatii
    S-au instalat purtatorii de aripi si pe pietrele
    Zidului Plangerii
    Au adus cu ei biletele cu rugi de la unul,
    De la altul
    Toti cei din Ierusalim au aplaudat pe purtatorii
    De aripi
    Iar orasul sfant a sarbatorit sarbatoarea Cerului
    Mii si miii de pasarele au venit ca pelerini
    La Ierusalim
    Cei de jos au strigat Bravo in onoarea lor
    Si au strigat le-Haim
    La revedere, dragi pasarele in fiecare an si an
    Fiti binecuvintate in orasul sfant.

    • cartea in limba ebraica a lui Shlomo David va fi lansata pe 19.10.09
      la Telecinemateca, Haifa, ora 16.30 in cadrul A.S.I.
      levana

  2. Întâlnire cu Ambasadorul României în Israel

    Marţi 25 martie, Cercul Cultural „Agnon” din Kraiot a organizat o întîlnire festivă cu Excelenţa Sa Eduard Iosiper, ambasadorul României în Israel. La reuniunea moderată de animatorul Cercului „Agnon”, scriitorul David Shlomo, Ambasadorul a fost salutat de pictoriţa Liana Saxone-Horodi, ing. Suzette Marcu, d-l Moshe Abramovici, cetăţean de onoare a oraşului Kiriat Motzkin, poeta Bianca Marcovici şi un numeros public, venit din Kraiot, dar şi din Haifa şi regiunea de Nord, care a umplut pînă la refuz sala „AMIGUR” din K. Motzkin, mult prea mică pentru un astfel de eveniment.
    Redăm în cele ce urmează cuvîntul de salut rostit, cu acest prilej, de colaboratoarea noastră, pictoriţa Liana Saxone-Horodi.
    DANIEL SEGAL

    Bine ati venit domnule Ambasador Eduard Iosiper !
    Consideraţi că sunteţi primiţi astăzi, la Cercul Cultural AGNON cu pîine şi sare –în mod virtual – semnul ospitalităţii şi a bucuriei de a vă avea în mijlocul nostru pe dumneavoastră şi pe soţia dumneavoastră, d-na Tatiana Josiper.
    Cercul AGNON este unul dintre Cercurile Culturale din Israel care au luat naştere ca să ofere israelienilor originari din România (animat de un grup de oameni sufletişti ca Shlomo David, Moshe Abramovici, Suzette Marcu şi alţii) un cadru de a medita şi discuta, în româneşte, despre subiecte culturale legate de ţara noastră de origine şi de ţara în care trăim, înlesnind astfel consolidarea unor autentice punţi spirituale între cultura israeliană şi cea română.
    In pofida situaţiei de tensiune în care trăim astăzi – lucru pe care cred că l-aţi simţit şi dumneavoastră în scurta perioadă de cînd vă aflaţi în Israel- cînd evenimentele colorează zilnic ziarele noastre cu roşu – culoarea sângelui şi, cu negru – culoarea doliului, necesitatea de a ne întîlni este mai acută ca oricînd şi cu fiecare întîlnire ne dăm silinţa să realizăm acte de autentică cultură.
    „Cultura uneşte – politica dezbină” spunea, pe drept cuvînt, cineva în România. Noi, pe lîngă promovarea culturii mai avem o dorinţă: să ne simţim bine împreună.
    Şi, cum am început, în spiritul folclorului românesc, pe care-l trăiesc intens din anii tinereţii, – ca să vă distrez, am să vă spun că la ultima şedinţă a conducerii Muzeului Ţăranului Român s-a discutat, la solicitarea mea, „semnificaţia , la primirea oaspeţilor, pentru că am vrut să accentuez sentimentul bucuriei de a vă avea în mijlocul nostru şi concluziile trase au fost clare: înseamnă OSPITALITATEA. Ca să continui tot în spiritul folclorului, vin şi eu cu „jalba în proţap”. De fapt nu reclam nimic ( n-am nici o jalbă), ci doar cîteva rugăminţi:
    -să fiţi alături de noi de la Metula până la Eilat („cu un tanc de benzină poţi cutreiera întreaga ţară”)
    -să aduceţi din România tot ce-i mai frumos; o veche dorinţă a mea este muzica FOLK, prea puţin cunoscută în Israel, deoarece s-a dezvoltat în anii cînd nu mai eram în Romania (eu sunt de 44 de ani în Israel) . Festivalurile de muzică folk pe care le-am văzut la televizie, sunt organizate sub denumirea de „Om bun”. Sunt cuceritoare, chiar că devii mai bun.
    -aud de nenumărate ori ca o lozincă : „să antrenăm în cunoaşterea ţării de origine pe copiii şi pe nepoţii noştrii „. Niciodată nu vom reuşi cu adevărat, dacă nu o să-i luăm într-o „Excursie de rădăcini”, aşa cum am plănuit şi noi anul acesta, ca să vadă casele în care ne-am născut, în care am crescut, şcolile unde am învăţat, parcurile prin care ne-am plimbat visînd la „prinţul care ne va fura inima”, dacă nu vor simţi aerul binefăcător de la munte şi nu vor mînca preparatele româneşti „la mama acasă”. Atunci o să reuşim, o să povestească şi prietenilor lor cît de minunată este ţara în care s-au născut părinţii. Desigur, limba română, pe care unii din copiii noştri, născuţi în Israel, o vorbesc, sau cel puţin o înţeleg, este foarte importantă. Acum cîteva zile, cînd nepoţica noastră şi-a sărbătorit cei patru anişori la grădiniţă, după ce i s-a cântat „Yom uledet” în ivrit şi „Happy birthday” în engleză, a cerut, din proprie iniţiativă, să i se cânte şi urarea în limba română. Vădit emoţionată, i-am cântat „Mulţi ani tăiască”…Ea ştie că bunicii din partea tatălui ei sunt din România şi se mândreşte cu acest lucru, după cum ştie că bunicul din partea mamei este din India. Astăzi nimeni nu-şi mai ascunde rădăcinile, cum se obişnuia, din păcate, în multe familii, în trecut.
    -La un simpozion omagial, acum doi ani, la Muzeul de Istorie şi Artă a Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu), cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la naşterea pictorului Rudolf Schweitzer-Cumpăna, profesorul meu în domeniul picturii, în alocuţiunea pe care am ţinut-o în faţa unui numeros public am spus :
    – „Eu sunt mândră că sunt EVREICĂ. Trăiesc în Israel şi nu uit că m-am născut şi educat într-o ţară minunată cu oameni minunaţi cum este România. Şi să ştiţi că în Israel nu sunt singură; în toate domeniile de activitate cei originari din România s-au evidenţiat punându-şi amprenta pe realizări deosebite şi nu uită niciodată să pomenească de şcoala românească şi de profesorii pe care i-au avut „.
    Vă sfătuiesc domnule Ambasador să-i căutaţi şi să-i cunoaşteţi pe aceşti originari din România, cu realizări deosebite în Israel, pentru că niciodată ei nu vor bate la uşa dumneavoastră şi nici nu vă vor solicita, sunt oameni cu realizări mari dar tot atît de modeşti.
    -Vă mai sfătuiesc domnule Ambasador să citiţi cele două ziare care apar în limba română „Viaţa Noastră” şi „Jurnalul săptămânii” pentru că sunt o „oglindă” a vieţii originarilor din România.
    -S-ar putea să se creieze confuzii în legătură cu menirea Institutului Cultural Român şi a ataşatului cultural din cadrul Ambasadei Române, lucru care declar că nici mie nu-mi este clar, iar noi de multe ori ” cădem printre scaune”. Trebuie lămurit acest lucru.
    Şi, mai am o rugăminte, s-ar putea să pară „prozaică”: să încetăm să ne mai „pupăm în Piaţa Publică”, obicei împămîntenit în ultimii ani şi care nu mi-a plăcut niciodată, nu duce nicăieri. Nu vreau să intru în „conflict” nici cu soţul meu, nici cu soţia dumneavoastră… Să devenim serioşi şi să facem lucruri serioase, intercalînd atunci cînd este posibil şi umorul, dar un umor sănătos. Profesorul Adir Cohen de la Universitatea din Haifa spunea, pe bună dreptate: „Cine nu ştie să rîdă, moare la 40 de ani şi-l îngropăm la 80”. Deci să rîdem pînă în ultima zi a vieţii.

    Articol publicat în ziarul „Viaţa Noastră” din 4 aprilie 2008

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s