bianca marcovici
Coloana vertebrală a poemului
Poezia se autodistruge
ea opreşte inima.
Este un fel de sfidare a minţii,
să te recunoşti, deopotrivă.
Reconstitui sublimul
nobleţea, apa,
pământul, foamea de sine,
foamea de a şti, puritatea,
coloana vertebrală a poemului,
inflexibilitatea
de a ceda sacrificiului
de a mă supune
cuiva, cândva. Prefer
neplecăciunea
şi lipsa de tact!
Trişez în poem,
e dreptul meu
de a improviza stolul de păsări,
Bach sau Rachmaninov, Brahms,
Paganini sau totul… dragostea,
lumina nichitiană,
dezastrul din noi şi
cel de lângă noi.
Secunda filmată
e un truc firav, vulnerabil
dar îmi aparţine,
e mormântul
ce mi-l construiesc
cu mâna mea,
din liane şi fir
de lumină,
din mesteceni
străjuindu-mă pasiv.
Nu cred în moarte ci
mai curând
în dispariţia fizică,
în viaţă fiind şi totuşi,
“plângea un strop de apă”.
melancolie
de Bianca Marcovici din Haifa [levana ]
2006-10-11
foto : Delu Marcovici, Roma, 2006
Fontana de Trevi
sunt, de fapt o învinsă: ultimul poem şterge
ultimul poem şi tot aşa
pentru că nimic nu se poate reface
şi nu există -din nou- sau, pornind de la zero
chiar dacă am descoperit elixirul,
la Roma fântânilor arteziene cu apă atât de limpede
s-o sorb
tocmai îmi spuneam o dorinţă …
Fontana di Trevi, banul aruncat peste
cap, să mă întorc la Roma?
mai toţi se pozau extaziaţi de moment, gestul, doar
complotul lumii-se îngrămădeau unii în alţii, se foiau
precum albinele în stup.
dozat în porţii mici, izvorul sorbit din palmele
întunericului, elixirul-ţi refrişează starea,
îţi redă echilibru. îţi alterează doar cuminţenia.
pot picta pitici, îi pot descrie cu
amănuntul,
uitând de lumea paralelă prin care am trecut,
războiul,
katiuşele care mi-au zburat pe lângă ureche,
nici nu ştiu „dacă am iubit ca-n filme”?
târziul tău mă oboseşte, îmi cârpeşte ochii obosiţi,
te plângi prea mult de golul din tine,
măsoară-l, e doar un balon de săpun !
cineva-ţi pune umărul la Nemurire?
chiar dacă eşti floarea de colţ pierdută printre
stâncile risipite – nori desenaţi cu
cerneală.
„în numele trandafirului”
oferit de vânzătorii ambulanţi
mereu te zbaţi
să cauţi la rădăcina durerii …
nu scormoni, se aud tunete
lumea-i extrem de superficială
clik
şi mesajul tău zboară.
bianca marcovici
Dupa Paris
ma strecor in dormitorul tau doldora
unde se slefuiesc cuvinte
ingerashii de portelan dolofani,
grumazul alb de fiara tanara
tablou parizian cu tren in gara Lyon
gradina-lampadar, nostalgic Montmartre
fuga ta cu el ca sa te intorci
desculta, gravida si fara trecut
uitata, parasita in harem
(cor a la capella,trei voci de alto bas:
ziceau ca papa a aparut celest pe cal
cal falnic de buna seama
cu hatzuri trainice, mitologic corecte)
in care te caut
te caut si nu te gasesc
inaintea unor intalniri decisive
cu anticari de o anume greutate
burtzi falnice, carouri campestre
matanii arabesti, albastru militar
zambetul dedinaintea anului cu katiushe
ce-au pus pecetea pe un scroll
cartea de suflet si destin
cu dantelele roz..
dar nu mai poti dansa
pe masa de mireasa, dupa contract
castronul de supa cu gust Champs Elysees,
rece, abstract subiectul, servit
de arabul Odair, senzual si transpirat
mort de o curiozitate inexplicabila
sa stie ce pohem nou
pune ea ceva la cale in vara fierbinte…
sfarsitul lumii e o poveste pentru copii
in fiecare din noi e un sfarsit al lumii
in fiecare fibra din noi, lava
si-n cele 21 de grame statistice
cat e sufletul nostru
cheia sol, fa sau do ne moduleaza , precum Bach
el divide genialitatea
nu noi pionii de pe o tabla de sah
impotriva curgerii piroclastice nu ne putem opune
Long Graud se va repeta
degeaba clinometrele ne vor stantza sugativa
bianca m
Noaptea încordează rădăcinile în pământ.
Se cutremură pietrele,
Fundaţiile palatelor,
Solzii din cremene de pe spinările străzilor pe care nu mai circulă nimeni,
Pereţii lumii în care trăim căţărându-ne,
Târându-ne.
Volbură.
Milescu Victoria <victoriamilescu4 wrote:
Draga Bianca,
Iti multumesc pentru ceea ce mi-ai trimis completand imaginea despre o poeta de o delicatete aparte cu care odata am fost colega de pagina intr-o revista literara romaneasca. Timpul nu ti-a alterat specificitatea, indiferent de temele abordate. Scrii frumos si luminos, versurile au (fatalmente) o fina muzicalitate, chiar cand scrii cu o anume indarjire despre o lume imunda care nu poate lasa pe nimeni indiferent; cuvintele vin din inima si sunt filtrate de o minte treaza, lucida, dar careia ii simti emanatia caldurii feminitatii. Dar mai ales exista aici o anume puritate intrinseca a sentimentelor fundamentale de care tinerii poeti furiosi din ziua de azi se leapada ingroziti crezand ca libertatea cuvantului inseamna libertatea murdaririi cuvantului, facand apologia trivialului. Poezia ta este curata, limpede ca numele tau. Poezia ta stie ce inseamna poezie. Victoria Milescu.
a aparut numarul 25 al revistei virtuale de cultura ARGOS
Date: Tue, 14 Aug 2007 13:14:59 +0200 (CEST)
A aparut numarul 25 al revistei virtuale de cultura Argos.
Sumarul cuprinde:
-Poezii din creatia poetului Dieter Schlesak (in cadrul rubricii “Caligrafii”)
-Cosmin Dragoste despre doua modalitati diferite de perceptie a iubirii (rubrica “Toba de tinichea”)
-Poeme semnate de catre Bianca Marcovici (“Caliope”) si Ion Maria (rubrica “Dincolo de zid”)
-Proza ii are ca autori pe Carmen Botosaru (rubrica “Margaritare”), Radu-Ilarion Munteanu (rubrica “Impresii”), Elena Balasanu, Marius Dobrin (rubrica “Aspecte”), Bianca Marcovici (rubrica “Pelerin”), Ica Chitu (rubrica “Miniaturi”)
-Recenziile de carte le apartin lui Silviu Gongonea (rubrica “Fragmentarium”-despre Constanta Buzea), Adinei Ungur (dspre romanul “Maria din Magdala” al Hannei Bota), Petre Fluerasu (rubrica “Portret de scriitor”-despre Pascal Bruckner)
-Eseurile se regasesc la rubricile “Cititorul de serviciu” (Petre Fluerasu despre literatura romana la inceput de secol 21) si “Barfa care tencuieste”(Mihail Varghisanu –“Meritul intre democratie si meritocratie”).
-Radu-Ilarion Munteanu face o excelenta si interesanta analiza a filmelor care se inspira din viata lui Iisus Hristos, in vreme ce Petre Fluerasu aduce in prim-plan celebrul film de animatie South Park (ambele la rubrica “Lanterna magica”)
-Marius Dobrin despre piesa de teatru “Unchiul Vanea” de Cehov, pusa in scena de tinerii studenti la actorie din Craiova.
Prezentul numar este ilustrat muzical cu piesele lui Elton John.
Reamintim ca site-ul este optimizat pentru browserele Firefox si Opera.
Materialele pentru numarul 26 sunt asteptate pana pe data de 10 septembrie 2007, pe adresa:revista.argos@yahoo.de
Revista poate fi lecturata la adresa:
http://www.revistaargos.tk
Lectura placuta!
Cosmin Dragoste
http://www.revistaargos.tk
http://groups.yahoo.com/group/argos06
haine avertizoare
azi am aflat despre moartea unei fiinte necunoscute
mama a doi copii
pur si simplu
tatal mi-a soptit printre randurile virtuale
singuratatea lui si tristetea
n-am avut cuvinte de imbarbatare, erau prea goale,
ca niste baloane de sapun
care, prin cadere m-au strapuns ca niste suliti!
bi
*
cu sidef si cu pompoane
despartiri revocate
partial perplex patlagica
parbrizul pestritat
*
privind spre Dincolo de zare
un text la care vreau să-i fac ramă
în culorile hainelor avertizoare
un text de pus în rama minţii
să nu ne ascundem printre gunoaie
un text de mers pe şinele imaginative ale mâinilor
să te cauţi între ele strângând de pe jos
totul
lumea asta pe care o descriu mă face să sufăr
lumea asta jegoasă ne stă în cale
priveliştea gunoiului aruncat în prăpastie…
să nu-mi aplec corpul peste parapet
uitindu-mă pe fereastra ce dă spre Mediterana
să privesc numai înainte
spre ţărmul mării, verdele-albastru
altfel e de rău:
ce pot vedea dinspre aproape spre orizont
dinspre mine spre cerul tău
plasticuri murdare
struguri aburinde
de roua dimineţii?
lumea asta o detest
şi pe cei care
se aduna-n bîrfele
gunoaielor, restabilindu-le o ordine anume
lumea murdăriei interioare
şi a loviturilor sub centură,
lumea care minimalizează
munca altora, din fotolii,
derâdere colectivă, invidie,superficialitate,
capra altuia să moară, de ce nu, e mai uşor decât să ajuţi!
paragina,mirosurile dintre sărbători
neîmprospătatele mizerii
ascunse la subsuorile parfumate
peste jeg.
brăţările de lumină ce-ţi mişcă privirea
cînd te uiţi spre băgăreala spre scena
reabilitării!
dar rar mă pot bucura
de arpegile muzicii izvorâte
din bunatate şi fineţe
în fânul cuminţeniei, cromatisme.
te mai vreau printre lucrurile insuportabile
n-am încotro
nu pot să le evit, sunt pe caldarâmurile care cresc
din pământ, sunt recrescute de cei care
aruncă, aruncă alături de lada de gunoi,
sunt reclădite de cei care scurmă, scurmă.
codificarea se dă
de ceasul morţii, orga, tubulatura,
rezonanţă cosmică
bumerangul
ŞOCUL
bianca marcovici
Dragi colegi,
Mi s-a nascut al patrulea nepot!
Sper si cred ca viatza capata intotdeauna un sens
daca te umpli de
primul cascat al nou -nascutului!!!
asa ca ,
cascati cascati!
„safta” bianca